La finalul săptămanii trecute, The Wall Street Journal a publicat un articol mai puțin obișnuit în pagina de opinii. Este o notă prin care cititorii sunt asigurați că linia editorială a cotidianului financiar nu va ceda șantajului conformist și intolerant al progresismului, care a reușit să se impună în alte mari redacții din America.
The Wall Street Journal: nu vom ceda șantajului
Articolul cu princina era și rezultatul unei dispute interne în cadrul redacției WSJ, asemănătoare cu cea de la The New York Times, acolo unde tabăra progresistă a obținut demisia responsabilului paginii de opinii și a provocat demisia mai multor editorialiști cu experiență, din garada veche, considerați insuficient de ”progresiști”.
Nu mai puțin de 280 de redactori de la WSJ au semnat o scrisoare în care deplângeau faptul că ziarul este prea conservator și că articolele de opinie sunt afectate de inadvertențe. Replica, venită sub forma notei aminitite a fost seacă: pagina de opinii nu va ceda în fața valului de ”cancel culture”, de cultură a eliminării gândirii neortodoxe; nu suntem The New York Times, care l-a demis pe editorialistul James Nennet și s-a descotorist de editorialista Bari Weiss, pentru că au publicat un articol semnat de un senator republican pro-Trump, deloc în acord cu spiritul vremurilor progresiste.
Excludere și segregare intelectuală
În aceeași zi, The New York Times, spre lauda sa totuși, a publicat ultimul editorial al lui David Brooks – jurnalistul și-a anunțat demisia. În această ultimă apariție, Brooks atrage atentia că viața intelectuală americană a fost marcată mereu de o serie de excluderi și marginalizări. Asta a dus la insularizare și la săracirea dezbaterii, până la dispariția ei. Astfel, explică Brooks, a fost posibil ca până și de gândi să devină suspect și astfel a fost posibilă ascensiunea unor politicieni precum Sarah Palin sau Donald Trump.
”Acum, granițele excluderii se schimbă din nou. Ceea ce numim în mod greșit ”cultura eliminării” este o încercare de reduce limitele a ceea ce poate fi spus, pentru a-i exclude nu numai pe conservatori, ci și pe liberali și pe heterodocși. Un sondaj al Cato Institute arata ca 62% dintre americani se tem să spună ce gândesc. Majoritatea progresiștilor se simt liberi să-și expuna convingerea politică, însă majoritatea liberalilor, moderaților și conservatorilor se tem să o facă”, scrie Brooks. Și o completare: nu este doar în America, ci și în Europa. În 2016, Foreign Policy scria că în Suedia nu se poate deschide cu adevărat o discuţie publică despre imigraţie. “Avem o expresie care s-ar traduce prin ”culoar de opinie” – limitele de care nu poți trece”. Cu alte cuvinte, a spune în spațiul public că este posibil ca afganii să nu fie integrați înseamnă a-ți atrage acuzații de rasism.
”Din fericire, există o revoltă tot mai mare împotriva excluderii. Un sondaj Politico arată că 49% dintre americani consideră că cultura excluderii are un impact negativ în societate și doar 27% o văd ca pe un fapt pozitiv”, scrie Brookes, arătând că mai mulți redactori concediați pentru că nu se conformau liniei progresiste a publicațiilor lor au reușit în timp record să adune zeci de mii de cititori pe site-uri pornite de la zero și au reușit să-și facă afacerea viabilă.
”Poate că dezbatrrea ce există acum pe Twitter se va muta pe buletinele informative în viitor. Poate că comentatorii se vor ajuta, cu cei consacrați promovându-i pe cei promițători. (…) Sper ca lunga istorie a excluderii și segregării intelectuale să fie considerată o rușine. Sper să fie considerat o rușine să fii basolventul unei universități în care doar 1,5% dintre cadreele dicactice sunt conservatori (da, despre tine vorbesc, Harvard). Sper să se schimbe definiția formatorului de opinie – nu un executant în căutarea puterii, ci o persoană care promovează dezbaterea în vederea unei mai bune înțelegeri a lucrurilor”, încheie Brooks.
New York Times vs. WSJ: Râde ciob de oală spartă
The New York Times, dominat la acest moment de tânăra aripă progresistă a redacției, găsește însă ocazia să-și înțepe confrații conservatori de la The Wall Street Journal. ”Ciocnire între redactorii și editorialiștii de la The Wall Street Journal” se intitulează articolul în care The New York Times se transformă în avocatul ziariștilor de la WSJ care vor mai mult progresism în paginile lor. Aflăm astfel cum un colaborator al WSJ a pus în pericol viața corespondentului la Londra al ziarului, după ce a scris pe Twitter că acesta ar avea legături cu Frații Musulmani. Același colaborator mai este acuzat că a scris că ”multiculturalismul a fost un eșec la Londra”, fără să-și susțină cu fapte concrete această afirmație. Apoi, conducerea WSJ este acuzată că nu mai există o diferență între paginile de știri și cele de opinie, că sursele ziarului nu mai vor să colaboreze din acest motiv. Mai aflăm că disputa dintre editorialiști și redactori este veche, cu ultimii plângându-se nu de linia politică, cât de desele fracturi de logică și inexactitățile din articolele de opinie.
Disputa din presa americană, o oportunitate rară
Relatările despre disputa dintre tânăra aripă progresistă și jurnaliștii mai experimentați din marile redacții americane pot fi lesne privite ca un meci de box, cu chibiți de o parte și de alta, mai cu seamă că 2020 va aduce și marele show electoral de miliarde de dolari.
Însă ar fi păcat să peiredem ocazia rară de a observa nu cum presa americană disecă presa și politica altor state, ci cum marile ziare americane se autodisecă, își expun propria mizerie ascunsă sub preș. Acestea sunt ziare care, dacă nu pot schimba puterea, atunci măcar dau semnalul începerii unor schimbări de regim în nu puține state din lume, sunt ziarele citate precum evaghelia de politicieni din întreaga lume atunci când scriu împotriva rivalilor și sunt ziarele care îi fac pe politicienii de aiurea să intre în pământ când le sunt împotriva. Toate aceste luni de dispută în presa din SUA și toate articolele publicate acum despre dedesubturile redacțiilor americane ar trebui avute în minte pentru momentele în care aceeași presă va citată cu evlavie în viitoarele dispute politice de pe alte meridiane.
Trist ! Au ajuns Statele Unite si americanii sa traiasca vremurile unui McCarthy-ism „de stinga” (?), „progresist” ! …
Bai Quo Vadis, lasa analiza ziarelor americane , ca presa din USA e beton armat de peste 100 de ani. De ce nu ataci problema cu presa din Ungaria orbanista de prost gust , prorusesca , anti stat de drept si antimaghiara. Ziaristii unguri au avut curajul sa – si dea demisiile protestand pentru atacurile FIDES , un fel de FSN , la libertatea presei. Ce vrei sa-mi spui ca la noi exista libertatea presei ? Ca patronii de ziar si redactorii sefi nu primesc linia de exprimare a ziarului respectiv de la sectia de presa a FSN ? Sa vezi ca cele scrise de mine va fi cenzurat ca si in alte cazuri ale celor scrise de romani. Cateodata romanii preiau stiri de la RFI.Ro si BBC , omise cu buna stiinta de alde WC T. Popica , Chireac si Ursu formati de tov maior de Secu, Tinu , facut de tovarasi din FSN , mare patron de ziar. Dupa ce Tinu a crezut ca ziarul, bunul poporului , este al lui , facea afaceri cu Taher , preten cu Ilici- kgb. Si atunci pronia cereasca a hotarat sa aiba un accident aranjat. Las- o jos ca macane.
In SUA este la ora actuala un razboi civil in desfasurare suprapus peste un razboi rasial de 200 de ani!Dupa ce vor castiga razboiul rasial,africanii,mult mai activi si razboinici decat albii europenii,isi vor curata randurile de ratacitii progresisti,in mare majoritate iudeo-americani si LGBT-isti de toate rasele!
In opinia mea cateva state, tip California,Texas potential independente,se vor desprinde de Uniune,cu forta!
Despre Suedia, pot sa spun ca este o batjocura de „stat”la adresa intregii lumi!O tara in care socialismul prost inteles,prost aplicat,utopic, a pus pe butuci o tara care a muncit sa ajunga unde a ajuns!
Dle Hertaru, da de chinezi nu zici, domle, ceva? Nu știi că în spatele ,,progresiștilor, e Deng Sio Pin? F grav să nu știi. Acum pe bune, nu zic, are destule bube-n cap Organ Victor, să fie criticat, dar are domle și ceva bun pentru țara lui, adică s-a descotorisit în bună măsură de capitalul străin din mass media, că a zis el, aici e țara mea și nu faceți voi muzica. A mai dat el la cotoaie capitalului străin și prin alte sectoare. Și atunci au sărit ăștia de pe la UE de i-au zis, iliberalule, naționalistule. Uite că profită (e clar că asta nu ne place) și de Putin, dar aici n-ai cum să-l combați, pencă el zice, dar Mutti Angi Ferkel de ce ar avea voie Nord Stream 2 și eu nu?
Aaaaa, nu-ți place că e unii ziariști americani cu coloană și nu suportă spârcăiturile ,,progresiștilor,,? De ce faci matale greșeli fatale? Numai de 100 de ani e beton armat? Nu de vreo 250 de ani? Vezi că-i superi pe ăia cu mistria! Să-ți spun un secret: ,,progresiști,, ăștia e ca în bancul ăla cu semnalizăm stânga și o ținem și mai abitir pe dreapta capitalului. Ceterum censeo capitalismul esse delendam!Trăiască incorectitudinea politică!
ce taina ,cu conservatori si progresisti….hahaha…real…AIPAC lobbyul jidanesc a multumit Congresului SUA ca au adoptat bugetul de &$) de miliarde pt pentagon din care 3,8 de miliarde pt israel….de curind pompierii din nyc au gasit ca turnurile din WTC au fost demolate cu exploziv de catre jidanii mossad si tradatori americani cia in septembrie2001…..ati vazut vreun ziar care sa publice stirea cu investigatia pompierilor care au pierdut 500 de oameni in 911….201….
Eu nu pricep in ruptul capului de ce se numesc progresisti niste indivizi fara scrupule care isi distrug cu buna stiinta si in mod programat propia tara, in schimbul banilor pompati in conturile lor de niste persoane sau grupuri private interesate sa slabeasca puterea statului pentru a prelua ei puterea ramasa vacanta? Astia ziceti ca sunt progersisti, sabotorii astia mizerabili ai statului care are ca rol primordial apararea intereselor cetatenilor, si nu a oligarhiei talharesti si imbuibate fara merite personale evidente? Astia ar trebui sa fie primii candidati la esafod. Faceti dragi oameni o revolutie ca revolutia franceza si saturati-i pe aceste canalii de de genul asta de „progresism”. Toti oamenii au dreptul la viata decenta, nu doar banditi ca Soros si altii din tagma lui care spoliaza munca sutelor de milioane de oameni din America pretinzand ca este averea lor. De cati bani sunt oare capabile sa munceasca bestiile astea ca sa detina zeci si sute de miliarde de dolari? Chiar au trudit ei de banii astia, sau si-au insusit prin legi strambe munca altora?
Domnule Marchievici, articolele Dumneavoastra sunt FABULOASE! Multumesc.
Mie mi se pare că lupta aceasta între progresiști și conservatori se duce în jurul trecutului. Pare că unii vor să ucidă un mort, iar ceilalți îl consideră un mort frumos. Progresiștii se consideră, toți, a fi conducători, iar conservatorii sunt o oaste cu lideri obosiți sau expirați.
Și în acest timp, oamenii echilibrați stau deoparte, prizonieri ai prezentului, fără speranța de viitor. În condițiile astea jocul de-a democrația parcă nu mai are niciun farmec. Doar politicienii, copii răsfățați, se mai bucură, prefăcut adesea, de jocul cu jucăriile stricate.
File de jurnal politic
2000-2004
……………………..
Nu-mi găsesc locul într-o lume în care mă ciocnesc tot mai des de „oamenii noi formataţi”, care trăiesc în bule de confort ce exclude pe toţi cei diferiţi – în numele egalităţii sau uniformizării?! – în care am noroc dacă sunt tratată doar condescendent şi nu cu ură.
………………….
PS. O vreme, nu foarte lungă, am crezut că necesara corecţie a direcţiei căii unice a politici corecte, cu al său limbaj de tinichea, va veni de peste ocean, din SUA. Apoi, după 1989, pe măsură ce aveam tot mai multe informaţii singura mea speranţă s-a agăţat de marile centre universitare europene şi de intelectualitatea europeană. Acum nu prea mai sper. În bătălia dintre speranţă şi lăcomie, atunci când aceasta rămâne fără urmă de control, mereu a învins varianta tristă (care nu-mi place dar din alte motive) a lui Hans Christian Andersen despre „Fetiţa cu chibrituri” şi nu cele rescrise pentru un iluzoriu confort – ca orice mistificare repede moare – al nostru şi al copiilor. Variante ca cele cu sărăcia este o vină, dacă eşti harnic sigur, sigur scapi de ea, sau cele cu salvatorul bun la suflet.