În articolul „10 ani în UE: rușinea bilanțurilor false!“, se consemna revoltătoarea „goliciune“, în asemenea bilanțuri, a talgerului de pasiv. Iată, într-un bilanț real, ce apasă greu pe acest talger:
1) Dispariția economiei naționale și înlocuirea ei cu o combinație bizară între o economie străină, ce deține controlul, și o economie subalternă derulată de capitalul românesc, care dă de la an la an înapoi; 2) Pierderea proprietății românești asupra țării, românii devenind chiriași pe pământurile strămoșești; 3) Transformarea României într-o colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE; 4) Lichidarea deciziei naționale în plan politic; 5) Efect maxim al alinierii prețurilor și disjuncției salariilor din UE, cel mai important mecanism de extracție de sevă economică din țările periferice de către țările din centru; 6) De la rezonabil la odios în împărțirea PIB-ului între muncă și capital; salariile cele mai mici din UE; 7) Deposedarea „administrativă“ mai împovărătoare decât cea economică (răpirea dreptului de a beneficia de resursele proprii, falsele liberalizări fără temei economic și fără condiții concurențiale, impuneri de creșteri de tarife în utilitățile publice); 8) Punct final impus agriculturii și șanselor oferite de aceasta României; 9) Marea expropriere istorică a românilor de pământurile lor; 10) Îndatorare externă pentru nimic; amanetarea statului pentru finanțarea băncilor străine; 11) Depopularea țării, tragedia bejeniei naționale; 12) Sărăcirea țării, declasarea socială și tratamentul dezonorant al românilor în UE; 13) Minciuna în staniol a fondurilor europene; 14) Anularea perspectivelor de ieșire din subdezvoltare și consolidarea poziției codașe în Europa; 15) Agresiunea asupra identității naționale.
Reperul în raport cu care au fost formulate aceste concluzii îl constituie România ca țară și românii ca neam. Dacă există alte repere, evident, concluziile pot fi altele. Desigur, în ochii și mintea unora, desființarea economiei naționale, pierderea controlului național asupra economiei și deciziei naționale în politica țării sunt, în era considerată de europenism și globalizare, nu numai normale, dar și o anume întrupare a binelui, deși se uită deliberat să se precizeze despre al cui bine! Fără economie națională, fără decizie politică națională, România dispare ca reper de raportare și nu mai trebuie prezentată ca atare. Referințele trebuie făcute în acest caz la altceva sau la altcineva, nu la România, căci devine o pură diversiune!
Cum dracu’ se face că tot aceia care nu sunt deloc deranjați de lichidarea economiei naționale se arată atât de vexați de aprecierile privind transformarea României într-o colonie în sistemul centru-periferie pe care îl reprezintă UE?! Păi, din două, una: ori nu este rău să nu mai ai economie națională, dar atunci trebuie să accepți că, făcând parte dintr-un sistem centru-periferie, devii inevitabil o colonie, ori respingi ideea în sine că ai putea fi o colonie, pentru că nu ar fi onorant într-un sistem atât de „political correctness“ precum cel occidental, dar atunci cum poți accepta și chiar aplauda absența unei economii naționale?! Sau delirul este atât de mare, încât să pretinzi că România continuă să fie o țară suverană, că decizia se mai află la București, cu toate că românii au pierdut proprietatea asupra țării lor, iar capitalul românesc, de stat sau privat, nu mai deține controlul asupra resurselor și pârghiilor economice?! Din păcate pentru acești menestreli ai capitalului străin – căci altceva nu sunt –, realitățile despre România în UE nu privesc doar fenomene pe care pot încerca să le mascheze prin teoretizări despre europenism și globalizare, ci și dezastre palpabile, extrem de concrete, pentru care nu există ignorare sau contraargumente: salariile cele mai mici din Europa, starea deplorabilă a infrastructurii, depopularea țării, tratamentul românilor drept cetățeni de mâna a doua, poziția codașă a României în Europa, practic, în toate domeniile etc., etc.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.