Casa „Ioan Budai Deleanu” de la Cigmău (Hunedoara) este măsura administraţiei publice din România. Faţada făţoasă, „populată” cu evenimente festive şi reculegeri pioase, arată versiunea electorală a dregătoriei, în timp ce partea din dos – ponosită, mizerabilă şi năpădită de bălării – ilustrează miserupismul aleşilor între două campanii.
Locul în care s-a născut autorul „Ţiganiadei” e ca o şatră amorţită de arşiţa verii. La capătul uliţelor îmbâcsite de colb te aştepţi să dai direct în Tabăra Ţiganilor. Două sute de ani de istorie au ocolit acest sat şi asta e cam tot ce s-a putut face în amintirea marelui cărturar. „O zână rea țara stăpânește,/ Carea nu sufere nice-un bine,/ Ci toate strică și desunește,/ Toate sfarmă, spulbără ce-i vine/ Înainte, ș-Urgie să chiamă,/ Rea prăsilă de tată și mamă”.
„Salvaţi Sufletele Noastre”
La Cigmău îşi duc viaţă vreo 80 de suflete, dar satul arată cam cum l-o fi lăsat marele cărturar pe la 1772, când a plecat la seminarul din Blaj. Cu foarte mici excepţii. Ici-colo câte o maşină la poartă, curţi mute din care nu se aud ţipenie de animal şi câteva case părăsite în grabă, ca după cutremur, sunt puţinele dovezi că satul trăieşte şi în zilele noastre. Pe şanţurile viitoarei reţele de apă au crescut bălării, semn că localnicii vor fi nevoiţi să înghită încă un ciclu electoral de promisiuni neonorate. De peste şapte ani nu se rezolvă nimic, chiar dacă povestea satului dărăpănat ajunge periodic pe reţelele de socializare. Drumul care duce spre obârşiile marelui cărturar al Şcolii Ardelene e marcat de o tablă tuciurie pe care scrie „CIGMĂU” cu litere năclăite de mâzgă. Nimic nu-l atenţionează pe călător că se află la câţiva paşi de locul în care s-a născut Ion Budai-Deleanu, autorul primei epopei a limbii române. E un drum îngust pe care anevoie se pot strecura două căruţe, un drum perforat de gropi până pe culmile dealului de la intrarea în sat. De acolo, „şoseaua” se transformă într-o uliţă desfundată.
România din fundul curţii
Casa memorială „Ion Budai-Deleanu” nu există. Există doar un Cămin cultural şi o placă de marmură înfiptă pe faţada spoită, o plăcuţă pe care scrie că acela ar fi locul în care s-a aflat casa în care s-a născut POETUL. Cine are curiozitatea să facă doi-trei paşi pe lângă făţoasa faţadă va descoperi o altă realitate. Reversul. România din dosul curţii. În spatele Căminului, bălăriile s-au ridicat şi stau în fereastră ca muşcatele. Uşile sparte au fost smulse din balamale şi proptite de pereţii gata-gata să se prăbuşească şi ei. Mormane de moloz (rupt din corpul clădirii) au ajuns să fie acoperite de vegetaţie, semn că nepăsarea s-a înţelenit „gospodăreşte”.
Prin gârliciul pivniţei care duhneşte a closet se ridică din când în când un roi de muşte ca de pe hoit. Partea de dinapoi a „monumentului” e dovadă a ipocriziei administrative. Statul Paralel/Eşuat. Realitatea românească cea de toate zilele pe lângă care trec degeaba toate campaniile electorale.
Cine mănâncă coliva Poetului
O dată pe an – vara, primarul Vasile Cărăguţ şi lipitori lui de afişe îşi rup pingelele pe suişul bolovănos ce duce spre locul în care, acum două sute de ani, se afla casa în care s-a născut autorul „Ţiganiadei”. Ioan Budai Deleanu s-a stins din viaţă la data de 24 august 1820. Acesta e motivul pentru care oficialităţile locale organizează de obicei în august micul „eveniment cultural” de la Cigmău. Se ţine o slujbă de pomenire şi, ca în viaţă, cei din fruntea obştii se agaţă de colacul popii, în vreme ce plebea ajunge la pâine doar metaforic, atingând cu mâna spinarea celor din faţă. Se spun cuvinte şi sunt spânzurate jerbe cu flori artificiale (ieftine, dar nemuritoare) pe faţada impecabil spoită în alb. Cam asta e tot. Obşteasca adunare şi-a făcut datoria faţă de Cărturar. Cigmău este o localitate mărunţică (neinteresantă, electoral vorbind), dar fotografiile de la eveniment sunt împrăştiate abundent pe facebook şi asta face să merite fiecare picătură de sudoare risipită pe uliţele satului exilat definitiv în istoria literaturii române, acolo unde încă el mai contează…
Nu se spune, dar Ardealul este plin de romi. Foarte multi si-au ascuns originea printre verii maghiari. Daca pana si Salajul militienilor doctori are oficial spre 10% romi este limpede ca la modul real or fi cel putin dublu.Chiar hartile oficiale privind densitatea romilor pe judete atesta acest adevar.
Citez si fac paralela intre viata de atunci si din anii 34 la numar de cinism, minciuni, hotii si escrocherii: „Locul în care s-a născut autorul „Ţiganiadei” e ca o şatră amorţită de arşiţa verii.”, dupa 34 ani, e „O satra extinsa care a acaparat tara pe arsita oricarei perioade de timp”! La vedere e numai lux si buna stare, in spatele satrei e doar mizerie si nenorociri, tot felul de infractiuni cadorisite cu suspendare si liberi ca pasarea cerului pentru continuitate ca vechime in camplul muncii infractionale. Tot sa traiesti in satra la vedere.
Rrrominia educată !
Vedeti concentrarea ți ga nilor pe teritoriu si veti vedea ca sunt la fel de multi ca in Ungaria, la noi, ei se aciuiesc in Mureș si Crișana, mai multi decat in Calarasi si Mehedinti. (Ti ga nii unguresti sunt insa bine maghiarizati, il avem in frunte chiar pe șeful lor orbănesc.)
Ct despre termenul ”rrom”, să-i ”multumim ”rrromanului roman petrike.
p.roman …cuml o fi chemat pa tacsu…..itzikovici???..ei ce mai cu un fals ..nevinovat a fost bash bacan..a fost si poate ca daca pentru noi a fost indifferent ..pentru el si papusarii vremii o fi fost essential sa se arata ca in sfarsit romanii isi stapanesc ….intestinele..sheet.
Nici o legătură cu Rromînka balkanikă ortodoksă!
Că pentru Rromînika balkanikă ortodoksă se potrivesc perfect pînă azi și versurile citate în articol
„O zână rea țara stăpânește, | Carea nu sufere nice-un bine, | Ci toate strică și desunește, | Toate sfarmă, spulbără ce-i vine | Înainte, ș-Urgie să chiamă, | Rea prăsilă de tată și mamă”,
și supra-numele STAT EȘUAT! …condus de la Bukalele balkanik. Avem o viziune, de 101 ani, ce s-a confirmat în totalitate:
https://www.banat.ro/academica/Vuia.htm
Da’ regățenii se laudă că ei i-au învățat rromalește pă românii ardeleni șî că i-au „salvat dă la ungurizare”, murind cu sutele dă mii ca să „elibereze” Transilvania. Ce, apropo: S-A UNIT pe-cont-propriu cu „dezrobitoarea”, înainte ca armata regățenească CAPITULARDĂ să intre! Și, ce să vezi? Culmea: în Ardeal „e dăcît” 700 dă morminte dă uoșteni uopincari regățeni (împușcați în spate, că fugea’ în septembrie ’16 – sărbătorim în zilili astea „vitejia” lor!) făcute dă Regat dupe 1918, pentru toți morții lor dă la invazia dîn aug. 1916 FĂRĂ DECLARAȚIE DE RĂZBOI, recenzați! …iar cei „780 000” dă uoșteni regățeni „MORȚI, sacrificați pe frontul comun al Antantei” declamați dă nemernicu’ brătian la Conferința de pace dă la Pariz s-au dovedit în timp că-s „dăcit” 225 000, căzuți ca proștii în lașitățile dă la Turtukaya, di pi Jii, dă pă Sabar, di pi Siriet! Noroc cu milionul de soldați rusi care au apărat pe Siret ce a mai rămas din Regatu’ nevolnik pînă văru’ Kaiser a acordat CAPITULAREA, în noiembrie 1917, iar pacea a făcut uitată toată skîrbăvnicia belikoasă regățenească……[Rumburak]
Regatul apostolic (adică făcut de Vatican) Ungar a fost totdeauna prietenos cu…ei(egiptienii). Poate se trage de la ordinul trimis de regle Sigismund supușilor, 1423, de a-i primi pe aceștia cu brațele deschise.
„Noi Sigismund prin harul lui Dumnezeu împărat al Romei, rege al Ungariei, Boemiei etc. tuturor supușilor adevărați și loiali, soldaților nobili, comandanților, castelanilor, districtelor deschise, orașelor libere și judecătorilor lor din regatul nostru stabilit și sub suveranitatea noastră, salutări bune. Voievodul nostru credincios al Tsiganilor, împreună cu alții care îi aparțin, ne-a cerut cu umilință să le acordăm cu bunăvoință favoarea noastră abundentă. Le acordăm cererea lor, le-am acordat această libertate. Prin urmare, ori de câte ori acest voievod Ladislau și poporul său ar veni în orice parte a tărâmului nostru, în orice oraș, sat sau loc, îi încredințam prin aceste daruri, cu tărie loialității voastre și vă poruncim să-l protejați în orice fel pe același voievod Ladislau și pe Tsigani supușii săi fără piedici, și tu ar trebui să le arăți bunătate și să-i protejezi de orice necaz și persecuție. Dar dacă s-ar întâmpla vreo necaz sau discordie între ei din orice parte ar fi, atunci niciunul dintre voi și nimeni altcineva care vă aparține nu ar trebui să se amestece, ci numai acest voievod Ladislau ar trebui să aibă dreptul de a pedepsi și de a ierta. Și mai mult, vă poruncim să returnați acest ordin întotdeauna după ce l-ați citit. Dat la curtea noastră duminica cu o zi înainte de sărbătoarea Sfântului Gheorghe în Anul Domnului nostru 1423. Al 36-lea an al regatului nostru al Ungariei, al 12-lea când am fi împărat al Romei și al 3-lea ca fiind rege al Boemiei.” (Unde apare Editat, dacă apare, era numele faraonilor)(tradus onlain din eng)
…daca se intampla sa mai uite ca sunt „uj magyar”si mai vorbeau in limba lor,nu renuntau la portul specific;li se reamintea prin 25 de ciomege pe spinare…erau obligati la satisfacerea serviciului militar,copiii puteau fi luati si dati spre adoptie unor familii(maghiare)etc,etc
…acuma,in vremurile cruntei oprimari romanesti,au inceput sa apara cercetatori proveniti din enia respectiva,precum Viorel Achim sau Gabor Sala),multumita carora am aflat si eu cele postate mai sus…
…sub oprimantele vremuri de azi,au apărut și cercetatori din rândurile etniei-precum Viorel Achim,Gabor Sala-din lucrările cărora am aflat și eu cele notate mai sus(și multe altele)…
@Legionarul: Ioan Budai Deleanu (precumși frații săi)a făcut școală la Blaj și la Viena(Colegiul „Santa Berbara”);a lucrat o scurtă perioadă la Blaj,apoi s-a stabilit la Liov,unde a fost consilier juridic al tribunalului de acolo;apoi a devenit judecător la Curtea de Apel,îndeplinind această funcție până la sfârșitul vieții sale;în altă ordine de idei:sute de sate se sting astăzi sub ochii noștri,dar nu se mai aude vreun scâncet măcar pe la ambasadele României,nici în țară…ce s-a întâmplat cu eroicii manifestanți care nu oboseau să ceară „Salvați satele românești” ?
Domnule Bot , nu fii necajit ! Avem in schimb :
Ruta Sf. Ladislau – 3,79 mil. euro prin care se vor finanța Biserica Romano-Catolică Sfânta Maria (Parohia Romano-Catolică Baia Sprie) și Biserica Reformată Daia (Parohia Reformată Daia);
Ruta curiilor – 3,38 mil. euro pentru Conacul Gyárfás (Orașul Cristuru Secuiesc) și Castelul Bánffy (Parohia Reformată Nușfalău);
si altele , multe
Întrucât acești loiali supuși obișnuiau să se oprească pentru iernat din peregrinările lor caracteristice,stăpânirea a hotărât anumite locuri de campare,cum ar fi de pildă zona Sovata-Sângeorzu de Mureș,azi satul Crăciunești fiind un important „centru spiritual”al „gaborilor cu pălărie”(v.Gabor Sala);mereu recunoscători „patronului”(de la care au preluat denumirea și modelul de pălărie-zic ei),se consideră maghiari și susțin că au sosit împreună pe aici de pe unde au venit oarecând,iar lealitatea lor a fost răsplătită cu un monument ridicat cu câțiva ani în urmă,cu contribuția guvernului vecin,la Sângeorzu de Mureș;la dezvelirea monumentului,a participat și un oficial din Ungaria,care a subliniat importanța acestei”comunități-resursă” pentru demografia maghiară,pentru voturi(la „alegeri”,atât în România,cât și în Ungaria,probabil),la funcționarea grădinițelor,claselor cu limba de predare maghiară(o dovadă a fraternității asumate fiind sloganul cu care au participat la evenimentele din martie ’90,la Tg.Mureș:”Nu vă temeți,frați maghiari,țiganii sunt solidari”);iar dubla cetățenie îi face acceptați chiar și în selectul spațiu Schengen,cot la cot cu mofturoșii(foști )”imperiali”(poate și la vizele pentru SUA,mai știi?)