L-am întâlnit pe Valentin Nicolau în urmă cu 13 ani, avându-l pacient. M-au impresionat cultura lui, inteligenţa şi bunul-simţ. Ulterior am devenit buni prieteni şi am observat devotamentul lui. Ştia să surprindă o atmosferă, să creioneze o siluetă fugară sau să circule nestigherit între meridianele teatrului şi culturii, aruncând punţi peste timp.
Îmi amintesc vorbele lui: „Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar înceta să mai viseze?”.
Iubea teatrul. Acolo trăia cu adevărat. Trăire de la un capăt la altul, sinceritate de la un capăt la altul. El mi-a deschis ochii spre culisele miraculoase ale teatrului. Un mare dramaturg, un mare scriitor, un om de o modestie neobişnuită. Era persoana care nu m-a căutat la nevoie, ci numai de drag şi din dorinţa de a comunica.
Existau momente în care străbăteam prin Bucureşti kilometri întregi vorbind despe viaţă, despre teatru, despre muzică. Valentin era un gânditor profund şi subtil. La el clipa împlinită se traducea în fraza împlinită, avea un umor scânteietor. Abordam subiecte de interes pentru amândoi, disecam lumea încercând să găsim puterea de a rezista în vremurile acestea capricioase.
Aşteptam cu nerăbdare toate scrierile lui, fie că erau eseuri, pe site-ul lui www.norii mei. ro, sau romanele de la Editura Nemira, care îi aparţinea. Apreciam sugestiile lui de a mă culturaliza şi informa cu alte lucrări preţioase. În cărţile lui se observă nu numai teatru, ci şi adevăr artistic, viaţă. El era prietenul pe care chiar dacă nu îl vedeai o vreme mai îndelungată, reînnodai dialogul din acelaşi punct. Aveam mulţumirea că există tocmai într-o lume ca a noastră, fără modele.
Era un spirit tumultuos, luptător şi chinuit în înţelegerea vremurilor ce le parcurgea, era dornic de a fi de folos oamenilor de lângă el şi avea o extraordinară putere de muncă şi calităţi manageriale.
Aşa cum spunea Nina din Pescăruşul: „Principal în tot ce faci nu e gloria, nu e strălucirea, ci puterea noastră de a îndura… de a înfrunta oamenii, de a-ţi înfrunta propriile îndoieli, de a şti să te cauţi în ceea ce e mai greu, nu în ce ai comod în tine”. Aşa era Valentin Nicolau.
Iubea viaţa.
Lasă un gol imens în inimile celor care l-au cunoscut, lumea fiind mai săracă fără el.
Dumnezeu să-l odihnească şi să-i lumineze calea spre linişte!
Dr. Dana Safta
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.