Biblioteca de cartier între Harry Potter și ateliere de tricotat

Una dintre filialele Bibliotecii Metropolitane București este cea cu nr. 32, aflată la parterul blocului S2 de pe Șoseaua Turnu Măgurele, din cartierul Berceni. Pe vremuri, îi zicea „Anton Pann“, în prezent, este „Al. Macedonski“. Biblioteca este în pas cu vremurile. Și, implicit, cu tehnologia high-tech. Dacă înainte abia te puteai strecura printre rafturile cu cărți pline de praful vechimii și al degetelor care le răsfoiseră, acum, cărțile sunt noi, iar biblioteca, aerisită și dotată cu trei computere.

Conexiunea la Internet, softul care indexează colecțiile și monitorizează împrumuturile, dar și o bibliotecă digitală, facilitează lectura din acest spațiu public. Și procedura de împrumut a cărților s-a modificat. Permisul de acces la bibliotecă s-a transformat în card, care se pune pe „tag“. La fel și cartea. „Tag-ul“ este o stație prin care se înregistrează cărțile împrumutate.

Cărți pe tag

Bibliotecara îmi explică: „Punem cărțile pe tag. Cărțile au o etichetă la spate, în interior, și se înregistrează. Iar așa puteți ieși cu ele, pentru că s-a amplasat la intrare această poartă de securitate, care e conectată la Internet. Fiecare filială are câte un cod, a noastră are codul 32, ca să știți de unde ați împrumutat cartea. Permisul are o valabilitate de 5 ani, puteți merge cu el la orice filială, puteți împrumuta 6 cărți pe un termen de 21 de zile. De aici puteți lua două, din altă parte 3, astfel încât să nu depășească cifra de 6 cărți. Se poate studia și aici, aceasta este sala de lectură. Sunt copii care vin pentru că le mai cere de la școală, dar cei mici, din clasele a 4-a, a 5-a, caută în special Jurnalul unui puști, de Jeff Kinney. Sau cărți din domeniul fantasy, dar și cele scrise de Jules Verne. Bătrânii citesc romane polițiste, doamnele citesc romane de dragoste, mai citesc și psihologie, sănătate, naturiste… De obicei, aici este liniște, dar avem și alte activități, avem și muzică, și ateliere… și tot felul de proiecte pe care le organizăm pentru comunitate… “

„Ai 70 de ani și îți arde de Harry Potter?“

În timp ce discutam cu bibliotecara, două bătrânele intră în bibliotecă, sporovăind ca două vrăbiuțe. Nu am înțeles ce carte a cerut una dintre ele, însă răspunsul bibliotecarei a fost: „Imediat v-o aduc, dar să știți că aceasta este carte din literatura pentru copii“.

Dialogul dintre cele două surori, care a fost de fapt un monolog, a sunat cam așa:

– Ce-ai sor-mea? Ce te-a trăsnit? Ai 70 de ani și matale îți arde de Harry Potter? Altă carte nu ți se cere să citești? Și mai suntem și în Postul Paștelui! Las’ să te văd eu ce o să-i zici la părintele când o fi să te spovedești… Auzi ce carte vrei tu, în loc să citești din psalmi! Ai văzut că vecinul nostru nici pe Facebook nu mai stă. Și nici la televizor nu mai dă drumul de când începe postul. Și tu te apuci să citești bazaconiile astea!

Bătrâna ia cartea fără să-i răspundă un cuvânt celeilalte, se uită la ea chiondorâș, iar apoi iese prima din bibliotecă, urmată îndeaproape de sora sa.

În bibliotecă s-a făcut liniște. Câtă liniște pot cărțile să facă atunci când sunt închise! Și mai ales când nu sunt un motiv de dispută!

Ateliere de pictură și de tricotat

Bibliotecara îmi spune apoi că socializarea se desfășoară prin intermediul diverselor ateliere și activități literare. Evenimentele au loc după un calendar bine pus la punct, aflat pe site-ul Bibliotecii Metropolitane București – spre exemplu, pe 23 martie, între orele 14.00-15.00, aici va avea loc Clubul artiştilor – un atelier de pictură pentru copii, ce va avea ca temă „Peisaje de primăvară“, cu materiale asigurate de la sediu. „Dar sunt și ateliere de tricotat, pentru doamne de vârsta a treia. Sunt cam cinci, șase doamne, care stau vreo două ore, li se oferă cafea, ceai, iar ele discută, schimbă rețete. Atelierele de genul acesta sunt organizate de patru ori pe an, dar mai sunt și alte programe – Prima zi de școală, Școala altfel, Bibliovacanța etc. Avem comenzi noi, trei comenzi pe an, cu aproape 100 de cărți fiecare. Au început să țină cont de cerințele cititorilor, pentru că eu văd ce se cere. Mai nou, avem niște etichete și rugăm cititorii să le completeze cu ce cărți își doresc, ca să achiziționăm ceea ce vor.“

„Învelesc cărțile în plastic, să nu le ude ploaia!“

Un domn în vârstă intră în bibliotecă, lasă cardul bibliotecarei și se duce glonț la raftul cu literatură rusă. Alege vreo șapte cărți, operațiune ce durează cam un sfert de oră, apoi revine cu vraful în brațe.

– Acestea sunt.
– Dar nu puteți să le luați pe toate 7, domnule. Numărul maxim de cărți pe care le puteți împrumuta este de 6.
– Da, 7. Pot împrumuta 7, mi-a spus colega dvs.
– Nu, doar 6. Și bibliotecara ia un pix și îi scrie pe o coală de hârtie: 6 cărți.
– Cum doar 6? De atâta timp vin și iau cărți. Nu aveți încredere în mine? Și chiar când plouă vin. Și învelesc cărțile în plastic, să nu le ude ploaia!

Până la urmă, domnul renunță la una dintre cărți, așteaptă bătând nervos din picior până când bibliotecara termină de înregistrat cărțile, apoi le pune într-o sacoșă și pleacă val-vârtej.

Moartea, ca un semn de carte

După o vreme, timp în care am terminat de răsfoit o carte presărată cu poze de epocă din Arhiva Muzeului Municipiului București, în bibliotecă intră un tânăr.

– Bună ziua. Am venit să restitui cartea împrumutată de mama mea, pentru că mama a murit. Am găsit cartea pe noptiera ei și știu că noi nu o aveam în bibliotecă. Am răsfoit-o și am găsit abonamentul pus ca semn de carte.

De acolo de pe rafturi cărțile sunt un martor mut – văd multe la viața lor. Tac și trec prin multe mâini, văzând destine.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.