Ce va face Obama după ce pleacă de la Casa Albă?

20 ianuarie 2017. Este ziua în care, la Casa Albă, se va instala cel de al 45-lea preşedinte al SUA, iar cel de al 44-lea, Barack Hussein Obama, va începe o nouă viaţă. Deja, agenţiile de presă fac bilanţul „epocii Obama”, ştiut fiind că ultimul an de mandat este unul aşa-zis „alb”, dat fiind că, de regulă, preşedintele nu se mai angajează în probleme deosebite. Asta doar dacă, Doamne fereşte!, nu se întâmplă ceva foarte grav, care să afecteze interesele Americii şi, implicit, ale întregii lumi. În paralel, mass-media se întreabă unde se va stabili familia Obama şi ce va face el după ce pleacă de la Casa Albă. În acest cadru, France Presse notează că foştii preşedinţi au rămas rareori în capitala federală americană după ce au trăit şi muncit în cel mai vechi dintre imobilele publice din acest oraş. Astfel, democratul Jimmy Carter a revenit în Georgia, republicanul Ronald Reagan în California, Bill Clinton a preferat oraşul New York, unde a creat Fundaţia ce-i poartă numele şi unde soţia lui, Hillary – aflată acum în cursa pentru a fi desemnată candidata democraţilor la alegerile prezidenţiale -, şi-a lansat cariera politică, devenind senatoare.

Dincolo de alte amănunte sau speculaţii, nimeni nu ştie azi ce va face familia Obama după 20 ianuarie 2017. De fiecare dată când unul dintre apropiaţii lor se interesează de o somptuoasă proprietate din Palm Springs ori Honolulu, presa speculează că ar putea fi vorba de o investiţie deghizată a actualului cuplu prezidenţial. Totuşi, cel puţin până acum, nu s-a aflat nimic. Ceea ce este cert e că Barack este foarte ataşat de Chicago, oraş în care şi-a început cariera politică şi în care şi-a sărbătorit victoria în alegerile prezidenţiale din noiembrie 2008. Deja, el a anunţat că în Chicago va fiinţa Fundaţia sa şi tot acolo va fi sediul bibliotecii sale prezidenţiale.

Cu toate acestea, nu sunt semne că el şi Michelle se vor instala în Chicago, iar profesorul Peter Slevin de la Northwestern University, autor al biografiei „Michelle Obama. A Life”, spunea recent: „De acum înainte, Chicago este probabil puţin prea mic pentru cei doi”. Singurul indiciu pe care l-a lansat Barack: va acorda prioritate familiei sale. „Fiicele şi Michelle au făcut multe sacrificii din cauza ideii mele de a candida la preşedinţia Americii”, spunea el, în 2013, la canalul ABC. La începutul anului viitor, fiica lui cea mare, Malia, va fi la Universitate, în vreme ce mezina Sasha, în prezent elevă la Sidwell Friends School, şcoală particulară din Washington, va mai avea încă doi ani până la absolvirea liceului.

„Prietenii se aşteaptă ca familia Obama să stea o vreme la Washington, apoi să se instaleze la New York”, opina amintitul Peter Slevin, care adăuga că oraşul îi va oferi ceva mai mult decât „anonimatul”. În ce-o priveşte, actuala Primă Doamnă a respins ideea unei cariere politice precum Hillary Clinton. Pe această temă, acum câteva zile, Barack Obama glumea: „Sunt trei lucruri sigure în viaţă: moartea, impozitele şi faptul că Michelle nu va candida la Casa Albă”. Singura certitudine: banii nu vor fi o cauză de nelinişte dat fiind că Obama, având un gust aparte pentru scris, va trebui să-şi facă şi el aşteptata autobiografie, dublată de tradiţionalele memorii. Din acest punct de vedere, istoricul Mark Updegrove, director al Bibliotecii Lyndon B. Johnson din Austin (Texas), declara: „Ideea de a-ţi scrie memoriile a fost considerată un mijloc acceptabil de a capitaliza preşedinţia ta”. Propunerile de conferinţe, remunerate gras – atât în SUA, cât şi în străinătate -, vor curge. Totuşi, unii se întreabă până unde va merge el în tentativa de comercializare a importantei funcţii pe care a deţinut-o. Pe de altă parte, primul preşedinte de culoare din istoria SUA a evocat adesea dorinţa lui de a munci cu tineri aparţinând minorităţilor din cartierele defavorizate, în care eşecul şcolar, şomajul şi o rată de încarcerare sunt cu mult mai mari decât în alte părţi, astfel încât „egalitatea de şanse să nu fie o formulă fără sens”.

Mai mulţi foşti locatari ai Casei Albe au reuşit să lase o urmă importantă a vieţii lor post-washingtoniene. Învins în competiţia pentru al doilea mandat, al 6-lea preşedinte al SUA, John Quincy Adams (1825-1829), a fost ales în Congres, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. Valorificând-şi talentele de orator excepţional, el a marcat dezbaterile prin lupta sa neobosită pentru abolorea sclaviei. Al 27-lea preşedinte al SUA, William Howaed Taft (1909-1913), a devenit al 10-lea preşedinte al Curţii Supreme (1921-1930). Fost preşedinte al prestigioasei „Havard Law Review” şi pasionat de drept, Barack Obama nu va fi tentat de o nouă viaţă tot la Washington DC? „Prea monastic pentru mine”, a tranşat el chestiunea. De notat că exemplul predecesorilor săi democraţi încă în viaţă – Jimmy Carter şi Bill Clinton – care au înfiinţat fundaţii dicolo de frontierele americane ar putea fi un reper.

Pe urmă, există zvonuri persistente cum că el ar dori să ţină cursuri la Columbia University – statul New York, unde a studiat la începutul anilor ’80. „Ador să predau. Contactul cu studenţii îmi lipseşte”, se destăinuia el publicaţiei „New Yorker”, în toamna lui 2014. Pentru amintitul Mark Updegrove, istoria recentă arată că, pentru un fost preşedinte, „un al doilea act” poate servi pentru a pune în valoare mai bine şederea lui la Casa Albă şi pentru a ilustra mai bine locul său în cărţile de istorie, la mai multă vreme după ce el a părăsit imobilul situat pe Pennsylvania Avenue, 1600. Personal cred că memoriile sale ar putea fi foarte interesante, din perspectiva noutăţii absolute pe care a reprezentat-o el în istoria SUA, fiind primul afro-american devenit preşedinte şi primul şef al Casei Albe al cărui secretar de Stat este o fostă Primă Doamnă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.