Parchetul General a anunţat în urmă cu aproape două săptămâni recuperarea a 164 de monede antice, din care 20 de monede dacice de tip Koson, sustrase din siturile rezervaţiei arheologice din Munţii Orăştiei. Oricât ar părea de impresionant, acest succes este doar o picătură într-un ocean: mii și mii de alte relicve braconate în cetățile dacice se află încă în străinătate, unde sunt tranzacționate în magazinele de antichități.
Conform Parchetului General, recuperarea acestor relicve antice s-a făcut cu sprijinul Eurojust, în cursul unei operaţiuni de cooperare judiciară internaţională, derulată în perioada februarie-martie 2018, când ofiţeri specializaţi din IGPR – Serviciul pentru protejarea patrimoniului cultural au colaborat cu autorităţile judiciare competente din Austria şi Germania, unde au fost efectuate atât percheziţii domiciliare, cât şi la case de licitaţii specializate.
Inventar detaliat
Conform unor date oficiale, de o bună bucată de timp, România se situează pe locul 5 în Europa în ceea ce privește traficul cu obiecte de patrimoniu. Iar din acestea, o bună parte sunt relicve arheologice străvechi. Furate din diverse locuri, bunuri de o valoare inestimabilă pentru istoria noastră ajung în străinătate, unde sunt tranzacționate pe piața de antichități din toată lumea. Iar pentru a le recupera, autoritățile române le-au dat deseori în urmărire internațională prin Interpol.
În ultimii ani, Kosonii au fost cel mai des invocate relicve antice braconate în zona cetăților dacice din Munții Orăștiei. Informațiile prezentate recent de Parchetul General detaliază un „inventar“ care devine cu mult mai complex prin adăugarea altor tipuri de monezi. Astfel, din cele 164 de monede antice, doar 20 au fost Kosoni, din care 19 din aur și unul din argint. Alte patru monede din aur sunt de tip Lysimach (sec. III – II î.Hr.). Restul au fost monede din argint: două tetradrahme de tip Alexandru cel Mare, 49 denari romani imperiali (sec. I-II d.Hr.) şi 81 de tetadrahme dacice (sec. III-II î.Hr.). Parchetul General a anunțat că s-au ridicat și o serie de documente care atestă vânzarea unor brăţări spiralice şi a mai multor monede sustrase din siturile arheologice româneşti. Tot Parchetul General menţionează că acest nou dosar a fost disjuns dintr-un alt dosar, cunoscut sub numele „Furtul tezaurului dacic de la Sarmizegetusa“, care a fost soluționat prin trimiterea în judecată a 34 de inculpați, din care 21 au fost deja condamnați definitiv.
Comoara care i-a băgat în pușcărie
Parchetul General susţine că autoritățile române urmăresc în continuare, prin Interpol, o serie de alte comori care au făcut obiectul unor dosare penale: un tezaur compus din 30 de kilograme de monede Lysimach din aur, din care s-au recuperat 37 de piese; tezaure de monede Koson din aur (25 kg), din care s-au recuperat 1.038 de piese, și un tezaur de monede Koson din argint, din care s-au recuperat 280 de monede. În spatele celor 37 kilograme de monede Lysimach recuperate se ascunde, de fapt, o afacere transfrontalieră deosebit de încâlcită, în care au fost implicați braconieri români de vestigii antice și traficanți sârbi care au dus întregul tezaur în Occident.
Cu circa doi ani în urmă, Tribunalul Hunedoara i-a condamnat pe inculpații Liviu Darius Baci şi Mircea Mihăilă la câte şapte ani şi patru luni de închisoare, precum şi la plata unor despăgubiri de aproape 4 milioane euro, toate astea într-un dosar privitor la traficul cu monede dacice. Era vorba despre circa 3.600 de monede antice din aur, care cântăreau peste 30 de kilograme. Alături de ei au mai fost condamnați și coinculpații Florin Sebastian Zvînc și Romică Hăndorean, care au primit patru ani de detenție, respectiv șase ani și patru luni. Cel care i-a trimis pe cei patru la pușcărie a fost cel mai mare tezaur de monede antice din aur, descoperit în ultimul secol în România.
„Lysimach“, pe „filiera“ româno-sârbească
În urmă cu câțiva ani, Poliția a anunțat că, între 1998 și 2015, au existat câteva grupări infracționale compuse din 34 de hoți specializați în sustragerea unor vestigii antice. Grupări care au furat şi au expediat pe piața neagră din străinătate alte câteva tezaure compuse din monede tip Koson și Lysimach, furate din cetățile din Munţii Orăştiei. În ceea ce-i privește pe cei patru membri ai grupului condamnat de Tribunalul Hunedoara, procurorii au stabilit că, între anii 1998 și 2009, ei au ieșit pe teren cu detectoare de metale, iar acolo unde au identificat prezența unor vestigii antice, au făcut săpături pe teritoriul sitului arheologic de la Sarmizegetusa Regia.
În urma acelor cercetări ilegale, ei au descoperit celebrul tezaur compus din 3.600 de monede Lysimach, care, ulterior, a fost evaluat la 3.794.550 euro. Conform anchetatorilor, aventura furtului și a trimiterii în străinătate a acelui tezaur a început în anii ‚90. Pe atunci, Darius Baci era un fost miner, devenit șomer după ce fusese disponibilizat de la exploatarea auriferă Certej. Iar prietenul său Mircea Mihăilă era, pe atunci, o persoană fără nicio ocupație stabilă, care trăia din diverse expediente. În 1990, ambii au emigrat în Austria şi o vreme au locuit împreună într-un lagăr din Viena, destinat cazării emigranţilor din Europa de Est. Aici l-au întâlnit pe Ioan Nedelcu, zis Chiru, fratele lui Mugur Nedelcu şi prieten din copilărie cu Mircea Mihăilă, ambii condamnaţi într-un alt dosar pentru trafic de comori dacice, în care fuseseră acuzaţi de furtul şi traficarea de brățări dacice din aur. Tot acolo, în Austria, Mircea Mihăilă şi Darius Liviu Baci l-au cunoscut pe sârbul Duşan Djuric, intermediar specializat în tranzacţii cu monede şi artefacte antice. Ulterior, Darius Baci şi Mircea Mihăilă au revenit în Deva, unde, între 1994 și 1997, s-au ocupat de schimburi valutare pe care le făceau „la negru“. În aceeași perioadă, o serie de membri ai lumii interlope din judeţului Hunedoara au auzit că s-ar putea îmbogăți relativ ușor prin furtul unor tezaure monetare antice din siturile arheologice răspândite prin Munţii Orăştiei. Exact această posibilitate a fost cea care i-a convins pe Baci și Mihăilă să-şi cumpere detectoare de metale şi să se apuce de braconaj arheologic. Conform procurorilor, în primăvara anului 1998, mai precis, de Sfintele Paști, cei doi au fost surprinşi de pădurarul cantonului silvic aflat în apropierea cetății Sarmizegetusa, în timp ce, echipați în ținută de camuflaj, efectuau operațiuni de detecție ilegale. Oamenii au intrat în vorbă, iar ciobanul le-a oferit informații privind locul unde se află „Șesul Căprăreței“. Un nume care va apărea des în afacerea Kosonilor: în 1970, în cursul unor lucrări de construcție, acolo a fost găsit primul Koson descoperit în zilele noastre. Și, ulterior, tot în acea zonă cu un nume atât de ciudat au fost descoperite foarte multe dintre relicvele antice vânate de braconierii de vestigii arheologice. Cu timpul, căutările desfășurate de cei doi braconieri în acea zonă erau cunoscute de toată lumea. Ulterior, anchetatorii au afirmat că erau atât de cunoscute, încât, spre sfârșitul anilor ‚90, un fost şef de post de la Orăştioara de Sus, precum şi un maior din Orăştie i-au sprijinit chiar și ei pe braconieri. În cursul anchetei și al procesului care i-au trimis în pușcărie pe Baci și Mihăilă, martorul Vasile Boldea, un pădurar audiat ca martor în acel dosar, a declarat în fața procurorilor că, pe la începutul lunii august 1998, când el însuși se afla cu niște muncitori care plantau copaci în pepiniera de la Grădiştea de Munte, i-a văzut într-o seară pe cei doi, care veneau bine dispuși dinspre cetatea Sarmizegetusa Regia, din zona „Căprăreaţa“, împreună cu doi localnici care le fuseseră călăuze. Mihăilă și Baci aveau câte un rucsac încărcat cu detectoare, dar şi cu alte lucruri ce păreau să fie foarte grele. Pădurarul i-a însoţit până la maşini, iar pe drum, Baci i-a povestit că au găsit un tezaur compus din peste trei mii de „galbeni“, undeva „în Şesul Căprăreţei, chiar lângă cărare“. Iar ca să fie mai convingător, a scos din rucsac „un pumn de monede din aur“, pe care i le-a arătat, aşezându-le apoi pe acelaşi rucsac, în portbagaj. Conform declaraţiei pădurarului, „cele mai multe monede aveau pe avers capul unui rege, cu plete mari, şi pe revers o zeiţă aşezată pe tron“. Pe baza acelei descrieri, anchetatorii au stabilit că monedele respective erau de tipul Lysimach. Fiecare monedă cântărea peste 8 grame, iar tipul lor a fost stabilit după ce pădurarul le-a recunoscut în planşele fotografice. În cursul anchetei, pădurarul Boldea împreună cu un alt localnic, Traian Stănilă pe numele lui, i-au condus pe procurori la locul descoperirii şi au indicat groapa de braconaj situată în sectorul arheologic „Şesu’ Căprăreţei“, lângă calea de acces spre zona sacră a templului de la Sarmizegetusa Regia.
Ulterior, între august 1998 și aprilie 1999, Darius Baci şi Mircea Mihăilă au căutat în Ungaria şi în Serbia clienți dispuși să le cumpere tezaurul descoperit în aceea vară. În paralel, au intrat în legătură și cu Goran Andelkovic, un afacerist sârb din Banatska Palanka. Acesta, acasă la el, patrona un restaurant aflat pe malul Dunării. În acea perioadă, Andelkovic se refugiase la Arad din cauza bombardamentelor pe care NATO le declanșase în Serbia. Braconierii Baci și Mihăilă l-au anunțat pe Andelkovic, printr-un intermediar, că „au marfă“, iar întâlnirea lor a avut loc în Timişoara. De față, alături de Andelkovic, a fost și Dușan Djuric, un alt intermediar sârb care avea legături în lumea comercianților de antichități. Ulterior, anchetatorii au aflat că, în perioada mai-iunie 1999, tezaurul compus din peste trei mii de monede din aur a fost tranzacţionat de Darius Baci şi Mircea Mihăilă cu Duşan Djuric, la Hotelul Continental din Timişoara. După ce s-au înțeles asupra prețului, tezaurul a fost transportat de sârb cu autoturismul său, împărțit în „loturi“ compuse din câte 200-400 de monede, prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac. Ajuns în străinătate, tezaurul a fost vândut, prin alţi intermediari sârbi, unei case de antichităţi din München. În decembrie 1999, un prim lot, compus din 1.000 de stateri, a fost cumpărat, de la traficanţii sârbi, de către colecţionarul Frank Sternberg din Zürich. În cursul anului 2000, la cererea fiicei lui Sternberg, monedele au fost examinate de către un expert britanic. Acesta a constatat că era vorba despre „monede Lysimach din aur emise la Tomis, Callatis, Histria, Byzantion, care erau necirculate. Unele dintre ale fuseseră bătute cu o ştanţă uzată, astfel că erau descentrate, ștanțate strâmb. În afară de monedele tip Lysimach, din acel lot mai făceau parte încă două tipuri: monede Asander (emise ca rege şi ca arhon-conducător militar), precum şi monede Pharnakes“. Ulterior, pe fir a intrat Poliția Română, care a cerut și sprijinul Interpol. Se pare că a fost cam târziu: în anul 2012, când Darius Baci şi Mircea Mihăilă au fost trimiși în judecată, din cele peste trei mii de monede antice fuseseră recuperate doar 28 de monede tip Lysimach. Ulterior, au mai fost recuperate încă nouă bucăți, astfel că, din cele peste 30 de kilograme de monede antice din aur, în vitrinele din muzeele noastre a revenit mai puțin de o jumătate de kilogram de metal prețios.
În alte situații, autoritățile noastre au fost mult mai norocoase. Un alt tezaur braconat și pus în vânzare de către același grup de traficanți a putut fi recuperat integral. Este vorba despre un colier cu pandantive și o pereche de cercei, toate din aur, evaluate la circa o sută de mii de euro, sustrase în anul 2002 de pe teritoriul cetății dacice de la Căpâlna. Tezaurul a fost readus în țară, iar acum se află în colecţiile Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Tot acolo a ajuns și un tezaur compus din 35 de denari romani din argint şi o tetradrahmă, sustras, în anul 2000, tot de către cei doi braconieri, de pe șantierul arheologic de la Dâncu Mare.
„Echipa“ Iulian Ceia
Pe la mijlocul anilor ’90, prin cetățile dacilor și-a făcut de lucru și basarabeanul Andrei Vartic. El se lăuda în fața localnicilor că ar fi directorul Institutului Civilizației Dacice din Chișinău, dar și că avea sprijinul lui Ion Iliescu, pe atunci președinte al României. La mijlocul anului 1996, alertată de activitatea basarabeanului, directoarea muzeului din Deva a trimis la SRI un referat în care atrăgea atenția asupra lui Vartic. Tot cam pe atunci, a circulat și zvonul că Vartic ar fi un fost agent KGB, care, după retragerea în viața civilă, s-ar fi implicat în traficul cu vestigii arheologice. Nimeni nu a reușit să demonstreze această apartenență, dar cert este un lucru: la un moment dat, Vartic a dispărut și de atunci n-a mai apărut niciodată prin zonă.
Totuși, goana după aurul din cetățile dacilor nu s-a oprit niciodată. Kosonii au fost doar una dintre „prăzile“ râvnite și vânate de braconierii care cotrobăie prin cetățile dacilor. La fel de căutate au fost și celebrele brățări spiralate din aur care au ajuns pe piețele de antichități din străinătate, de unde au fost recuperate, pe bani grei, de statul român. În cazul acestora, în afară de mafia braconierilor, a existat și o anumită implicare a lumii politice. Cel puțin, așa s-a afirmat, la un moment dat.
În anul 2000, în atenția poliției a intrat un grup complex de braconieri, organizat pe principii aproape militare: „echipa“ condusă de Iulian Ceia. Fost sportiv de performanță şi fost angajat al Ministerului de Interne, Ceia a condus o „echipă“ compusă din 12 oameni, toți din Deva, care, câțiva ani la rând, s-au ocupat cu braconajul de vestigii antice în Sarmizegetusa. Conform Poliției, între anii 2000 și 2001, oamenii conduși de Ceia a descoperit două tezaure: unul în greutate de circa 14 kilograme, compus din 10 brățări spiralate, confecționate din aur, și, un an mai târziu, un al doilea tezaur, compus din cinci brățări de formă similară. Atunci, procurorii Parchetului Curții de Apel Alba Iulia au afirmat că membrii „grupării Ceia“ s-au apucat să învețe metodele cercetării arheologice, au studiat cărți de specialitate și, astfel, au devenit niște veritabili profesioniști, dar cu mult mai bine dotați din punct de vedere tehnic decât adevărații arheologi. În plus, spre deosebire de restul braconierilor de relicve antice, Iulian Ceia și oamenii lui s-au bucurat și de oarecare sprijin politic. Concret, el a fost prieten cu răposatul Dan Iosif. Atunci s-a aflat că Ceia ar fi încercat să obțină, cu ajutorul lui „Ioji“, de la Ministerul Culturii și Cultelor, aprobarea ca el să asigure protecția și paza tuturor siturilor din Munții Orăștie, pe care ar fi urmat să le asigure printr-o firmă pe care el ar fi urmat să o înfiinţeze. Anchetatorii au afirmat că 15 dintre brățările dacice descoperite de către oamenii lui Ceia ar fi fost vândute contra sumei de 1,5 milioane dolari. Totuși, în privința brățărilor dacice lucrurile nu par a fi tocmai clare. Când au fost readuse în țară, ceea ce i-a frapat pe cei care le-au văzut a fost aspectul lor nou-nouț, fără patina specifică obiectelor din metal prețios care au stat mii de ani în pământ. De fapt, în acea perioadă, brățările dacice s-au aflat în centrul unui scandal imens: atunci, o serie de specialiști au afirmat că ele ar fi fost niște falsuri realizate de către un bijutier din Ardeal. În urma acestei „afaceri“, Ceia a fost condamnat la 12 ani de pușcărie, pedeapsă coborâtă ulterior la doar șapte ani. În cursul anchetelor, el a declarat că a vândut niște brățări dacice unor importanți oameni politici, printre care s-ar fi numărat Adrian Năstase și Ioan Talpeș. Câțiva ani mai târziu, atunci când, într-un alt dosar deschis pe numele fostului premier, procurorii au făcut o serie de percheziții imobiliare acasă la Adrian Năstase, a circulat zvonul că oamenii legii ar fi încercat să găsească statueta unui Buddha turnată din aur masiv. Ceva mai târziu, s-a aflat că, de fapt, procurorii căutau au căutat acolo brățări dacice. Nu au găsit niciuna!
În cazul altor braconieri de vestigii antice, justiția a fost cu mult mai blândă. Cu câteva zile în urmă, Curtea de Apel Alba Iulia a decis încetarea procesului în cazul unui grup compus din Radu Horia Camil, Lucan Ilie și Jurcă Daniel Sorin, acuzați inițial de „furt calificat asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural“. Concret, ei au fost acuzați de furtul unor brăţări dacice, medalioane, inele, fibule, monede şi alte obiecte de patrimoniu din zona cetăţilor dacice situate în Munţii Orăştiei, furt comis în anul 1997. Curtea de Apel Alba Iulia și-a motivat decizia prin faptul că în cazul acestor infracțiuni a intervenit prescripția faptelor.
Tezaure „exilate“
Pe site-ul IGPR sunt prezentate, de multă vreme, o serie de bunuri arheologice cu valoare de patrimoniu național dispărute de-a lungul timpului. Acolo, alături de „300 de monede din aur, tip Koson“, dispărute încă de la începutul anului 2007, apare și o „brățară plurispiralică lucrată integral din aur de 23-24 karate“, despre care se știe că a fost furată pe 1.03.1999. Alături de acestea, au mai fost date în urmărire internațională și două scuturi dacice confecționate din fier, descoperite în zona cetăților dacice din Munții Orăștiei, ambele dispărute pe 2 ianuarie 2000.
Aiureli, abureli, prosteli…?! V-o spune unul care in tineretea lui a „batut” la cizma intregul areal…?!
Alibiadefeldmanstrul: Sa fim oameni seriosi,si prostia are o limita!
Sa vedem partea pozitiva si cu reconciliere IMPREUNA. Securistii care aveau informatzia au vindut-o la infractori din mafia Sirba care au realizat furaciunea; apoi procurorii complici s-au facut ca ancheteaza pina s-a prescris. Astia – ca aveau si bani sa-si plateasca intrarea in postul GRAS au fost promovati si au ajuns repere in SS Multilateral Europenizata. Ca partea cu dezvoltarea nu a fost niciodata in programul socialist si comunist. Abureli si jupuiri insa din plin.