În urmă cu 15 ani, în Argentina a fost decretată starea de urgență. Țara era în incapacitate de plată, după ce în cursul anilor 1990 s-a bazat pe FMI, care creditase guvernele argentiniene, iar apoi a refuzat să reducă o parte din datorie, făcând și un lobby puternic pentru ca statul să plătească toate datoriile investitorilor privați.
Treptat, Argentina și-a plătit datoria către FMI. Însă în 2014, stupoare – tara a intrat in incapacitate de plată printr-o decizie a unui judecător american. Guvernul peronist al preşedintei Cristina Fernandez Kirchner nu a reuşit să ajungă la un acord cu fondurile speculative NML şi Aurelius, care reclamă rambursarea a 1,3 miliarde de dolari.
Din 2011, guvernul s-a străduit să-şi convingă creditorii că trebuie să accepte o restructurare a datoriilor. 93% dintre creditori au acceptat să renunţe la 70% din banii pe care îi aveau de recuperat şi să primească restul sumelor eşalonate pe o perioadă mai lungă. Însă 7% dintre creditori nu au acceptat şi au vândut creanţele unor fonduri speculative, printre care NML şi Aurelius. Asemenea fonduri cumpără datoriile companiilor aflate în stare jalnică sau ale statelor într-o stare deloc mai bună, totul cu scopul de a face profit fie în momentul restructurării datoriilor, fie printr-o decizie în justiţie. În cazul de faţă, justiţia americană a dat dreptate celor două fonduri şi a ordonat rambursarea 100% a creanţelor.
Aceasta a fost cerută in 2014 de Curtea Supremă din SUA. Argentina a plătit zece zile mai târziu circa un miliard de dolari. Numai că judecătorul Thomas Griesa a invalidat tranzacţia şi a cerut returnarea banilor către statul argentinian. Aceasta pentru că magistratul american a considerat că guvernul argentinian trebuia să plătească toate datoriile tuturor creditorilor şi totul simultan.
Puterea s-a schimbat la Buenos Aires în decembrie 2015. Noul președinte este Mauricio Macri, un politician de centru-dreapta apropiat de curentul neoliberal. Macri a primit vizita presedintelui Obama pe 23 martie. Joi, 31 martie, Senatul argentinian votează ”cu celeritate” pentru emiterea unor obligațiuni în valoare de 12,5 miliarde de dolari. 4,65 miliarde de dolari vor fi folosite pentru a plăti integral datoria pentru fondurile speculative. Este vorba în primul rând de un transfer de miliarde de dolari către un offshore, Elliott Management, care ține de NML, al lui Paul Singer, un personaj foarte implicat financiar în campania prezidențială republicana, unde a investit în candidatul Marco Rubio, acum retras.
Presa americană scrie că decizia Senatului este o victorie pentru președintele Macri, pentru că acum Argentina poate reintra pe piețele financiare internaționale pentru prima dată după 15 ani, lucru de care țara avea nevoie disperată. Mai mult, și dobânda la care se va împrumuta Argentina va scădea, acum fiind de 9%, de două ori mai mare decât cea la care se împrumută Bolivia sau Uruguay. Foreign Policy scrie că ”fosta președinta Cristina Fernandez de Kirchner a refuzat să plătească banii datorați creditorilor, numindu-i ”ulii financiari” pe cei care au investit în țara ei când era în criză și slăbită”.
Decizia Argentinei președintelui Macri a fost susținută de la Washington, unde Departamentul Justiției, care a solicitat, ”din rațiuni importante de politică externă”, să se gaseasca o soluție rapidă la problema argentiniană.
Problema accesului pe piețele financiare a fost rezolvată rapid de Mauricio Macri, în doar câteva luni. Predecesoarea sa, Cristina Fernandez, spun unii analiști, nu a găsit deloc înțelegere in 2014, deși dorea să plătească datoriile, pentru că a intrat în dispute diplomatice cu Marea Britanie în chestiunea Insulelor Malvine, pentru că a naționalizat subsidiara argentiniană a companiei spaniole Repsol și pentru că s-a abținut la ONU când s-a votat împotriva anexării Crimeii de către Rusia. Poate că, din ”rațiuni importante de politică externă”, justiția americana a tergiversat atunci o soluție în problema argentiniană.
Nu se știe câte dintre aceste decizii ale Cristinei Ferandez vor fi anulate sau întoarse de Macri. Se știe doar că pe 10 martie în fruntea naționalizatei YPF (Yacimientos Petrolíferos Fiscales) – fosta subsidiară a companiei petroliere Repsol – a fost numit Miguel Angel Gutierez. Îl înlocuiește pe șeful numit de Cristina Fernandez, un personaj care venea din industria petrolieră, apreciat și de noul preșesdinte. Gutierrez are mai puțin de-a face cu petrolul, însă este un finanțist cu un CV foarte bun – a lucrat JP Morgan și a fost unul dintre partenerii Rohatyn Group. În schimb, predecesorul său era in conflict cu compania Pan American Energy – a se citi compania britanica BP (care deține 60% din acțiuni și a dat în judecată partea argentiniană pentru un acord de preluare ce nu a mai fost onorat).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.