Vernisată anul trecut, în decembrie, în elegantele spaţii ale “Galeriei Romane”, expoziţia “Cu gândul la Paul” se pregăteşte să plece, peste câteva zile, la Chişinău, unde Muzeul Naţional de Artă o aşteaptă cu un interes major, pe măsura celui ce-a fost pictorul Paul Gherasim, personalitate proeminentă a picturii româneşti.
Ştirea de mai sus, una strict jurnalistică, se cere a fi completată cu câteva date care îi conferă calitatea de-a consemna un eveniment cultural de excepţie. Trecut la cele veşnice în vara anului trecut, la 3 august, când împlinise vârsta de 91 de ani, Paul Gherasim adunase în jurul său, printr-o selecţie afectivă şi spirituală, o seamă de tineri pictori cu care avea să fondeze, încă de-acum trei decenii, grupul „Prolog”.
Era vremea în care, acum trei decenii, detaşându-se net şi fără echivoc, protestatar, de orientările ideologice şi proletcultiste ale timpului, artiştii plastici fondau alte două grupări, „9+1”, sau, în Banat, gruparea „Pro Arte”, ca să numim doar alte două astfel de asocieri. O trecere în revistă a artiştilor plastici – pictori, sculptori, graficieni, ceramişti – care au avut curajul de-a subscrie, prin arta lor, ideilor şi orientărilor acestor grupări ar dovedi, fără drept de tăgadă, că arta plastică se întoarce la izvoarele sale adevărate. O veritabilă înnoire al cărei simbol a fost, alături de alţi venerabili artişti plastici, şi pictorul Paul Gherasim.
Se recupera astfel una dintre specificităţile dintotdeauna ale picturii româneşti, cea pe care Părintele Dumitru Stăniloae, eminent teolog, avea să o sublinieze, apăsat şi definitoriu, încă de la prima expoziţie, în 1985, a grupului Prolog: „Prolog înseamnă în limba greacă primul cuvânt. El deschide calea pentru înţelegerea lucrărilor prezentate. Am putea spune că fiecare pictură sau colecţie de picturi este un început în pătrunderea puterii şi gândirii creatoare a lui Dumnezeu, cel infinit. Căci nimic nu este fără Dumnezeu. Caracteristica principală a grupului Prolog, în toate variantele sale, este spiritualitatea. O spiritualitate indefinită, stăruitoare, care parcă învăluie imaginea emanând din ea”.
Pe scurt, foarte pe scurt, despre „pictorul creştin român” Paul Gherasim (cum i-ar fi plăcut să se spună despre dânsul, refuzând categoric să fie numit artist sau maestru) se cuvine să notăm că s-a născut la 25 ianuarie, 1925, în comuna Boteşti, judeţul Suceava, într-o simplă familie de ţărani abia deprinşi cu cetirea slovelor. A studiat desenul şi pictura cu Nicolae Dărăscu şi Jean Al. Steriade. În 1979 i se acordă Marele Premiu al UAP. Un alt mare premiu, „Ion Andreescu”, îi este decernat de Academia Română, în 1995. În 2001 este distins cu Ordinul „Steaua României” în Grad de Comandor, pentru ca în 2002 să-i fie conferită Crucea Patriarhală, distincţie acordată de Patriarhia Română.
Ne întoarcem la expoziţia „Cu gândul la Paul”, vernisată anul trecut, în decembrie, la „Galeria Romană”, o pioasă aducere aminte închinată celui ce-a fost Paul Gherasim şi de la a cărui trecere în lumea de dincolo, 3 august, 2016, nu se împlinise nici o jumătate de an. Când şi cui anume i-a venit ideea organizării acestei expoziţii, nu se mai ştie. „Ideea s-a născut aşa, dintr-o dată, parcă venită de sus, din ceruri”, ni se destăinuie Emil Ene, omul care i-a fost pictorului ca un copil de suflet, tot timpul în preajma sa. „Două sunt lucrările lui Paul, continuă Emil Ene, Floare de cireş, simbolul grupului Prolog, şi o lucrare fără titlu, un fel de autoportret, înfăţişând în prim-plan un sfânt sau un ţăran, alb, înalt şi drept ca o coloană de lumină, iar în fundal, abia întrezăriţi, parcă învăluiţi de o cădere de rouă, o mulţime de alţi ţărani, nişte mucenici, cum îi plăcea lui Paul să-şi numească personajele sale.” Acestor două lucrări li se adugă aducerea aminte cu care, cum s-a şi numit expoziţia, “Cu gândul la Paul”, au venit cei patru membri fondatori ai grupului „Prolog”, Constantin Flondor, Horea Paştina, Cristian Paraschiv şi Mihai Sârbulescu, dar şi alţi 26 de pictori, români sau de peste Prut, cum ar fi Tudor Zbârnea, directorul Muzeulu Naţional de Artă din Chişinău. De fapt, prezent la vernisajul de anul trecut, din decembrie, domnul Tudor Zbârnea l-a invitat pe Emil Ene, amfitrionul vernisajului, să se gândească la o eventuală expunere a lucrărilor şi pe simezele din Chişinău. „Nu mi-au trebuit nici măcar cinci secunde pentru a-i spune domnului Zbârnea că una din marile dorinţe, un adevărat vis al lui Paul, a fost şi acela de-a expune la Chişinău. Dorinţa, iată, era pe cale să se împlinească! Cu alte cuvinte am bătut palma pe loc şi, peste câteva zile, mai exact spus pe 16 ianuarie, la Muzeul Naţional de Artă din Chişinău se va vorbi limba sufletului românesc”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.