Azi, 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, este celebrată Ziua Internațională a Cărții, ziua în care întreaga lume sărbătorește cărțile, autorii, ilustrațiile, editurile, lectura.
Cărțile au un loc special în viața fiecăruia și, de aceea, UNESCO a hotărât în 1995, în cadrul Conferinței generale de la Paris, că trebuie să le serbăm în mod oficial. Cu toate că ideea unei astfel de zile aniversare există de mai mult timp, din 1995, sărbătorim „Ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor”.
Ziua de 23 aprilie nu a fost aleasă întâmplător având în vedere semnificaţia importantă la nivelul literaturii mondiale: data comemorează moartea scriitorilor William Shakespeare, Miguel de Cervantes şi
Inca Garcilaso de la Vega, cât şi naşterea autorilor Maurice Druon, Haldor K. Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla şi Manuel Mejia Vallejo.
Se mai scrie că ideea marcării acestei zile la 23 aprilie a fost avansată de Spania, unde are loc, în această zi, Festivalul Trandafirilor, o manifestare în care este sărbătorit Sfântul Gheorghe (San Jordi). În această zi, în Spania, încă din Evul Mediu, fetele și femeile primesc flori, iar bărbații, cărți. Deci lectura este cea mai relaxantă activitate.
Walt Disney spunea că „în cărți, există mai multe comori decât în toate cuferele piraților de pe Insula Comorii”. Iar Jorge Borges își imagina Paradisul ca fiind un fel de bibliotecă.
În România, din 2005, pe 23 aprilie nu se sărbătorește numai ziua cărții, ci și ziua bibliotecarului.
Sa traiasca ziua septarului da trefla!
Maistre Salam, baga o Tanguiala!
Astea trebuiau interzise. Doar alea despre leghebetism, pedofilie si traficul de organe si de fiinte trebuiau lasate. Alea sunt unicele carti considerate valoroase in lumea capitalista, democratica, civilizata. Alelalte sunt comuniste.
este o sarbatoare pagana,idolatrie;
uite ce mai puteti citi prin cartea aia,
„Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după gramadă, la semnul fierului rosu. Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat românii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urina slavii: se cheama că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au facut-o. Demnitatea noastră constă în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Razboieni, şi aşa mai departe, la nesfârşit. Apoi ne-au luat la urina ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, având o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.”
„Puturoşenia abisală a statutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul pâna la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconştient, până ce mintea va fi în sfârșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”
Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.”
-presupunem ca A.Hitler si H.R.Patapievici sint extremele din biblioteca….