Va fi oare exclusă Rusia din competiţiile sportive internaţionale?

După agresiunile din 1968 şi 1992 s-a lăsat cu sancţiuni în sport. Ce s-a întâmplat în 1969 în Suedia şi România când URSS şi Cehoslovacia s-au aflat în întreceri sportive. Cine ar putea ajunge în Brazilia dacă Rusia va fi exclusă.

Va fi sancţionată Rusia?

În 1968, după invadarea Cehoslovaciei de către 5 state membre ale Pactului de la Varşovia, şi în 1992, după ce Iugoslavia a declanşat conflictele armate din Balcani, pe linie de fotbal, în 1968 s-au luat măsuri de izolare a ţărilor socialiste, iar în 1992 Iugoslavia a fost exclusă din întrecerile sportive internaţionale. Ce se va întâmpla acum în 2014, după ce trupe din Rusia au preluat controlul peninsulei Crimeea, teritoriu care aparţie de Ucraina? Ce se va întâmpla dacă se va deschide focul şi se vor înregistra victime? Va fi sancţionată Rusia şi în plan sportiv? La aceste întrebări se aşteaptă un răspuns în aceste zile, după ce forurile politice şi economice internaţionale se vor pronunţa în domeniile lor de activitate. Dacă se vor decide sancţiuni pe linie sportivă împotriva Rusiei, atunci prima mare competiţie ar fi Campionatul Mondial de Hochei pe gheaţă, ar urma Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia etc. O eventuală excludere a Rusiei de la „Rio 2014” ar putea fi acoperită fie cu un baraj scurt în 4 între eliminatele de la barajul din 2013, fie prin calificarea echipei eliminate cu cel mai bun punctaj din baraj şi în acest caz, culmea, Ucraina este cea care s-ar califica.

Vă prezentăm în continuare măsurile luate în sport în 1968 şi 1992, după agresiunile înregistrate în anii respectivi.

Decizii UEFA după invadarea Cehoslovaciei – 1968

În august 1968, armate ale cinci dintre statele socialiste membre ale Pactului de la Varşovia („corespondentul” comunist al NATO), URSS, Bulgaria, Polonia, Republica Democrată Germană şi Ungaria, au invadat Cehoslovacia, pentru a debarca guvernul Dupcek, care instaurase aşa-zisa „Primăvara de la Praga”, un fel de comunism cu „faţă umană”. Efectele acestei agresiuni s-au simţit şi în fotbal.

Echipele din Occident au ameninţat cu boicotarea meciurilor din CCE (Cupa Campionilor/actuala Champions League) şi CC (Cupa Cupelor) dacă reprezentantele statelor din Pactul de la Varşovia care au invadat Cehoslovacia în august 1968 nu vor fi excluse din competiţie. UEFA a luat o decizie de compromis, pentru a trage de timp. S-a luat hotărârea ca echipele din ţările socialiste să se întâlnească între ele în primele trei tururi, şi s-au refăcut tragerile la sorţi iniţiale, dar federaţiile din cele 5 ţări mai sus enunţate nu au acceptat o astfel de decizie şi s-au retras din CCE şi CC.

În CC a beneficiat de această retragere câştigătoarea Cupei României, Dinamo Bucureşti, care a trecut în turul II prin retragerea echipei maghiare Vasas ETO Gyori. Pentru Cupa UEFA (pe atunci se numea Cupa Oraşelor Târguri) nu s-a luat o astfel de decizie, pentru că oricum URSS nu participa la această competiţie. Dar BK Copenhaga şi US Luxemburg s-au retras din cauză că au avut drept adversare echipe din state agresoare, Lokomotive Leipzig (RDG), respectiv Ujpesti Dozsa Budapesta (Ungaria).

Decizii UEFA după agresiunile Iugoslaviei în Balcani

Agresiunile iugoslave din Balcani, după ce Croaţia şi Bosnia&Herţegovina şi-au declarat independenţa, nu au rămas fără urmări în fotbal. Echipa naţională a Iugoslaviei, calificată la turneul final al Campionatului European din Suedia, a fost eliminată din competiţie, locul vacant fiind ocupat prin invitarea Danemarcei, următoarea clasată în grupa de calificare după Iugoslavia. (Ironie a sorţii, Danemarca şi-a adunat jucătorii de pe plajele a trei continente şi a venit nepregătită în Suedia, dar a câştigat titlul european.) Naţionala Iugoslaviei nu a fost admisă nici în calificările pentru CM 1994 din SUA şi nici pentru calificările CE 1996 din Anglia. La nivelul echipelor de club sancţiunile au operat astfel:

1992 – 1993 (excludere din CCE, CC şi UEFA Cup)

1993 – 1994 (excludere din CCE, CC şi UEFA Cup)

1994 – 1995 (excludere din CCE, CC şi UEFA Cup)

1995 – 1996 (excludere din CCE)

1996 – 1997 (excludere din CCE)

De ce se decid excluderi din competiţiile internaţionale

Iugoslavia a fost exclusă nu doar din competiţiile fotbalistice, ci şi de la majoritatea întrecerilor sportive internaţionale oficiale, inclusiv de la JO olimpice de vară din 1992 şi de iarnă din 1994. Am dat exemplul cu fotbalul pentru că este sportul cel mai urmărit din lume. Excluderi din competiţiile internaţionale pentru agresiuni armate s-au înregistrat şi pe alte continente la nivelul unor ţări agresoare. Se pune întrebarea, de ce se operează în sport cu decizii de ordin politic, ţinând cont de faptul că toate organismele internaţionale sportive nu agreează deloc imixiunea politicului în sport. Răspunsul este simplu. În primul rând pentru protejarea unei competiţii de eventuale acte revanşarde, de regulă teroriste ale unor persoane din ţara agresată; în al doilea rând pentru „depolitizarea” tribunelor, ştiut fiind faptul că sportivii care reprezintă state agresoare sunt primiţi cu o ostilitate deosebită din partea spectatorilor; nu în ultimul rând, pentru a se evita durităţi şi chiar „ciocniri” în cursul unei întreceri sportive prorpiu-zise, dacă s-ar întâlni reprezentanţi ai statului agresor şi ai statului agresta. Chiar şi pe timp de pace se iau unele măsuri speciale pentru a se evita pe cât posibil întâlniri între sportivi (de regulă la jocurile de echipă) din state între care există litigii. Astfel, la tragerile la sorţi pentru preliminarile CE şi CM în grupele europene de calificare nu pot figura împreună Azerbaijanul şi Armenia, Rusia şi Georgia, Spania şi Gibraltar. De asemenea, tot pe considerente de ordin geo-politic, Israelul nu participă la competiţiile sportive din Asia, ci din Europa.

„Primăvara de la Stockholm”…

Ce se poate întâmpla când se întâlnesc o echipă a statului agresat şi una a statului agresor? Exemplele cele mai bune le avem de la Campionatul Mondial de hochei din 1969, desfăşurat în Suedia, de fapt mutat în Suedia, pentru că nu se mai putea ţine la Praga (unde era programat iniţial), din cauza invaziei din august 1968. În cadrul turneului final urmau să se desfăşoare, conform programului, 2 meciuri între Cehoslovacia şi URSS. Chiar înaintea primului meci, cel din 21 martie 1969, hocheiştii cehi au făcut un gest politic fără precedent: au acoperit cu bandă neagră steaua roşie de pe stema ţării, adică simbolul recunoaşterii comunismului impus de sovietici după 1945. În tribune, 8.000 de spectatori suedezi au huiduit în permanenţă echipa URSS şi izbucneau în urale la orice fază reuşită a cehilor. În momentele în care cehoslovacii atacau, tribunele scandau „Dubcek! Dubcek” (numele premierului reformator de la Praga, preluat cu forţa de ruşi şi dus imediat după invazie la Moscova ca prizonier). Primul meci dintre Cehoslovacia şi URSS, încheiat cu victoria 2-0 a cehilor, a fost considerat de presa din întreaga lume ca fiind cel mai tensionat din istoria hocheiului pe gheaţă. „Cehoslovacii s-au aruncat în faţa croselor sovietice ca praghezii în faţa tancurilor”, titra presa franceză după acest prim meci. Primul joc dintre cehi şi sovietici a fost unul extrem de dur, cu cionici violente între jucători, Cehoslovacia înregistrând 36 de minute de eliminare, iar URSS, 14. (Spre comparaţie, „durii” din NHL din echipele Canadei şi SUA în semifinala olimpică de la Soci au stat pe bancă de penalitate în total 10 minute, 4 canadienii, 6 americanii – n.a.) De altfel, la primul gol înscris de Jan Suchy, Cehoslovacia se afla în dublă inferioritate numerică pe gheaţă. Cehii au jucat cu o îndârjire şi o ambiţie cum nu s-a mai văzut vreodată pe un patinoar.

Pe 28 martie, înaintea de începerea celui de-al doilea meci, acelaşi Suchy a purtat sub echipament un tricou cu un slogan împotriva SUA, cehii fiind convinşi că americanii i-au trădat şi i-au lăsat pe mâna ruşilor. Şi acest al doilea meci a fost unul în care tribunele au fost în permanenţă ostile URSS, spre final, cei aproape 500 de suporteri sovietici fiind evacuaţi din patinoar, pentru a se evita ciocniri cu spectatorii suedezi care îi încurajau pe cehi. Şi acest meci a fost extrem de tensionat şi a fost câştigat tot de Cehoslovacia cu 4-3. În noaptea de după meci, zeci de mii ce cehi au umplut Piaţa Wenceslas din Praga şi au scandat, „noi cu crosele, voi cu tancurile!”. În altă parte a oraşului, au fost devastate birourile companiei aviatice ruse Aeroflot, iar la Bolesslav au aruncat cu pietre în cazarma rusă şi au incendiat vehicule militare. Tot după meci în mai multe capitale europene, peste jumătate de milion de oameni au celebrat victoria Cehoslovaciei şi au manifestat împotriva URSS.

…şi cea de la Constanţa

Evenimente similare s-au derulat şi în România, la Constanţa. În ultima decadă a lunii august 1969 (deci la un an de la invazie) se desfăşura tradiţionala competiţie Trofeul Tomis la volei feminin. Participau de regulă echipe naţionale din lagărul socialist. La toate cele 5 meciuri jucate de naţionala URSS, românii din tribune au fost extrem de ostili la adresa sovieticilor înregistrându-se chiar şi incidente, o parte din spectatori aruncând cu roşii stricate şi ouă clocite înspre banca de rezervă a rusoaicelor. Au apărut şi bannere pe care se putea citi „Plecaţi înapoi în URSS!”, bannere pe care cu mare dificultate miliţienii le-au confiscat. Invers, când juca naţionala Cehoslovaciei, 2.000 de români scandau neîncetat „Do to ho!” (încurajarea specifică cehilor la întrecerile sportive), iar la meciul URSS-Cehoslovacia s-a scanda şi la Constanţa „Dubcek!, Dubcek”. Culmea, URSS – în fapt campioană mondială în perioada respectivă – a învins pe merit toate adversarele, dar pentru spectatorii români, politicul nu a ţinut cont de valoarea sportivă. De mare simpatie s-a bucurat la Constanţa şi foarte tânăra jucătoare cehă Helena Svoboda, despre care circula zvonul că ar fi fost nepoata preşedintelui Cehoslovaciei, Ludvik Svoboda.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.