Wall Street FC și Neoliberalism United, nu ne luați fotbalul!

Cine nu i-a dat dreptate lui Gheorghe Hagi în ultimii ani, când spunea că UEFA comite o injustiție față de echipele campioane de țările mici, sigur o va face acum, când o mișcare a Wall Street-ului este pe cale să amestece bunele și relele organizării competițiilor sportive de peste Ocean cu cele mai mari rele ale modelului european și să distruga și utimele legături dintre fotbal și societate.

Și poate că acesta este răul cel mai mic care se întâmplă cu fotbalul, câtă vreme nu au intrat complet în scenă marile case de pariuri și marii ulii asiatici, din Filipine și până în atolii-paradisuri fiscale din Mările Chinei, câtă vreme încă nu toate marile cluburi și-au lansat propria criptomonedă. Sportul este demult o afacere a oligarhilor, a caselor de pariuri si a burselor mai degrabă decât sănătate și o formă de legătură comunitară, însă acum este pe cale să se strice și mai mult.

12 mari cluburi de fotbal din Europa au anunțat că vor crea o Super Ligă separată de UEFA, o competiție rivală cu Champions League, cu reguli americane și tare europene. Vor avea un buget de circa 4 miliarde de euro pe care îl vor folosi pentru infrastructură și combaterea Covid, spun aceste cluburi. Banca americană JPMorgan va finanța această răzmeriță neoliberală din fotbalul european cu 4,8 miliarde de dolari. Iar finanțarea a venit cu condiții puse de bancheri celor 12 cluburi – să rămână în Super Ligă un anumit număr de ani. Acest angajament a fost esențial. Împrumutul JPMorgan este pe 23 de ani, la dobândă între 2% și 3%.

Analistul Michael Every, de la Rabobank, sintetizează astfel evenimentele: ”Cele mai bogate (dacă nu și cele mai de succes) cluburi și cei mai faimoși fotbaliști sunt pe cale să iasă din întregul sistem global al fotbalului – inclusiv din Cupa Mondială – pentru a păstra pentru ei toți banii, în loc să împartă doar o mică parte cu ceilalți. Această mișcare este sprijinită de Wall Street cu 8 miliarde de dolari. Adevărata minunăție a acestui joc neoliberal de fotbal este că, dacă investiția de 8 miliarde de dolari se dovedește păguboasă, pentru că suporterii nu vor vrea să se uite la sport ca la un film american de acțiune, atunci toți cei implicați vor apela la sprijinul Federal Reserve”.

Președintele Franței a condamnat ruptura din fotbalul european. ”Este un proiect care amenință principiul solidarității și al meritului sportiv”, a spus președinția franceză.

”Planul pentru o Super Ligă va fi dăunător pentru fotbal. Va lovi în inima acestui sport și în inima fanilor din întreaga țară”, a scris pe Twitter premierul britanic Boris Johnson.

Pentru acest pariu de miliarde, cele 12 cluburi riscă excluderea din UEFA, iar jucătorii nu vor mai putea participa nici la competițiile FIFA – Cupa Mondială.

”Sunt multe ironii în planul pentru o Super Ligă Europeană. Una dintre ele este includerea lui Arsenal Londra, care nu a câștigat niciodată Liga Campionilor și care, în ziua anunțului, a reușit un amărât 1-1 cu Fulham, întărindu-și poziția de la jumătatea clasamentului. O altă ironie este Tottenham, care nu a câștigat niciodată Liga Campionilor, nu a câștigat niciodată campionatul intern. O altă ironie este excluderea lui Leicester City, o echipă mică care a câștigat campionatul intern în 2016, sau excluderea lui Nottingham Forest, care a câștigat mai multe campionate europene decât Arsenal și Tottenham la un loc”, scrie publicația britanică Unherd.

”Însă cea mai mare ironie este tentativa unui grup de investitori americani de a crea o enclavă în fotbalul european. În numele intereselor financiare și al capitalismului laissez-faire, ei vor să scoată această competiție din sportul european.

Pentru cei care nu înțeleg motivatia acestor oameni, cheia este paralela (sau imposibilitatea de a face o paralelă) între Premier League din Anglia și modul în care funcționează sportul în America. Patronii americani de la Manchester United, Liverpool și Arsenal au vrut să replice condițiile americane pe tărâm european și astfel să creeze surse de bogăție precum NFL și Major League Baseball. Familia Glazer, care patronează Mancehester United, s-au descurcat bine în afara NFL, iar John Henry (patronul de la Liverpool) s-a descurcat și el bine când a investit dincolo de Boston Red Sox.

Însă regulile americane sunt foarte diferite de cele din Europa. Ligile profesioniste din America operează cu un număr fix de echipe, numite francize. Francizele au drepturi teritoriale, acoperind doar mari zone metropolitane. Noile echipe pot intra în competiție doar în urma votului actualilor membri. Ligile operează într-un sistem inchis și nu se tem de retrogradare. Decizia creșterii numărului de echipe se ia rar. Ultima oară, NFL s-a înmulțit cu o echipă tocmai în 2002 – Houston Texans.

Mai este o diferență fundamentală între fotbalul american și cel european, iar asta ține de piața transferurilor. În America se recrutează anual jucători din universități. Este o afacere foarte corectă, aproape egalitară. Recrutările pentru NFL se petrec în șapte faze, fiecare echipă putând să ia un jucător în fiecare fază, în ordinea inversă a clasamentului de la finalul sezonului. Cea mai slabă echipă alege prima, a doua cea mai slabă alege a doua, iar campioana alege ultima un nou jucător. Există și o limită a salariului – un plafon pentru suma alocata pentru salarii de fiecare echipă.

Intenția inițială a acestor reguli a fost de a reduce diferențele, însă efectul a fost îmbogățirea patronilor într-un sistem închis, unde surplusul nu se poate duce decât la patroni, nu și la jucători.

Problema în Europa este inexistența unei limite pentru salarii, astfel încât jucătorii obțin cel mai mult din profituri. Asta duce la o piață liberă a transferurilor, cu noi echipe care se luptă să ajungă în ligile de top și noi patroni care încearcă să aducă mai mulți bani pentru transferuri, pentru a-și cumpăra succesul.

Pentru că avea puține reguli privind patronatul, Premier League a atras o mulțime de bani dubioși, fie de la șeicii din Orientul Mijlociu, fie de la cleptocrații ruși, care știu că își pot cumpăra prestigiu cu sume mari de bani, pe piața transferurilor. Exemplu sunt Manchester Cuty și Chelsea, parveniții din Premier League.

Lipsa unor bariere nu este caracteristică doar Europei – și în SUA avem o mulțime de nou veniți. Însă diferența este că, în Europa, patronii cu mulți bani pot fi siguri că vor pune repede mâna pe un trofeu – iar asta ne aduce la așa-zisa Super Ligă propusă de cei șase investitori. Este o mișcare protecționistă de a pune mâna pe o mulțime de bani, pentru a pereniza o stare de fapt în interesul actualilor patroni, împiedicându-i pe cei și mai bogați să intre în joc.

Este și mai rău de atât. Cluburile de fotbal nu sunt doar niște întreprinderi capitaliste. Nici nu ar trebui privite astfel. Cele mai mari cluburi au o istorie fascinantă, cu căderi, ridicări, tragedii și eroism. Cluburile au suflet. Ele joaca într-un anumit fel. Manchester United are fundași de bandă sclipitori și un tricou cu numărul 7 ”sfânt”. Marile echipe ale Liverpool-ului se bazează pe niște fundasi centrali de oțel.

Cluburile de fotbal au pornit de la echipele muncitorilor din fabrici, care au adus lângă ei micile comunități. În regiunile care au fost vitregite de globalizare, aceste cluburi sunt ultimele mari simboluri și mari ancore pentru comunitatea locală, chiar dacă unele dintre aceste cluburi au devenit branduri globale. Ele dau spiritul locului. Ele îmbogățesc orașele acelea. Ele sunt sursa mândriei locale.

Nu este de mirare că cluburile germane au refuzat să participle la operațiunea de strângere cu grebla a unei grămezi de bani. Bundesliga are cel mai echlibrat model de proprietate asupra unui club de fotbal, un echilibru între bunăstarea financiară și menținerea respectului comunității locale.

Nu e de mirare că premierul Boris Johnson (și președintele Emmanuel Macron) s-au opus imediat Super Ligii. N-o fi Johnson un fan al fotbalului, dar intuiește că aici e vorba de mai mult decât un joc. Este vorba despre legături sociale. Este vorba despre dezbaterea despre globalizare din Marea Britanie. Din nefericire, nu este suficient ca premierul să scrie pe Twitter despre asta.

Singura speranță este ca această propunere a Super Ligii să genereze o revizuire a regulilor de proprietate în fotbal, ceva care să reface legătura dintre cluburile de fotbal și suporteri, să protejeze comunitățile locale și să-i descurajeze pe prădătorii de pe celălalt țărm al Atlanticului”, încheie Unherd.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.