TVR a organizat foarte bine finala naţională a Eurovision. S-a simţit un amestec de „parfum” de Sanremo şi Cerbul de Aur. Paula şi Ovi merg din nou la Eurovision. Piesele din concurs au fost foarte slabe. Voturile „căpşunarilor” nu mai sunt aşa de valoroase ca până în 2012.
În sfârşit un spectacol bun
După mulţi ani în care finala naţională a Eurovision a avut parte de spectacole artificiale în studiourile din Pangratti, acum, pe 1 martie 2014 s-a ales o formulă la standarde europene: spectacol cu public într-o sală de teatru (nu cu figuranţi în studiou), o prezentare a pieselor şi soliştilor în premieră la noi, dar obişnuită în occident (s-a apelat la realizatori/prezentatori ale unor emisiuni din noua grilă a TVR, renunţându-se la clasicul cuplu de prezentatori „circari” cu texte „ieftine” şi pe alocuri aproape vulgare), au fost invitaţi interpreţi care au performat la festivalul Cerbul de Aur – aici suntem în faţa unei „reţete” Sanremo, unde de asemenea nume grele din „trecut” sunt readuse în atenţia publicului. S-a simţit de la început până la sfârşit absenţa falsului şi a improvizaţiei. Evident, vor exista „gurile rele” care vor spune că TVR şi-a făcut cu această ocazie publicitate – da şi-a făcut, dar nu este nimic rău în asta şi în plus, repetăm, s-a utilizat o „reţetă” pe care o întâlnim şi la alte posturi tv atunci când se desfăşoară un eveniment similar. De asemenea, cârcotaşii ar putea obiecta că preşedintele juriului a fost o persoană care este şi politician. Aşa este, dar Mădălin Voicu este în primul rând un artist (şi nu unul oarecare) şi abia după aceea politician.
Cântece bune…pentru torturarea prizonierilor
Pe 8 februarie 2014, agenţia de presă Agerpres dădea publicităţii următoarea ştire: „grupul canadian de muzică rock Skinny Puppy a cerut Departamentului american al Apărării să-i plătească 666.000 de dolari ca drepturi de autor pentru folosirea muzicii sale la torturarea prizonierilor de la Guantanamo (…) În trecut şi alte formaţii muzicale, precum REM, Rage Against The Machine sau Metallica au criticat utilizarea muzicii lor ca tehnică de tortură a deţinuţilor de la Guantanamo, care erau forţaţi să asculte ore în şir melodiile lor…”.
Ei bine, responsabilii de la Guantanamo au, începând cu 1 martie 2014, o soluţie (credem noi) mult mai ieftină pentru a-i tortura pe cei pe care îi au în custodie în respectiva închisoare: vreo 8 cântece din finala naţională Eurovision România. Da, am asistat la cea mai slabă finală naţională – ne referim la calitatea pieselor – de când România participă la concursul Eurovision. Niciodată nu am avut piese aşa de slabe într-o finală, piese pe care – cu excepţia celei câştigătoare – nu vor mai fi auzite mai mult ca sigur nici pe posturile de radio şi tv, nici în concerte şi nici nu credem că vor apărea pe CD-uri. Să nu mai existe compozitori (pop, dance, R&B etc) valoroşi în România? Sau să nu fie interesaţi cei care totuşi compun piese bune de Eurovision? Este adevărat în România – ca şi peste tot în lume de fapt – calitatea muzicii de „divertisment” (ca să o numim aşa) a scăzut foarte mult în ultimii 15-20 de ani şi astfel avem un răspuns la prima întrebare. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că mulţi dintre cei care compun, ne referim în primul rând la cei cu „nume” fug ca dracu’ de tămâie de concursuri, Mai ales de concursuri în care doar primul loc contează. Cei la care ne referim se feresc astfel de eşecuri. De fapt nu ei în mod special, ci casele de producţie unde sunt sub contract.
Greu de găsit căteva piese acceptabile
Ne-a fost foarte greu să găsim piese acceptabile printre cele 12 din finala de la Braşov (Eurovision este un concurd de creaţie, calitatea piesei contează în primul rând , după care se urmăreşte şi interpretarea şi show-ul – n.a.). Aşa, cu mare dificultate am putea spune că „One More Time” (Mirela Vaida Boureanu), „Kind Of Girl” (Vizi Imre) şi „Dacă tu iubeşti” (Naomy) poate nu ar avea…efecte la prizonierii de la Guantanamo. Cele trei piese au fost singurele care, să zicem, ar merge la un local mai pretenţios. Da, aceste piese au un plus faţă de celelalte, dar acest lucru se datorează în primul rând faptului că prea seamănă cu piese arhicunoscute de la graniţa anilor ’70 cu’80. Nu spunem că au fost copiate, dar, în limita legală, câteva măsuri de ici, câteva de dincolo… Dar şi în această situaţie, se confirmă ceea ce se ştie, „sound”-ul de acum 30-40 de ani este mult peste cel de acum. Este şi motivul detaşării acestor piese de celelalte, este şi motivul pentru care „One More Time” a luat locul 1 la televoting. Abia după aceste trei piese ar veni ca valoare şi cea câştigătoare, „Miracle”, interpretată de Pauta Seling şi norvegianul botoşănean, Ovi.
La polul opus am avut „Hardjock” (Marcel Şal Crăciunescu), un fel de „Zdop şi Zdup” dar la ani lumină faţă de moldoveni, „You Know” (The Zuralia Orchestra) – o combinaţie nefericită de hip-hop şi manea. În rest piese care nu spun absolut nimic. Nici interpretările nu au fost de calitate. Vocea travestiul Naomy a sunat cel mai bine, Mirela Vaida Boureanu şi Ovi ridicându-se şi ei peste ceilalţi interpreţi şi trupe (cam „dezacordate”). Surprinzător, Paula Seling nu a fost deloc în formă, având o interpretare cu mai multe inexactităţi.
La Copenhaga nu ne vor mai ajuta „căpşunarii”
Paula Seling şi Ovi îşi asumă un risc foarte mare la Copenhaga. În 2010, cei doi au luat locul 3 cu o piesă foarte bună: „Playing With Fire”. Acum ei merg cu o piesă modestă, cenuşie chiar am spune. În 2010, Seling şi Ovi au ocupat locul 3 cu 167 puncte în clasamentul juriilr profesioniste şi locul 6 cu 155 puncte în clasamentul televotingului, totul cumulat dând locul 3 în clasamentul general. Acum însă, după noul regulament* cel care s-a aplicat şi în 2013, nu ne este de ajutpr prea mult dacă într-o ţară cu o masivă comunitate românească obţinem un scor foarte bun la televoting, dacă juriul profesionist nu apreciază piesa sau are au alte interese geopolitice. La finala de la Braşov, TVR a mers pe un regulamentul mai vechi al EBU (este dreptul fiecărui organizator să stabilească la finala naţională orice regulament vrea) şi deşi nu cunoaştem încă votul juriului profesionist, şi dacă s-ar fi aplicat regulamentul EBU în vigoare, tot „Miracle” ar fi câştigat, pentru că a luat locul 2 la televoting şi locul 1 la juriul profesionist.
* Diferenţa între vechiul şi noul regulament
Anul trecut, după finala Eurovision, s-a iscat un scandal monstru la noi, pentru că Italia a dat piesei lui Oatu 1 punct, deşi acesta câştigase în „cizmă” locul 1 la televoting. Scandalul a fost unul artificial, pentru că atât mediile de informare care au „ţipat” cât şi Dan Manoliu de la TVR nu cunoşteau ce prevede regulamentul care s-a aplicat. Vom face o demonstraţie pentru a se vedea diferenţele, şi vom „analiza” voturile pe ambele regulamente dintr-o ţară A:
Pe vechiul regulament
Se acordă puncte de la 12 la 1 la primele 10 clasate la televoting şi de la 12 la 1 la primele 10 clasate la juriu (ţările clasate pe locurile 11 – 26 nu primesc nimic),şi se adună punctele primite.
– România: – locul 1 televot = 12 puncte; locul 19 la juriu = 0 puncte; total 12 puncte (12 + 0 = 12)
– Ţara X: – locul 5 la televot = 6 puncte; locul 9 la juriu = 2 puncte; total 8 puncte (6 + 2 = 8).
În clasamentul final pe care ţara A îl comunică, România se clasează în faţa ţării X.
Pe noul regulament
Nu se mai acordă puncte de la 12 la 1 în ordine descrescătoare pentru primele 10 clasate la televoting şi pentru primele 10 clasate la juriul profesionist. Se întocmeşte un clasament al televotiungului şi un clasament al juriului. După care se face media locurilor ocupate în clasament.
– România – locul 1 televot; locul 19 la juriu. Se face media locurilor: 1 + 19 = 20, împărţit la 2 = loc final 10, echivalentul 1 punct.
– Ţara X – locul 5 la televot; locul 9 la juriu. Media locurilor: 5 + 9 = 14, împărţit la 2 = loc final 7, echivalentul a 4 puncte.
În clasmentul final pe care ţara A îl comunică, ţara X este deci clasată în faţa României.
S-a decis acest sistem de votare, pentru a se anula diferenţe foarte mari între clasările dintre televoting şi juriu. Se poate spune că în anumite situaţii scade valoare televotingului, dar acest aspect a fost chiar urmărit pentru a se descuraja voturile imigranţilor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.