Caleidoscop teatral

Spectacol-lectură in memoriam Petre Bokor

În plină desfăşurare de forţe artistice, Festivalul Teatrului Nottara, Fest(in) pe Bulevard, prezintă astăzi, la Ceainăria Cărtureşti Verona, al treilea spectacol-lectură din cadrul celei de-a doua ediţii a festivalului, după alte două lecturi reuşite care s-au bucurat, alături de actori ai teatrului, de interpretarea de excepţie a Adelei Mărculescu şi cea a lui Damian Crâşmaru.

Evenimentul de astăzi are un caracter deosebit, pentru că este dedicat memoriei îndrăgitului regizor Petre Bokor, cel care a colaborat mulţi ani atât de frumos cu actorii teatrului de pe Bulevardul Magheru. Astfel, au luat naştere piese trainice care bucură publicului şi în prezent: Scandal la operă de Ken Ludwig, 39 de trepte după un film de Alfred Hitchcock, Ultimul Don Juan de Neil Simon.

Destinul a făcut ca piesa pe care urma să o monteze, Tot mort, tot mort?, să nu se mai poată bucura de măiestria şi fineţea stilistică a punerii în scenă pe care o propunea Petre Bokor. Textul este o comedie în trei acte, scrisă de Mark Twain, în traducerea şi adaptarea domnului Bokor însuşi… aşa cum, cu inteligenţa cuvântului, nota chiar el: tradaptarea. Regizorul spectacolului-lectură este Mihai Lungeanu, care, pe cât posibil, a dorit să păstreze distribuţia alcătuită iniţial de Petre Bokor. Repetiţia de astăzi a avut ceva din umorul şi jovialitatea cu care îi obişnuia el pe actori.

Comedia de bulevard îşi găsise cel mai dibace făuritor în regizorul Petre Bokor. Teatrul Nottara doreşte să-şi păstreze profilul bulevardier care, este convins, că poate fi dus la cel mai înalt grad de profesionalism. Deşi cu un titlu paradoxal, având în vedere contextul, Tot mort, tot mort?, păstrează lucidul umor englezesc transpus în dulcea limbă română.

Spectacolul Brad de Crăciun la familia Ivanov

Brad de Crăciun la Familia Ivanov, în regia lui Andras Urban

Vineri, 17 octombrie, ora 18.00, la Teatrul Nottara, Sala Horia Lovinescu, Teatrul Maghiar de Stat va prezenta spectacolul Brad de Crăciun la familia Ivanov de Al. I. Vvedenski, în regia lui András Urbán. Scenografia: Carmencita Brojboiu. Din distribuţie fac parte actorii: Gábor Viola, Loránd Váta, Csilla Albert, Gizella Kicsid, Áron Dimény, Éva Imre, Júlia Laczó, Csaba Marosán, Loránd Farkas şi Zsuzsanna Vass. Reprezentaţia are loc în cadrul Fest(in) pe Bulevard (ediţia a II-a) organizat de Teatrul Nottara, în perioada 11-18 octombrie 2014.

Brad de Crăciun la familia Ivanov poartă trăsăturile specifice ale avangardei, absurdului, grotescului, ale satirei sociale şi a dramei fantastice. Structura piesei este episodică, fiind o înlănţuire liberă de scene din care se compune acţiunea piesei. Cu toate că titlul dramei sugerează o poveste cu o atmosferă intimă, în centrul piesei stă o crimă brutală, groaznică, iar familia Ivanov nu este menţionată în piesă. În schimb, Crăciunul există…

„András Urbán îşi propune prin această montare (dramaturgul Kata Gyarmati adaugă în text câteva scrieri-manifest) un fel manifest social – să vorbească despre alegeri de toate felurile, să bruscheze simţuri şi gânduri, să contrapună o logică a violenţei lipsei de coerenţă logică a scenelor din text. Un panou alb, mânjit cu dungi negre şi bombardat cu «bombe» roşii, care se înfig pe el ca nişte contra-steluţe într-un brad de Crăciun, măşti ciudate de animale uriaşe, care străbat scena şi vin la căpătâiul fetei ucise cu toporul de doica ce-şi aşteaptă pedeapsa cu moartea. Mama şi tatăl fetei fac sex lângă cadavrul ei, «ca animalele». Doica (interpretată de Viola Gábor, un interesant şi bine condus travesti), mergând în spitalul de psihiatrie unde i se pune diagnosticul «sănătoasă»… Judecătorii cu capete din măşti din pungi de hârtie decupate, semănând mai degrabă a călăi şi murind pe rând, absurd… O trecere în revistă a diverselor planuri sociale într-un registru absurd, din care răzbat doar din când în când cuvintele extrem de concrete ale textelor-manifest”.

Medalion Maia Morgenstern la Roma

Maia Morgenstern în Mic şi al dracu’

Accademia de România în Roma organizează evenimentul Excelenţe româneşti în arta teatrală şi cinematografică – Medalion Maia Morgenstern în perioada 16-19 octombrie.

Joi, 16 octombrie, la ora 18.30, va avea loc proiecţia lungmetrajului Balanţa (1992), regizat de Lucian Pintilie. Filmul a fost prezentat la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes din 1992, în afara competiţiei. Pelicula prezintă povestea unei tinere absolvente care se luptă cu structurile imobile ale societăţii din ultimii ani ai perioadei comuniste. Actori: Victor Rebengiuc, Dorel Vişan, Răzvan Vasilescu, Maia Morgenstern, Ion Pavelescu.

Vineri, 17 octombrie, la ora 18.30, Mic şi-al dracu este un dublu-recital al celor doi protagonişti: actriţa Maia Morgenstern şi balerinul Valentin Roşca, construit în jurul poeziilor scrise de scriitorul român de origine evreiască Isaac Lazarovici, cunoscut publicului român sub pseudonimul Ion Pribeagu. Versurile jucăuşe şi obraznice din poeziile lui Pribeagu atacă moravurile vremii, care sunt la fel de criticabile acum, precum erau şi în urmă cu 70 de ani, când au fost scrise. Iar Maia Morgenstern le interpretează cu multă pasiune şi elan. Atât actriţa, cât şi balerinul uluiesc spectatorii cu performanţa lor actoricească şi coregrafică, într-un spectacol cu un umor, adesea, pe muchie de cuţit, şi dovedesc faptul că se află la vârful măiestriei lor profesionale. Spectacolul a fost regizat de Maia Morgenstern şi are coregrafia semnată de Valentin Roşca.

Sâmbătă, 18 octombrie, la ora 19.00, O femeie singură, spectacol adaptat după textul lui Dario Fo şi Franca Rame. Interpretează: Maia Morgenstern. Regia: Marcel Stănciucu.

O femeie singură este un inspirat pseudo-dialog comico-ironic, concentrat în întregime pe viaţa unei femei închise în casă de către soţ, aflată în compania fiului care doarme tot timpul, a cumnatului „libidinos”, a unui voyeurist care o spionează din clădirea de peste drum şi a unui personaj misterios care telefonează în mai multe rânduri şi care nu face decât să mărească confuzia acestui tablou frenetic de „viaţă cotidiană”. Protagonista se destăinuie publicului vorbind cu o vecină şi, pe măsură ce timpul trece, nenorocirile bietei „prizoniere” se înlănţuie una după alta într-un „delir” comic, cu accente de cabaret, care se încheie cu un final cu efect neaşteptat!

Duminică, 19 octombrie, la ora 10.00, are loc întâlnirea actriţei Maia Morgenstern cu Comunitatea Evreiască din Roma. Dialog cu publicul.

Maia Morgenstern este o actriţă româncă de origine evreiască, care conduce Teatrul Evreiesc de Stat, TES, din toamna anului 2012. A debutat acum trei decenii, pe scena TES, iar în 1990 – pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu rolurile principale din Trilogia antică, în regia lui Andrei Şerban. Morgenstern a primit recunoaşterea publicului de cinema din România, cu mult înainte de a fi cunoscută de publicul internaţional, prin rolurile sale din Balanţa, 1992, de Lucian Pintilie; Privirea lui Ulysse, 1995, de Theodorus Angelopoulos, respectiv Patimile lui Christos, 2004, de Mel Gibson.

Performanţa profesională atinsă în cinematografie i-a fost recunoscută prin premii ca Leul de Argint, la Festivalul de Film de la Berlin, 1993, pentru rolul principal din Balanţa; Actriţa şi Femeia Anului 2004, EMMA, din partea Parlamentului European, pentru rolul Maria, din Patimile lui Christos. Uniunea Naţională a Teatrelor din România, UNITER, i-a conferit Maiei Morgenstern titlul de Cea mai Bună Actriţă în 1990, pentru rolul Medeea din Trilogia antică, şi în 1993, pentru rolul Lola din Astă-seară, Lola Blau.

Valentin Roşca este un balerin român şi prim-solist la Teatrul de Revistă Constantin Tănase din Bucureşti. El şi-a început cariera de dansator în acest teatru, în 1982. Roşca a lucrat cu coregrafi români importanţi, cum sunt Cornel Patrichi şi Ioan Tugearu.

Între rolurile jucate în afara scenei de la Tănase se numără cel din versiunea 2005 a muzicalului lui Bob Fosse, Chicago, jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Roşca a primit în 1997 premiul pentru Cel mai Bun Artist, din partea Everland Amusement Park din Seul, Coreea de Sud.

A primit recunoaşteri şi pentru munca sa de regizor şi coregraf al spectacolului Tango Emocion, lansat în 2010 la Opera Naţională, iar în 2009 Premiul din partea Uniunii Compozitorilor şi Criticilor Muzicali pentru coregrafia făcută spectacolelor de la Opera Comică pentru Copii.

Evenimentele din datele 16, 17, 18, 19 octombrie sunt organizate de Accademia di Romania în Roma şi Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti.

Mama MIA, în premieră la Teatrul ARCA

Mama MIA, spectacolul Teatrului Arca

Teatrul Arca din clubul La Scena prezintă, sâmbătă, 18 octombrie, la ora 19.00, premiera spectacolului Mama MIA.

După un text scris de Theo Herghelegiu, Mama MIA spune povestea unei virgine de 29 de ani, Phillomene (Ela Ionescu), care decide să-şi schimbe „statutul” şi să se căsătorească, după ce află că medicii nu îi dau şanse să trăiască mai mult de o lună. Acţiunea se petrece în locuinţa acesteia, pe care o împarte cu mama sa, Mia (Theo Herghelegiu), personajul-cheie al spectacolului. Asta pentru că, deşi lucrurile se învârt în jurul tinerei, mama Mia este cea care creează toate schimbările de situaţie, deţine controlul suprem şi deopotrivă construieşte cu umor fiecare scenă neagră din destinul personajelor adiacente. Nouă bărbaţi. Toţi pregătiţi să o cucerească pe Phillomene, în fond, pe mama Mia. Pretendenţii, care acceptă să vină în casa Phillomenei pentru a-şi prezenta interesul faţă de aceasta, îşi iau anagajamente care mai de care mai profunde cu privire la viitorul posibil cuplu, fiecare expunându-şi tot ce consideră că este mai interesant despre propria-i persoană. Paradoxul este că aceste aspecte îi sunt total indiferente Phillomenei, care nici nu ia parte la expunerile curtezanilor, fata dorind să se mărite şi punct, cu oricare dintre cei nouă. Testele „acoperite” la care sunt supuşi sunt evaluate doar de mama Mia.

Având ca substrat eternul conflict dintre generaţii, punerea în scenă este una impresionantă, redată cu umor, din care nu lipsesc momentele de suspans sau tensiune. O poveste crudă, dar reală, despre relaţia copil-părinte, cu tot ce presupune ea, cu acorduri sau dezacorduri, reproşuri sau conflicte.

Deznodământul este unul imprevizibil, care lasă loc de interpretări şi, deşi pe tot parcursul spectacolului nu lipseşte limbajul licenţios, finalul este unul accentuat reflectiv pentru fiecare spectator.

„Vorbim toată viaţa despre conflict între generaţii, despre relaţia părinţi-copii, despre apartenenţă şi neapartenenţă la o mentalitate sau alta… S-au omorât mulţi copaci pentru a se scrie literatură pe această temă; s-au tocit multe canapele în cabinetele psihologilor povestindu-se despre conflicte şi traume, ori, dimpotrivă: despre afecte pozitive negestionate corect şi aşa mai departe. De fapt, lucrurile sunt mult mai simple: legea firii urlă în noi; nu ne putem rupe de ceea ce am creat (copil, artă, o idee, orice) şi, oricât ne-am codi s-o recunoaştem, tăierea oricărui cordon ombilical doare… Doare groaznic de rău. Mama MIA este un spectacol pentru toate vârstele… Peste 14 ani”, a declarat Theo Herghelegiu.

Spectacolul este montat de Felix Crainicu, ştiut de public atât ca regizor, scriitor, dar şi ca realizator de emisiuni la Radio România Actualităţi, care a declarat că „textul acestei piese este o bijuterie. A fost o mare bucurie pentru mine să îl montez într-un spectacol. Am fost încântat să dezvolt relaţia dintre mamă şi fiică, povestea lor aşa cum este – bolnavă, frumoasă, râncedă şi fascinantă în acelaşi timp. Avem pe de o parte universul celor două femei, iar pe de altă parte avem un diamant cu nouă faţete, reprezentat de personajele masculine. Dacă răsuceşti puţin diamantul, alta va fi strălucirea. Mesajul către publicul ce va veni să vadă Mama MIA este acela că iubirea nu trebuie judecată, justificată sau înţeleasă, ci simţită. Trăită în lumina singurei caracteristici a iubirii – necondiţionarea. Totul se petrece aici şi acum, restul nu este decât pierdere de timp”.

În distribuţie: Ela Ionescu, Marius Petrescu, Radu Micu, Andraş Demeter, Theo Herghelegiu, Mara Stan.

Muzică live şi compoziţie: Ştefania Stan.

Scenografia: Alexandra Putineanu.

Magnetic Fields, spectacol de dans la Teatrul Odeon

Magnetic Fields, depre realităţi şi vise

În Magnetic Fields diferite personaje încearcă să-şi trăiască propriul vis, în contrast cu universul închis al logicii umane, evocând în acest fel o doză de suprarealism. Ei încearcă în mod repetat să scape de o realitate pe care o neagă, din cauza exigenţei structurii ce li se impune: această realitate este o construcţie rigidă, o grilă care îi obligă să urmeze anumite mişcări, acţiuni sau moduri de a fi. În spectacol un dispozitiv simbolic le permite să ia o pauză şi să evadeze într-o situaţie în care se simt în viaţă şi, mai presus de toate, ei înşişi. Acest lucru devine, de asemenea, un moment de creaţie în opoziţie cu aranjamentul din existenţa lor structurată. Astfel, toată lumea îşi poate proiecta lumea proprie, un artefact, şi să îi implice pe ceilalţi ca într-un cadru. Au loc creaţii neobosite, dezvoltări şi suprapuneri de realităţi individuale / vise. O paralelă cu societatea actuală, cu cursa ei pentru păstrarea diferitelor structuri ale puterii economice şi politice, care, practic, sunt artefacte. Magnetic Fields, conceput iniţial ca o oportunitate de a crea un paradis propriu, degenerează într-o confuzie distopică de stări de spirit: soluţia ar putea fi distrugerea şi reluarea de la capăt.

Coregrafia şi decorul: Massimo Gerardi.

Muzica: Aoi Kita. Instalaţie foto: Antonio Cordenons

Dansatori: Mircea Andrei Ghinea, Ioana Marchidan, Vanda Ştefănescu, Judith State.

O coproducţie: subsTANZ & DaDans.

Massimo Gerardi s-a format ca dansator în Udine şi Reggio Emilia (I) şi a fost angajat ca dansator la Teatro Comunale di Firenze, Aterballetto, Stadttheater Augsburg, Teatro la Fenice-Venezia, Staatstheater Nürnberg, Theater Dortmund, Landestheater Linz şi Staatstheater Oldenburg, performând în coregrafii de William Forsythe, Rui Horta, Jacopo Godani, Gregor Zöllig, Martin Stiefermann, Birgit Cullberg, Amanda Miller, printre alţii. A câştigat premii la competiţii coregrafice din Florenţa, Treviso, Düsseldorf şi Hanovra şi a primit burse pentru studii coregrafice la Icelandic Ballet, Nederlands Danstheater, Göteborg Balletten şi Komische Oper Berlin. În calitate de coregraf independent a lucrat pentru Theater Kiel, Staatstheater Oldenburg, Theater Stralsund/Greifswald, Theater Aachen, Theatre de S. Quentin en Yvelines, Teatrul Odeon din Bucureşti (Depeche Dance), Stadttheater Giessen ş.a. A fost invitat la mai multe academii de teatru şi dans ca profesor de balet şi dans contemporan. Până în 2012 a fost co-director al movingtheatre.de/tanz din Köln: două dintre producţiile sale realizate la această companie au primit Premiul de Teatru Dans din Köln. A fost profesor universitar la Hochschule für Musik und Tanz din Köln şi la Palucca Hochschule für Tanz din Dresda. După ce a fost maestru de balet invitat la Internationaal Danstheater din Amsterdam şi la Theater Heidelberg, în prezent este coregraf şi profesor independent.

Ultimul pact de Oana Maria Cajal, în premieră la Teatrul Naţional Radiofonic

Virgil Ogăşanu interpretează rolurile Costello şi Monet în Ultimul pact

Dramaturgia Oanei Maria Cajal este fascinantă prin lumina interioară pe care o răspândeşte, prin profunzime, sensibilitate şi vibraţie emotivă… Scriitoarea recreează lumi trecute şi, în egală măsură, plăsmuieşte lumi posibile, lumi paralele, reînviind personalitatea marelui om politic francez Georges Clemenceau, reflectată nu doar în conştiinţa lumii, ci şi în ochii prietenului său, pictorul Claude Monet şi mai ales în privirea femeii iubite, Marguerite Baldensperger… Oana Maria Cajal recompune o poveste de dragoste peste timp, o întâmplare ai cărei protagonişti sunt celebrul actor Maestro, aflat acum la finalul carierei şi retras, în calitate de custode, la muzeul Clemenceau din Paris, prietenul său, actorul Costello şi mai tânăra actriţă Valérie. Piesa se petrece, conform autoarei, în „timpul prezent, timpul istoric, timpul retrăit, timpul în afara timpului”… Teatrul şi realitatea se întrepătrund, istoria se suprapune prezentului, destinele se contopesc, au loc adevărate transferuri de identitate, emoţiile devin copleşitoare… Iminenţa sfârşitului accelerează trăirile şi determină intensitatea sentimentelor şi a stărilor sufleteşti, iubirea capătă conotaţii tragice, prin apropierea morţii…

Duminică, 19 octombrie, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră: Ultimul pact de Oana Maria Cajal. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Gavriil Pinte. În distribuţie: Mircea Albulescu, Irina Movilă şi Virgil Ogăşanu. Regia de montaj: Florina Istodor şi Radu Verdeş. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Inginer de sunet: Iulian Iancu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.

Absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale din Bucureşti, Oana Maria Cajal a plecat în 1980 în Statele Unite ale Americii, unde a obţinut o bursă oferită de Asociaţia Criticilor de Teatru Americani, apoi un Master of Fine Arts în dramaturgie, la University of California, San Diego. De asemenea, şi-a exersat talentul şi creativitatea teatrală studiind New Dramatists New York. În prezent, locuieşte la Montréal şi este membră a Asociaţiilor Dramatists Guild of America din New York şi Playwrights Workshop din Montréal, a Academiei Româno-Americane pentru Arte şi Ştiinţe, dar şi a Uniunii Scriitorilor din România şi a UNITER. Este, în egală măsură, un apreciat artist plastic şi a avut propria expoziţie de pictură Posters for Unwritten Plays.

Piesa Ultimul pact de Oana Maria Cajal a fost distinsă cu Premiul UNITER pentru Cea mai bună piesă românească a anului 2011.

“Spectacolul radiofonic Ultimul pact de Oana Maria Cajal, în regia lui Gavriil Pinte, sondează psihologii, explorează adâncul sufletului omenesc, resursele lui de dăruire, de pasiune, de iubire deplină, profundă, dincolo de hotarele fiinţei… Totul se îndreaptă, ca într-un demers iniţiatic, spre descifrarea unui sens al vieţii, al cunoaşterii şi al autocunoaşterii… Compoziţia radiofonică, atent gândită şi nuanţată, se remarcă prin culoare, emoţie şi muzicalitate… Spectatorii sunt purtaţi din încăperile Muzeului Clemenceau, de pe strada Franklin din Paris, la Bélébat, într-o căsuţă de la marginea oceanului sau în grădinile lui Monet de la Giverny – aşadar, din istorie în prezent, din realitate în vis, în imaginaţie, în atingerea de o clipă a iubirii absolute… Creat în mod evident cu multă căldură şi sensibilitate, textul se dovedeşte extrem de generos în a cuprinde multiple posibilităţi de lectură regizorală – şi, din acest punct de vedere, spectacolul pus în undă de Gavriil Pinte valorifică remarcabil valenţele dramatice ale piesei şi recreează un univers sonor plin de mister şi de poezie, asemeni unei ţesături fine şi dantelate…”.

Mircea Albulescu încarcă de sensuri revelatorii rolul lui Maestro şi pe cel al lui Georges Clemenceau, întruchipând admirabil fiorul iubirii şi iluminarea, dar şi experienţa suferinţei şi tragismul iminentei plecări spre nefiinţă… Irina Movilă le interpretează, cu multă feminitate şi jucându-se inteligent cu cele două identităţi, pe Valérie şi pe Marguerite Baldensperger, iar Virgil Ogăşanu, în rolurile lui Costello şi Claude Monet, ne încântă prin spirit ludic, mobilitatea mijloacelor de expresie, naturaleţe şi simţul umorului.

În parc, la Godot Teatru: Mihai Eminescu + Veronica Micle = love

Rodica Lazăr şi Istvan Teglas în spectacolul În parc

Rolurile lui Mihai Eminescu şi Veronicăi Micle vor fi jucate joi seară, de la ora 19.00, la Godot Cafe-Teatru, de actorii Istvan Teglas şi Rodica Lazăr în spectacolul În parc, regizat de Radu Iacoban.

Textul, scris de acelaşi Radu Iacoban, este fictiv, dar bazat fapte reale, cunoscute din scrierile epocii şi din corespondenţa dintre cei doi.

Poeta Veronica Micle, născută Câmpeanu (22 aprilie 1850 – 3 august 1889), este cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu.

La 14 ani se căsătoreşte cu Ştefan Micle, 43 de ani, fostul ei profesor şi apoi rector al Universităţii din Iaşi. Pe Mihai Eminescu îl cunoaşte la Viena, unde Veronica ajunge pentru tratamentul unei boli de piele. Amândoi aveau 22 de ani. Ea era deja căsătorită de opt ani şi avea doi copii. Începe o relaţie cu suişuri şi coborâşuri, care se reia după moartea soţului Veronicăi, în 1879.

Textul din piesa În parc se bazează pe o întâmplare reală, cearta pe care, într-un acces de gelozie, Mihai Eminescu a stârnit-o acasă la Titu Maiorescu, cu ocazia Crăciunului din 1881. Se pare că Eminescu chiar l-a bruscat pe prietenul său, I.L. Caragiale, din cauza unei relaţii pe care acesta din urmă ar fi avut-o cu Veronica Micle.

Regizorul şi scenaristul piesei, Radu Iacoban spune: “Pentru În parc s-a făcut niscaiva research deoarece faptele reale sunt întotdeauna cea mai bună trambulină pentru imaginarea unor situaţii dramatice. Cearta dintre Eminescu şi Micle acasă la Titu Maiorescu chiar s-a întâmplat. Ce nu s-a întâmplat a fost discuţia dintre cei doi, la 6 dimineaţă în Copou”.

Pe lângă rolurile Veronicăi Micle şi al lui Mihai Eminescu, cei doi actori vor interpreta joi seară, la Godot, încă trei perechi din alte trei epoci diferite, în planuri diferite. Rodica Lazăr şi Istvan Teglas vor juca, pe rând, rolurile unor cupluri de personaje pe cât de neaşteptate, pe atât de diferite: Regele Ferdinand şi Miţa Biciclista, criminalul în serie Râmaru şi Mihaela, precum şi un El şi o Ea din perioada actuală.

Scenografia: Mihaela Ularu.

Joi, 16 octombrie, în acelaşi timp cu piesa În parc de la Godot Cafe-Teatru, la festivalul Comedy Cluj se va juca o altă piesă a lui Radu Iacoban, Carpathian Garden.

Ambele spectacole, atât În parc, cât şi Carpathian Garden, au participat în perioada 22-28 septembrie la Festivalul de Teatru Butterfly Effect 2014, de la Galaţi.

Absolventă a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia Arta actorului, la clasa profesorului Gelu Colceag, Rodica Lazăr este actriţă a Teatrului Bulandra din Bucureşti. Pe această scenă a jucat roluri precum: Ioana din Cealaltă moarte a Ioanei d’Arc, de G. Tsanev, Catarina din Îmblânzirea scorpiei, de W.Shakespeare, Beba din Noaptea asasinilor, de J.Triana, Maria din Ofertă de serviciu, de Lia Bugnar, Puştoaica din Roberto Zucco, de B.M. Koltes, Sonia şi Aliona din Crimă şi pedeapsă, după F.M. Dostoievski. În anul 2009 a făcut parte din distribuţia spectacolului Anatomie. Titus. Căderea Romei, regia: Alexandru Darie, prezentat la Teatrul Sazan din Shinjuku, Tokyo.

A debutat în cinematografie în anul 2002, în filmul Amen, în regia lui Costa-Gavras. În 2003 era patroana unei cafenele în filmul francez filmat în România, Une place parmi les vivants, în 2004 era ofiţer de poliţie în filmul pentru televiziune Sex Traffic. În 2005 a jucat în producţia americană The French Revolution (Maria Antoaneta) şi a fost distribuită în rolul Laura Şerban din Moartea Domnului Lăzărescu, iar în 2006, în Mafalda di Savoia (Fraulein Fielher). A avut, de asemenea, rolul Teller în Tinereţe fără tinereţe, regia F.F. Coppola.

Cea mai recentă apariţie este cea din Principii de viaţă, în regia lui Constantin Popescu, prezentat la Festivalul de Film de la San Sebastian, secţiunea Zabaltegi.

Istvan Teglas a absolvit în 2004 Universitatea de Artă Teatrală, secţia Actorie, la Târgu Mureş. Este actor şi dansator. Primul rol l-a jucat în clasa a doua, la un bal mascat. Era rolul unui lup.

Cele mai importante spectacole în care a jucat sunt: Evantaiul, de Carlo Goldoni, regia: Csaba Kiss – Teatrul Studio, Budapesta, Paraziţii, de Marius von Mayenburg, regia: Sorin Militaru – Teatrul 74, Târgu-Mureş, Bal, spectacol de teatru dans, regia: Yvette Bozsik (Ungaria) – Teatrul Naţional de Operetă, Bucureşti, O vară fierbinte pe Iza, regia: Mihai Măniuţiu, coregrafia: Vava Ştefănescu – Teatrul Naţional, Cluj Napoca, Logodna, spectacol experimental, regia: Anca Mihuţ, Opera Naţională, Bucureşti, Urban Kiss, spectacol de teatru-dans, regia şi coregrafia: Răzvan Mazilu, Teatrul Naţional de Operetă, Corp şi anti-Corp, spectacol de mişcare, regia şi coregrafia: Andreea Novac.

Radu Iacoban a absolvit UNATC în 2005, secţia Arta actorului. Angajat la Teatrul Mic, este o prezenţă constantă atât în teatrul de stat, cât şi în producţii underground.

În film, a colaborat, printre alţii, cu Sharon Stone şi Andy Garcia în What about love?, a jucat în Zero Theorem, al lui Terry Gilliam şi a deţinut unul dintre rolurile principale în Amintiri din epoca de aur, segmentul Vânzătorii de aer, în regia lui Cristian Mungiu.

Radu Iacoban a regizat patru spectacole de teatru. Cele mai recente sunt Carpathian Garden, care este totodată şi primul text scris de el, şi În parc. Prima piesă regizată a fost (Cu)cuienfrunte, foarte premiată la festivaluri de teatru, urmată de Asta-i tinereţea noastră.

Doamna Hess şi grădinile ei revine la TES

Teatrul Evreiesc de Stat, acum refăcut după vijelia din iarnă, îşi aşteaptă din nou iubitorii de teatru în frumoasa sala din str. Str. Iuliu Barasch 15, aflată într-o clădire cu o arhitectură de mare valoare, declarată monument istoric, spaţiu de joc aflat în miezul evenimentelor metropolei, cu multe evenimente teatrale de excepţie. Unul dintre ele este, desigur, şi Frau Hess şi grădinile ei, un spectacol extraordinar pus în scenă de apreciatul regizor Alexandru Hausvater, ce se va juca miercuri, 15 octombrie, la ora 19.00.

Povestea piesei este a unui personaj real. Protagonista, Frau Hess, excentrică şi aristocrată, este chiar soţia lui Rudolf Hess, mâna dreaptă a lui Hitler, cea care, pentru a supravieţui mental în timpul războiului, şi-a construit o grădină fantastică. Soţul ei, Rudolf Hess, îi trimite din lagăr un deţinut, grădinar cu studii înalte, Isaac Baum, un evreu mândru, măcinat de conflictul renunţării la propria identitate, în dorinţa de a accede la un post de profesor universitar, doreşte pentru moment să facă parte din lumea ei, o lume luxoasă, cu rafinamente ale manierelor şi vocabularului. Se naşte o poveste de dragoste… dar apar şi conflictele, confuzia existenţială care înclină spre meditaţie, spre devenire, spre înălţarea sinelui.

Scenografia: Iuliana Vâlsan. Muzica: Yves Chamberland.

În distribuţie: Maia Morgenstern / Arabela Neazi, Constantin Cojocaru / Nicolae Predica, Marius Călugăriţa, Veaceslav Grosu, Anka Levana, Cristina Cîrcei, Natalie Ester, Darius Daradici, Viorel Manole.

Premiera israeliană a spectacolului Kiki van Beethoven, semnat de Alice Barb

Simona Bondoc în Kiki van Beethoven

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu YMCA Ierusalim, prezintă spectacolul Kiki van Beethoven de Eric Emmanuel Schmitt, regia Alice Barb, în interpretarea actriţei Simona Bondoc, în data de 19 octombrie 2014, ora 19.30.

Monodrama Kiki van Beethoven a avut premiera internaţională la Paris în decembrie 2010, bucurându-se de mare succes la public. Spectacolul prezintă aventura unei femei sexagenare, care va reuşi cu ajutorul muzicii să-şi schimbe viaţa ei, precum şi pe a celor trei prietene ale sale. Fragmente din muzica lui Beethoven însoţesc povestea, marele compozitor devenind, de fapt, personajul principal al piesei. Christine (Kiki) şi prietenele ei, rezidente ale unei case de bătrâni, descoperă un bust al lui Beethoven şi pornesc în căutarea muzicii lui, plecând însă şi în căutarea tinereţii lor, a puterii de a iubi din nou. O fabulă despre tinereţe pierdută şi secrete îngropate.

Regizoarea Alice Barb este cunoscută publicului din România pentru spectacolele de teatru Cabotinul, Căsătorie în stil olandez, Don Juan moare ca toţi ceilalţi, Priveşte înapoi cu mânie. Montarea românească a spectacolului Kiki van Beethoven s-a bucurat de succes la public atât în România, cât şi în Germania.

Actriţa Simona Bondoc a absolvit în anul 1954 Institutul de Teatru I.L. Caragiale, la clasa profesoarei Beate Fredanov, jucând din 1955 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Pe parcursul îndelungatei sale cariere, Simona Bondoc a fost distribuită în numeroase piese de teatru, precum Adam şi Eva, Căsătoria, Cadavrul viu, Aşteptând la Arlechin, Anna Karenina, A patra soră, dar şi în producţii cinematografice, ca Hyperion, Cuibul de viespi, Hotel de lux.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.