Criza din Ucraina între folosirea forţei şi diplomaţie

După ce, duminică, s-a consemnat o escaladare a ceea ce s-ar putea numi un fel de „declaraţii de război”, atât din partea Rusiei, cât şi din partea Ucrainei, luni, acestea au făcut loc unei ofensive diplomatice de anvergură, declanşată de occidentali, fără însă ca în Crimeea şi la Kiev lucrurile să se fi liniştit. Dimpotrivă! Înainte de toate ar trebui semnalat că s-au înroşit telefoanele între importante capitale occidentale şi Moscova, dar şi între acestea. Astfel, lui Putin, care, sâmbătă seara, a vorbit 90 de minute cu Barack Obama, i-au urmat Francois Hollande şi Angela Merkel, cancelarul german obţinând în final acceptul preşedintelui rus pentru privilegierea soluţiei diplomatice, mai precis a dialogului, în dezamorsarea crizei din Crimeea. Din Berlin s-a spus că Merkel i-a „reproşat preşedintelui rus că a violat dreptul internaţional”, îndeosebi memorandumul de la Budapesta, din 1994, prin care Rusia s-a angajat să respecte independenţa şi suveranitatea Ucranei în frontierele existente, şi tratatul asupra flotei ruseşti din Marea Neagră, din 1997. Guvernul german susţinea că Putin a acceptat propunerea cancelarei privind crearea unei „misiuni de anchetă” şi a unui „grup de contact”, spre a începe „un dialog politic” asupra Ucrainei. Misiunea respectivă ar putea fi condusă de OSCE, ceea ce ar însemna o revitalizare a acestei organizaţii paneuropene, creată în perioada Războiului Rece. Pe aceeaşi lungime de undă a dialogului merg NATO şi UE, unde, însă, nu există o unanimitate în privinţa unei poziţii ferme faţă de Moscova şi a metodelor prin care trebuie procedat în raporturile cu ea. După o şedinţă de urgenţă MARATON de opt ore a celor 28 de ambasadori, Pactul Nord-Atlantic susţine ideea dialogului, dar vorbeşte şi despre „retragerea trupelor ruseşti” şi cere „celor două părţi să încerce fără întârziere o soluţionare paşnică, printr-un dialog bilateral, prin mediere internaţională (…) şi prin desfăşurarea unor observatori internaţionali, sub auspiciile Consiliului de Securitate al ONU sau OSCE”. Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a invitat Rusia să ordone revenirea trupelor sale în bazele din Ucraina şi să se abţină de la orice intervenţie în ţară.

În sine, propunerea unui dialog este o ştire îmbucurătoare, dar trebuie adăugat că Putin a făcut o mişcare publică interesantă şi abilă, el „jucând” acum pe un teren care-i convine, diplomaţia rusă dovedindu-şi recent valoarea. Avem în vedere felul cum s-a ajuns la dezamorsarea complicatei crize siriene şi a dosarului nuclear iranian. Pe urmă trebuie semnalat că Moscova va miza pe nişte cărţi care sunt foarte dragi Occidentului – avem în vedere drepturile minorităţilor, de care noile autorităţi de la Kiev nu s-au prea sinchisit. De asemenea, ea va invoca, aşa cum spun mulţi analişti, respectarea acordurilor existente, între care cel amintit din 1997, privind Flota Rusă din Marea Neagră şi implicit baza sa navală militară din Sevastopol, pe care Kievul vrea să-l denunţe.

Tot luni au apărut noi declaraţii de sprijinire a noilor autorităţi de la Kiev, cum este cea a secretarului de Stat american John Kerry, care a anunţat că, marţi, va merge în Ucraina, spre a-şi manifesta sprijinul pentru noile autorităţi de acolo. Tot el a declarat că va pleda pentru excluderea Rusiei din Grupul G-8 şi pentru alte sancţiuni de ordin economic şi politic. Personal cred că, dacă devin realitate, toate acestea înseamnă o revenire la Războiul Rece, iar din acest punct de vedere situţia convine Rusiei, care doreşte adoptarea unei poziţii de forţă pe plan internaţional. Desigur, sancţiunile economice, îngheţarea fondurilor ruseşti din băncile americane, interzicerile de vize sau boicotarea investiţiilor, despre care a vorbit Kerry, nu reprezintă o noutate, dar nu sunt nici un lucru nou dacă reamintim că, vezi cazul Iranului, ele nu prea au dat randament, fiind mai mult de natură propagandistică. Să nu uităm că nici Rusia nu este o ţară oarecare şi că, la rândul ei, poate recurge la acelaşi gen de măsuri.

O altă ştire interesantă şi importantă, consemnată tot luni, previzibilă într-un fel, este cea referitoare la „concordanţa de vederi dintre Rusia şi China în privinţa situaţiei din Ucraina şi din jurul ei”, pe care au comunicat-o şefii diplomaţiilor din cele două ţări, Serghei Lavrov, şi, respectiv, Wang Yi, în urma unei convorbiri telefonice. „Cei doi miniştri au convenit să-şi continue contactele strânse pe această temă”, preciza un comunicat al MAE rus. De notat că Rusia şi China sunt deja aliate în ce priveşte mai multe dosare diplomatice în faţa occidentalilor, cum ar fi cel sirian şi cel iranian. Ca atare, această concordanţă de vederi transcende caracterul bilateral, ea având un important impact internaţional în contextul internaţional actual. În ce-i priveşte pe tătarii din Crimeea, despre care în mass-media din Vest s-a vorbit adesea ca fiind funciar ostili ruşilor aflaţi în Peninsulă, mi se pare interesantă o amplă ştire difuzată luni, la prânz, de agenţia Reuters. „După ce s-au bucurat în mod ostentativ de apariţia noii puteri de la Kiev, tătarii din Crimeea se manifestă foarte discret după ce forţele armate ale Moscovei au preluat puterea în peninsula cu majoritate rusă. Această minoritate de confesie musulmană se teme să nu fie angrenată într-un război”, arăta Reuters.

Criza din Crimeea şi Ucraina este departe de a se fi calmat, luni ea a intrat într-un fel de conservare, se aşteaptă rezultatele dialogului dintre părţi. Deocamdată, acesta nu a fost iniţiat, dar şi după ce va începe, el va fi foarte dificil, de durată şi cu rezultate ce ar putea fi şocante pentru toată lumea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.