Cotidianul.ro îşi analizează proiectele prin care oraşele româneşti încearcă să primească titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021. Primul demers pe care îl prezentăm, cel mai bogat în propuneri şi iniţiative, este cel al echipei adunate la ARCUB pentru a articula, ceea ce inițiatorii numesc, scoaterea Bucureştiului din starea de haos creativ.
Bani publici şi natură privată
Bugetul pentru activităţile Bucureştiului pentru următorii şase ani (perioada 2017-2022), în cazul în care oraşul ar fi ales Capitală Europeană a Culturii, este de 75 de milioane de euro. Din această sumă, mai bine de 90% urmează să fie acoperită din fonduri publice (Primăria Municipiului, primării de sector şi din judeţul Ilfov, Ministerul Culturii, fonduri UE şi cei 1,5 milioane euro primiţi automat din Premiul Melina Mercouri). La rândul său, Primăria municipiului ar urma să asigure jumătate din banii publici.
O bună parte din cele 6 milioane de euro pe care se contează din sectorul privat sunt contribuţii „în natură”. Astfel, acesta va include echipamente, know-how, servicii (cazare, transport şi călătorii naţionale şi internaţionale, comunicare, echipament tehnic, spaţiu de reclamă, echipament IT, spaţiu de birouri etc.).
Probleme şi soluţii
În cele 90 de pagini ale proiectului Bucureşti 2021 avem folosit de 33 de ori pluralul „probleme”. De 20 de ori lucrurile par să se concentreze asupra unei chestiuni punctuale, trecând la singular, dar de multe ori este vorba numai despre compunerea adjectivului problematic.
La pagina 41 a proiectului aflăm că „salubritatea urbană e, fără îndoială, o problemă politică şi economică, dar ea e în primul rând o problemă simbolică. Deopotrivă simbolică şi filosofică, chestiunea reciclării şi a gestionării deşeurilor (dar şi a pierderii/ pierderilor) este şi o temă foarte urgentă pentru locuitorii şi pentru municipalitatea Bucureştiului, oraş binecunoscut ca nesănătos şi murdar: o ştire spectaculoasă arăta, în 2015, cum numai pe o singură stradă din Bucureşti se strânseseră 300 de tone de gunoi. Proiectul intenţionează să aducă în atenţia publică această problemă uriaşă, dar prea puţin dezbătută (gunoiul, reciclarea, deşeul) şi să încurajeze găsirea unor soluţii creative şi inovatoare”. Acest demers are un buget de 300.000 de euro şi include „Monumentul gunoierilor” justificat astfel: „De multă vreme, colectorii romi de metale colindă străzile Bucureştiului în căutare de materiale reciclabile, anunţându-şi trecerea printr-un strigăt gutural şi foarte specific: Fiare vechi luăm!. Acest sunet ce obişnuia să fie atât de familiar se aude din ce în ce mai puţin, iar colectarea fierului dispare, la rândul său, ca practică informală de reciclare. Pornind de la această dispariţie neobservată, vom realiza antimonumentul gunoierilor: un cor reunit al ultimilor strângători de fiare vechi din Bucureşti. Corul va fi evenimentul de încheiere al programului, în 2021”.
Puţin mai rar apar în prezentări însă referinţele la posibile soluţii. Astfel avem pomenită o soluţie sau mai multe o dată la 3 pagini şi jumătate. Din păcate, dintre cele 26 de utilizări ale cuvântului ”soluţie”, majoritatea covârşitoare sunt pomeniri generale de tipul: „O altă temă majoră va include problematica oraşelor în declin (shrinking cities) şi posibilele soluţii pentru multe oraşe din Europa, precum şi legătura cu sustenabilitatea urbană. Dintr-o perspectivă orientată către viitor, Greentopia lucrează cu strategii tip acupunctură pentru a da vizibilitate temei sustenabilităţii şi pentru a analiza cum oraşele relaţionează cu şi acţionează asupra mediului natural”.
De asemenea, găsim şi promisiuni de „soluţii-prototip pentru temele şi problemele europene descrise” şi chiar „soluţii de evitare a oricăror scheme utopice sau distopice”.
Practic, singura soluţie concretă este una care priveşte o problemă aflată în dezbatere publică de câţiva ani: „Ministerul Culturii are astăzi pe masă o soluţie pentru Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB), găzduit pentru prea mult timp într-o clădire cu totul nesatisfăcătoare. Din 2019, centrul va fi mutat în sala de spectacole Omnia (acum administrată de Opera Naţională Bucureşti), cu facilităţi mult îmbunătăţite şi capacitate mai mare”.
Cel mai folosit concept
Evident, prezentarea Oraşului In-vizibil are şi un concept-vedetă. Acesta este cuvântul buget. Nu mai puţin de 212 menţionări ale acestui substantiv au scopul ritualic de a elibera Bucureştiul „prins între un logos occidental şi un etos balcanic, între identitatea sa rurală şi cea urbană, între fascinaţia pentru centru şi ignorarea totală a vitalităţii periferiilor, între un trecut socialist suprareglementat şi capitalismul neoliberal de tip laissez-faire al zilelor noastre”, cum spun autorii proiectului. Printre cele mai complexe întreprinderi prevăzute pentru anii următori se numără proiecte de film (Noul val iubeşte Bucureştiul al Adei Solomon), design (Re-designing the Balkans), dans (Balkan Connections & Bodies al lui Cosmin Manolescu), fiecare cu bugete de jumătate de milion de euro.
Bucureștenii sunt invitați să își spună părerea despre dosarul de candidatură. Echipa care a realizat proiectul București 2021 intitulat ”Orașul In-Vizibil” invită locuitorii Capitalei să trimită mesaje și opinii la contact@bucuresti2021.ro sau pe canalele de socializare.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.