Sufletul

Alo! Moreaugarin! Alo! Pitoșikin! Unde e comoara lui Bibescu? Pentru cine lucrează PNL, PSD și USR? Cine mi-a șparlit stickul? Alo!

Un miracol pentru mine! Îmi comandă Haralambie şi habar n-are că acuşi, acuşi o să se întâmple ceva cu câmpurile magnetice şi se procopseşte aşa, să se-nveţe minte, cu un al treilea ochi. Fum de ţigară albăstrui. Puf, puf, puf, uite-o pe madam Brizard, e asemenea unui pachebot, parcă-i Titanicu’. E şi-un gater care stă bine pe picioare, musculos, cu o sirenă tatuată pe piept. Gaterul izbeşte aerul cu pumnii lui ca două pistoane.

Păzea că te strivesc! Lipa, lipa, lipa, lipa, apare Jobo, alcoolicul, tocmai întors din viligeatură. Are aer occidental, i-a furat pe ruptelea pe germani, pe franţuji, pe americani şi pe pataggonezi, adicătelea a dat o lovitură mortală capitalismului, se făleşte el întregului Adamville. Mult nu mai are, dragă, zice madam Brizard călcând voiniceşte pe picior un pirpiriu care lucrează la bancă. Totul e virtualul vălurit și văluritor? Așa întreabă zice Jobo, alcoolicul, dându-şi ochişorii peste cap. Cine câştigă bătălia-n virtual, ăla e cel mai tare din parcare! Instrumentişti asudaţi, Haralambie şi ai lui. Un chitarist solo, zdrang, zdrang, silfid, cadid, perfid.

Zice că lumea e a dracu’, aşa cum îl vezi de silfid, ţi-l imită pe Elvis dă clasă, dom’le, zice comisarul şef, iţit şi el printre mese, hai noroc, noroc dom’ comisar şef, să trăiţi. Asudă la contrabas fratele lui, înalt ca bradul, contrabasul pare o surcică în mâna lui, dar ce sunet, ce sunet, dragă, zice pachebotul de madam Brizard trăgând cu ochiul la magicianul care scoate un văl din Marele Nimic pregătindu-se să întoarcă lumea pe dos, s-o vrăjească, numa’, numa’.

Mare comedie, zice madam Brizard plină de invidie, cum de nu i-a trecut prin minte, adică să se revoluţioneze. Şi suspină aşa drapată în roşu, roşu. Hai la lupta cea mare, nu se poate abţine Haralambie privind la madam Brizard, l-a luat gura pe dinainte, îşi omoară pielea tobelor, n-au sindicat, săracele. Suprafaţa lor informaţională e atât de mare!

Cum să nu fie dacă pielea tobei, fie vorba între noi, nu e decât o felie mare de tunet! Madam Brizard face tot felul de piruete şi de fente printre dansatori şi-l trage de bărbiţă pe clapist! Tot îmi zice că pică acu’, acu’ verişoara Iu’ Agatha, Izolba Verhoveen, adică. Auzi, dragă, cică Izolba Verhoveen ar fi născut mutantu’ în catacombele din Beauburg!

Mi-a zis mie Mama Filoni care ştia bârfa asta de la fantoma lui Fuskas! Uite-aşa cade vălul Maya peste lume, vălul magicianului, uite-aşa învăluie câmpurile magnetice excitându-le, încurcând lumile, dându-le peste cap, înfierbântându-le. Clapistul-şi râde în bărbuţă, e bolnav de oftică dar trage cu ochiul după madam Brizard, strigă şi el nu ştiu ce lozincă pe la mijlocul valsului, balcanist sau balcanic.

Nu e din Adamville, se interesează o foarte tânără profesoară de limba engleză, adusă de vălul Maya, din neatenţie, se aruncă şi ea în vârtejul valsului nescăpându-l din ochi pe magician, dumneata să mă duci de unde m-ai adus. Secolu’ XX e pe sfârşite, camarazi! urlă clapistul dându- şi ochişorii peste cap şi chinuindu-şi orgile şi pianul electric. Fifi Baston vrea şi ea să participe la volutele Istoriei, se interesează ce şi cum, când anume bate ceasul noii revoluţii, revoluţiune, zice Haralambie, revolution, îl corectează tânăra profesoară de limba engleză, mănâncă îngheţată, înfige linguriţa în îngheţată cu multă delicateţe şi mă priveşte cu un aer dojenitor. Îmi zice.

Domnule magician, vă jucaţi cu focul. Prea i-aţi învârtit pe toţi cum aţi avut chef. Or să vă aresteze, vă fac ei ceva. Cu ăştia nu e de glumit. Şi vălul Maya o învăluie coborând peste lume, ca un fulg de nea. Unde-i micuţa profesoară?! Doamne, nu-i! Strigăte de plăcere, fiecare strigă după cum îl taie capul, seara e învolburată, doar magicianul ştie că acuşi, acuşi o să se petreacă fenomenul care o să rupă întregul Adamville în două, îndată.

Mulţimile strigă înfiorate, strigă fiecare ce vrea, strigare la strigare. Se licitează organicul, electricul, magneticul, informaţionalul. Clapistul ar avea de vândut un rinichi, Mama Filoni zice că are într-un cuib, pe acoperiş, nişte ouă filosofale, piesă rară, Fifi Baston zice c-ar avea un afiş cu oracolul din Limbo, Izolba Verhoveen intră şi ea pe uşă ducând în braţe un buchet uriaş de flori de câmp, zice că nu-i de vânzare buchetul. Atâta pagubă. Şi strigă cu toţii de-a valma vrând să-şi vândă şi sufletul, săracul, sufletul singuratec. Vând sfere roşii, scânteietoare! Tije argintii, pline de ţepi!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.