Turcia, generator de crize din ce în ce mai grave

O imagine face cât o mie de cuvinte? Nu, mult mai mult! Mă uitam la o fotografie din Turcia şi nu-mi venea să cred. Nu vi-o descriu într-o mie de cuvinte, ci pe scurt. În această fotografie un grup de tineri islamişti turci îi băteau cu cureaua pe militarii unei armate NATO care au avut naivitatea de a-şi lua în serios rolul de garanți ai laicităţii şi democraţiei statului. Îi rog pe Victor Ponta, pe tinerii cocalari şi pe analiştii sfertodocţi să se oprească puţin din înjurături, o să le explic imediat.

Turcia nu înseamnă un concediu convenabil la mare ori o operație la picioare, este mult mai mult. Nu ştiu câţi au observat, dacă i-a interesat subiectul, care au fost ”forţele populare” care au invadat oraşele şi au ”dejucat” lovitura de stat. Dar să o luăm cu începutul…
Erdogan, un lider populist, a reuşit să-i păcălească pe toţi. Nu la turci mă refeream, ci la americani şi europeni. Americanii au văzut în el un aliat într-o zonă strategică delicată. Aşa că au zis că împuşcă doi iepuri dintr-o lovitură. Îşi asigura un”portavion” în coasta Iranului, Siriei şi Irak-ului şi, în acelaşi timp, şi o piaţă uriaşă pentru industria proprie de armament. Europenii au investit masiv, încântaţi de mâna de lucru ieftină şi serioasă. Poate mai bine investeau în ţările mai sărace din UE. Însă lăcomia este întotdeauna scuzabilă pentru marile puteri economice. Aşadar Turcia a ajuns a doua armată din NATO şi o ţară mai prosperă decât multe state UE, printre care şi noi.

Pe lumea asta totul vine cu un preţ. Preţ pe care acum atât americanii, cât şi europenii îl vor plăti cu vârf şi îndesat. Erdogan s-a întărit, atât instituțional cât şi din punct de vedere al susţinerii majorităţii conservatoare a populaţiei. Adevărul este că atunci când le merge bine oamenii îşi apreciază conducătorii. În acest timp, în Turcia, democraţia laică a început uşor, uşor să fie călcată în picioare. Cu interesele pe masă, americanii şi europenii s-au făcut că nu observă, sperând că toate măgăriile se vor opri la un moment dat.

Ei bine, nu numai că nu s-au oprit, dar lucrurile au luat o turnură periculoasă atunci când Erdogan a început, ca orice dictator în exercițiul funcțiunii, să-şi piardă uzul raţiunii şi să acţioneze iresponsabil. Şantajul cu refugiaţii asupra întregii UE, dar şi încercarea de atragere a NATO într-un conflict cu Rusia cu ocazia doborârii discreționare unui avion de luptă rusesc şi a asasinării unuia dintre piloţi, sunt numai două exemple mai cunoscute. Tot la fel de cunoscute sunt încălcările drepturilor fundamentale ale omului şi a libertăţii de exprimare.

Nu voi vorbi despre însărcinarea istorică a armatei turceşti pentru apărarea democrației şi laicităţii statului. Cine nu a auzit de ea să caute pe ”goagăl”. Acum, când militarii au eşuat, ONU, UE, USA şi alte puteri spun că susţin autorităţile alese ”democratic” în Turcia. Nu pot să nu remarc că şi Hitler a fost ales democratic în Germania anilor 30. Totuşi este poziţia corectă, după greşelile pe care occidentalii le-au făcut în Libia, Irak, Egipt, etc. Destabilizarea Turciei ar fi o greșeală fatală pentru toţi. Acest lucru este cunoscut foarte bine şi de Erdogan care va profita la maximum, îşi va pulveriza toţi opozanţii democratici şi va continua cu islamizarea statului. Deocamdată nu se ştie ce se va întâmpla cu militarii americani sechestraţi în baza de la Incirlic, împreună cu toată tehnica lor de luptă. Probabil că nu va fi ca în Iranul revoluţiei islamice şi lucrurile se vor normaliza.

Dar să revin la fotografia cu care am început. Urmărind toată noaptea desfăşurarea evenimentelor, nu am putut să nu remarc că aceia care au răspuns apelului de a ieşi în stradă pentru apărarea regimului Erdogan erau bărbaţi de vârstă militară, organizaţi în grupe conduse de către un lider religios şi de către un agent al serviciilor secrete dotat cu tehnică specială de comunicaţii. Aceste trupe de asalt păreau că sunt bine pregătite militar şi disciplinate. Am văzut pe unii dintre ei demontând un tanc, folosind la acesta o trusă de scule din portbagajul unei maşini, şi scoţând din el cu forța, pe militarii ce-l operau. Este de remarcat și faptul că aceste trupe civile de asalt au fost mobilizate prin chemarea lansată de muezinii geamiilor de care aparţineau.

Erdogan beneficiază de o ”armată” de tineri islamişti, bine motivaţi religios, de servicii secrete loiale, dar şi de o poliţie aservită total. Mai greu este cu armata. Aici este buba. Turcia şi întreaga zonă se bazează pe acea armată. Nu ştiu ce au simţit comandanţii, dar şi simplii soldaţi, când şi-au văzut onoarea militară terfelită, atât de cele mai importante autorităţi ale statului, dar mai ales de tinerii islamişti care îi băteau cu cureaua şi îi tratau în moduri cât mai umilitoare pe militarii puternicei armate NATO. Şi nu ştiu dacă acești tineri înarmaţi cu telefoane mobile de ultimă generaţie şi propriile curele de la pantaloni ar fi în stare să-şi apere ţara şi cum, în cazul unei ameninţări, în locul militarilor profesionişti.

Poate a fost o înscenare a lui Erdogan sau poate a fost o reală lovitură de stat. Turcia este însă un generator de crize din ce în ce mai grave şi nu ştiu cât Occidentul se va mai preface că nu observă acest lucru. Iar președintele dictator ales în mod democratic le transmite tuturor un mesaj de forţă: după pui de Erdogan, să nu dai cu bolovan! Comportamentul exportatorului de refugiaţi sirieni, moschei şi Islam într-o Europă din ce în ce mai slăbită, ar trebui să fie un semnal de alarmă. Multiculturalismul este în mod evident un eşec lamentabil, Franţa e în genunchi, urmează restul. În secolul XXI, Europa va rămâne Creştină sau nu va mai fi deloc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.