Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului

Teatrul Evreiesc de Stat comemorează Ziua Internaţională a Holocaustului

27 ianuarie 1945 este data la care lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau a fost eliberat de Armata Roşie. În 2005, o hotărâre a ONU a decis ca pe 27 ianuarie să se stabiliească Ziua Internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului, pentru ca lumea întreagă să-şi amintescă de genocidul care s-a desfăşurat sub regimul nazist în cel de-Al Doilea Război Mondial şi care a avut ca rezultat moartea a aproximativ şase milioane de evrei, 200.000 de romi, 250.000 de persoane cu dizabilităţi şi 9.000 de persoane aparţinând minorităţilor sexuale.

În 1933, numărul evreilor din Europa se ridica la peste nouă milioane. Cei mai mulţi dintre aceştia trăiau în ţările care au fost ocupate sau care au intrat sub influenţa Germaniei naziste în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, astfel că până în 1945 naziştii şi colaboratorii lor au ucis cam două treimi dintre evrei ca parte a Soluţiei Finale elaborată de Germania, de eliminare fizică a evreilor europeni.

Între 1941 şi 1944, autorităţile naziste au deportat milioane de evrei atât din Germania, cât şi din teritoriile ocupate şi din alte ţări ale Axei în ghetouri şi lagăre de exterminare, unde au fost ucişi în locuri special amenajate (camerele de gazare).

Spre finalul războiului, gărzile SS au început să îi mute pe deţinuţi cu trenul sau pe jos, în marşuri obligatorii, numite “marşurile morţii”, în încercarea de a împiedica forţele Aliaţilor să îi elibereze. Pe măsură ce aceştia înaintau prin Europa, au reuşit să elibereze o serie de lagăre şi prizonieri pe care îi întâlneau pe drum în aceste marşuri forţate.

După 1948, aproape 700.000 de supravieţuitori au emigrat în Israel, iar alţii în SUA. Crimele comise în timpul Holocaustului au decimat majoritatea comunităţilor evreieşti din Europa şi au eliminat în întregime sute de comunităţi din Europa de Est.

Ziua Internaţională a Holocaustului este comemorată şi în România, aducându-se omagii tuturor victimelor acestei uriaşe tragedii a secolului al XX-lea şi onorându-i pe supravieţuitori. Amintirea victimelor Holocaustului trebuie apărată, iar educaţia tinerelor generaţii trebuie îndreptată spre toleranţă şi non-discriminare, pentru ca astfel de evenimente inumane să nu mai aibă loc niciodată.

Astăzi, de la ora 19.00, Teatrul Evreiesc de Stat va prezenta spectacolul Janka, de Oscar Speace, un spectacol despre tragediile care au avut loc în lagărele de concentrare.

„Această piesă este o mărturisire, un document de viaţă tulburător, un act de respect faţă de drama acestor oameni, un act de reconstituire foarte important, un strigăt venit din altă lume către cei care au rămas şi către memoria noastră care se şterge”, afirmă Maia Morgenstern.

Colecţia “Evreii – istorie, cultură, personalităţi”

27 ianuarie este o zi extrem de importantă pentru istoria omenirii, așa că astăzi luăm o pauză de la tot și comemorăm împreună Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

Cartepedia.ro invită la descoperiea colecţiei Evreii – istorie, cultură, personalităţi, din care spicuim câteva titluri.

“Stasiland. Povesti din spatele Zidului Berlinului”

În 1989, Zidul Berlinului a căzut. La scurtă vreme după aceea, cele două Germanii s-au reunificat, iar Germania de Est a încetat să existe. Bestsellerul Annei Funder, Stasiland, aduce povești extraordinare din viață reală, așa cum era ea în fosta Germanie de Est. Se întâlnește cu Miriam, care a încercat să fugă în Germania de Vest când avea doar șaisprezece ani; ne spune povestea tristă a lui Frau Paul, care a fost despărțită de copilul ei la Zidul Berlinului și se îmbăta cu legendarul „Mik Jeger al Estului“, pe care autoritățile l-au declarat – informându-l și în persoană – mort. Și se întâlnește și cu înșiși membrii Stasi, în continuare foarte mândri de metodele lor de supraveghere. Povestirea plină de forță a lui Funder despre o lume plină de brutalitate a intrat în rândul operelor clasice ale contemporaneității.

“Copiii uitaţi ai lui Hitler”

Cartea, scrisă de Ingrid von Oelhafen şi Tim Tate, se apleacă asupra programului Lebensborn, creat de Heinrich Himmler, care a dus la răpirea a jumătate de milion de copii din toată Europa. Printr-un proces numit germanizare, aceștia trebuiau să devină generația următoare a rasei ariene stăpânitoare, în cea de a doua fază a Soluției Finale. În vara anului 1942, părinților din Iugoslavia ocupată de naziști li s-a cerut să își supună copiii examenelor medicale menite a le evalua puritatea rasială. Erika Matko avea doar nouă luni când doctorii naziști au declarat-o aptă de a fi un „copil al lui Hitler“. Dusă în Germania și plasată unor părinți adoptivi corespunzători din punct de vedere politic, Erika a fost rebotezată Ingrid von Oelhafen. După mulți ani, Ingrid a început să descopere adevărul despre identitatea ei. Deși naziștii au distrus multe dintre dovezile programului Lebensborn, Ingrid a scos la iveală multe documente rare, inclusiv mărturii de la procesele de la Nürnberg despre propria ei răpire. Copiii uitați ai lui Hitler este o carte de memorii tulburătoare, dar și o investigație devastatoare despre crimele teribile și despre scopul monstruos ale programului Lebensborn. Von Oelhafen aduce povestirii o dimensiune umană inegalabilă.

Ingrid von Oelhafen (Erika Matko) a fost specialistă în recuperare medicală și este acum pensionară. Locuiește în Onsabruck, Germania. Vreme de mai bine de douăzeci de ani, și-a investigat trecutul și povestea extraordinară a programului Lebensborn. Tim Tate este un apreciat realizator de documentare și autor de bestselleruri de nonficțiune. Filmele sale au fost premiate de Amnesty International, de Royal Television Society, de UNESCO și de International Documentary Association.

“Pe urmele tatălui. O poveste de iubire”

“Pentru mine, scrisul nu e un medicament, ci o victorie împotriva răului. M-am străduit să înlocuiesc prin cuvinte ceea ce e de nenumit. Am tăria să privesc în urmă.

Azi, când sunt mai în vârstă decât tatăl meu la acea vreme, îl privesc aşa cum îşi priveşte o soră fratele mai mic sau cum îşi priveşte o mamă fiul. Amestec generaţiile, răstorn cronologia. Din nevoia mea de revelaţii, mi se pare că fila timpului e îngustă şi c-o pot străbate fără şovăire”, se destăinuie Mireille Abramovici, autoarea volumului.

Mireille Abramovici porneşte pe urmele tatălui său, arestat la Nisa cu zece zile înainte de naşterea ei şi deportat în mai 1944, alături de alte sute de evrei. În speranţa de a-i salva, simbolic, viaţa, totul, chiar şi cel mai vag indiciu, îi este de folos. Scrisori, fotografii şi acte din arhiva mamei, drumuri în România, Franţa şi Germania, vizite la rude şi la cunoscuţi de-ai părinţilor ei, obiecte rămase amintire din povestea lor de dragoste, vise şi intuiţii umplu încetul cu încetul spaţiile albe din portretul tatălui şi întregesc o poveste copleşitoare.

“Evreii şi cuvintele”

Alternând comentariul textelor sacre evreiești cu analiza fină și plină de umor a istoriei acestui popor aflat într-o eternă chestionare a propriei identități, a naturii legăturii omului cu Dumnezeu și a relației dintre oameni, volumul Evreii și cuvintele aduce la lumină, cu farmec și elocință, povești uitate din Marea Istorie.

Conceput sub forma unui dialog între scriitorul Amos Oz și fiica acestuia, istoricul Fania Oz-Salzberger, eseul reliefează personaje mitice și cuvinte străvechi care ascund în ele un înțeles pierdut al lumii.

Sub forma unui eseu, volumul pune de fapt problema identității evreiești, demontând clișee și preconcepții și sintetizând câteva dintre trăsăturile esențiale ale istoriei evreilor. Minuțios documentată, cartea nu devine greoaie datorită supleții argumentării și ideilor, condimentate cu un umor savuros: fie că este vorba despre figuri exemplare de rabini, despre o istorie a personajelor feminine din Biblie sau potențialul autor feminin al Cântării Cântărilor ori despre importanța educației și inițierii timpurii a copiilor în tainele textelor sacre, ea păstrează aceeași formulă alertă și palpitantă până la sfârșit.

Diversitatea informațiilor, paginile scrise cu o atitudine lipsită de înverșunare fac din Evreii și cuvintele o lectură esențială nu numai pentru cei interesați de istoria și înțelepciunea evreiască, ci și pentru cititorii pasionați de eseuri culturale care păstrează balanța între efervescența ideilor și exprimarea ponderată a acestora.

“O istorie a evreilor”

Celebrul Paul Johnson prezintă o istorie provocatoare a poporului, religiei şi culturii evreieşti din cele mai vechi timpuri până în prezent. Împărţită ingenios în şapte secţiuni (Israeliţii, Iudaismul, Catedocraţia, Ghetoul, Emanciparea, Holocaustul şi Sionul), lucrarea descrie complexa interacţiune dintre istoria evreilor şi istoria mondială, arătând felul în care traiectoria civilizaţiei occidentale a fost influenţată decisiv de acest grup puţin numeros…

“O excelentă istorie nonacademică, pentru marele public”, apreciază Library Journal

“Geneza antisemitismului”

Autorul, Jules Isaac, istoric și scriitor evreu francez (1877-1963), a jucat un rol important în realizarea dialogului iudeo-creștin, inclusiv prin implicarea majoră în constituirea Asociaţiei de prietenie iudeo-creştină din Franţa, în 1948.

„Eu nu pretind că antisemitismul creștin ar reprezenta esența întregului antisemitism, mai ales în vremurile noastre. Știu că numeroase alte elemente, economice și sociale intră în joc, iar acestea, începând încă din Evul Mediu, devin uneori primordiale. […] Nu pretind nici că întreaga creștinătate, toți creștinii fără excepție, ar fi fost sau sunt în prezent infestați cu această ciumă, atât de răspândită și latent încrustată în profunzimile subconștientului. Ar fi nedrept să crezi faptul că aș ignora admirabila, uneori eroica dragoste creștină, de care eu însumi am beneficiatˮ, iată pe scurt punctul de vedere al lui Jules Isaac dezvoltat cu probitate profesională în cartea de față.

Geneza antisemitismului, una din principalele lucrări despre antisemitism ale lui Jules Isaac, a apărut în România în traducerea lui Țicu Goldstein, cu o prefață semnată de profesorul Carol Iancu.

“Perspective filosofice şi teologice asupra Holocaustului”, la Veneţia

Luni 29 ianuarie, la ora 17,30, în Sala «Marian Papahagi», Prof. Alberto Castaldini va vorbi despre recenta sa carte: Il Dio nascosto e la possibilità di Auschwitz. Prospettive filosofiche e teologiche sull’Olocausto, exprimând câteva reflecţii asupra Holocaustului şi în privinţa relaţiei dintre om şi Divinitate, după tragica experienţă a lagărelor de concentrare naziste.

Lucrarea vizează tema relaţiei dintre om şi Dumnezeu în contextul Holocaustului şi consecinţele acestei tragedii asupra credinţei. Istoria, în lumina revelaţiei iudeo–creştine, este spaţiul în cadrul căruia autorul parcurge o serie de căi hermeneutice. Acestea reprezintă cadre interpretative spre identificarea unor răspunsuri asupra acţiunii aneantizante a răului. În volum sunt recurente referirile la patrimoniul filosofic occidental, pe lângă cele privitoare la gânditorii ebraici, ca şi la contribuţiile originale în acest sens ale teologiei creştine, catolice şi reformate.

În analiza dezvoltată de autor sunt determinante abordarea hermeneutică a experienţei religioase şi reprezentarea Divinităţii creatoare caracterizată de infinita-i libertate de acţiune. Este aceeaşi perspectivă care nu exclude posibilitatea acţiunii răului în istorie, adică a ceea ce autorul numeşte «la possibilità di Auschwitz». O atenţie deosebită este acordată în lucrare concepţiei ebraice de Dumnezeu în înţelesurile tradiţiei biblice şi rabinice. Dumnezeul omnipotent se dovedeşte şi un Dumnezeu plin de compasiune, afectat în mod direct de suferinţele umane. Dumnezeul absent, invizibil şi tăcut de laAuschwitz este cel ce i s-a arătat lui Moise pe muntele Horeb, este Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isus, Dumnezeul istoriei: legătura dintre Dumnezeu şi om este indisolubilă, ca şi căutarea Divinităţii şi încercările de a înţelege raţiunile suferinţei Creatorului.

Auschwitz rămâne locul paradigmatic al răului, deopotrivă suferit şi provocat de om, iar reflecţiile privind locul şi rolul Divinităţii, în contextul Umanităţii suferinde, se dovedesc fundamentale şi în lumea de astăzi. Dumnezeul infinitei posibilităţi creatoare pare a avea trăsăturile unui Dumnezeu care «se metamorfozează», în vreme ce Geneza rezultă un «moment încă deschis» pe care acţiunile răului sunt în măsură a-l întrerupe. Ca urmare, Dumnezeul creator al istoriei ar putea chiar să sufere alături de om şi prin om până la a-şi «însuşi» umilinţa şi suferinţa celor generaţi după chipul şi asemănarea sa.

Alberto Castaldini, Doctor în filosofie, predă filosofia şi teologia istoriei la Facultatea de Teologie Greco–Catolică şi la Institutul de Studii Ebraice «Dr. Moshe Carmilly» ale Universităţii «Babeş–Bolyai» din Cluj-Napoca, al cărei profesor de onoare este din 2009, fiind totodată şi profesor invitat la Pontificio Ateneo Sant’Anselmo din Roma. Este membru asociat al Centrului de Studii Ebraice al Universităţii din Bucureşti. De asemenea, colaborează cu Facultatea de Teologie Romano–Catolică a Universităţii din Bucureşti. Din 2006 până în 2010 a fost director al Institutului Italian de Cultură din Bucureşti şi ataşat cultural al Ambasadei Italiei în România.

Jurnalist profesionist din 2000, a fost membru al comitetului de redacţie al revistei Aggiornamenti Sociali a Ordinului Iezuit şi a colaborat cu revista de geopolitică Limes. Este membru titular al Accademia di Agricoltura Scienze e Lettere din Verona, Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova, membru al Istituto per gli Incontri Culturali Mitteleuropei din Gorizia, membru de onoare al Institutului de Istorie «Nicolae Iorga» din Bucureşti al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Universităţii «1 Decembrie 1918» din Alba Iulia.

În anul 2010 i-a fost acordată Diploma «Meritul Academic» a Academiei Române. În decembrie 2016, Sfântul Scaun i-a conferit Ordinul pontifical «Sfântul Grigorie cel Mare» în grad de Comandor.

Din bogata sa operă, sunt de menţionat următoarele lucrări: Der Kelch des heiligen Johannes. Die Verehrung des heiligen Evangelisten Johannes in den zimbrisch-deutschen Sprachinseln (Viena, Edition Praesens, 1998); Il Segno del Giusto: Francesco d’Assisi e l’ebraismo (Reggio Emilia, Diabasis, 2001); L’ipotesi mimetica. Contributo a una antropologia dell’ebraismo (Firenze, Olschki, 2001); Mondi paralleli. Ebrei e cristiani nell’Italia padana dal tardo Medioevo all’Età moderna (Firenze, Olschki, 2004); Giovanni Papini: la reazione alla modernità (Firenze, Olschki, 2006); La segregazione apparente. Gli Ebrei a Verona nell’età del ghetto (secoli XVI–XVIII) (Firenze, Olschki, 2008); Jewish World and Christian Nation in the Romanian Space from Middle Ages to the Contemporary Age (Bucureşti, Editura Universităţii, 2010); Il ballo sotto il tiglio. Scritti sulle minoranze di origine germanica delle Alpi meridionali (Padova, Imprimitur, 2012); Il Dio nascosto e la possibilità di Auschwitz. Prospettive filosofiche e teologiche sull’Olocausto (Cluj-Napoca, Editura Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, 2016); Ipoteza mimetică. Despre evrei şi originile modernităţii (Oradea, Ratio ed Revelatio, 2018) [sub tipar]; Dolore del mondo e mistero di iniquità. Il male in Romani 8, 18-39 (Firenze, Olschki, 2018) [sub tipar].

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.