Domnule general, cum comentaţi obstinantul efort al celor care recidivează în a contesta lucrarea istoricului american Larry Watts „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”?
Cei care contestă ansamblul acestei lucrări de foarte mare importanţă nu pot fi consideraţi nici istorici, nici cu preocupări ştiinţifice, în genere, ci, pur şi simplu, pioni din vasta agentură a serviciilor speciale sovietice rătăciţi printre realităţile zilelor noastre. Ei încearca să apere istoria şi memoria KGB-ului. Lucrarea conţine şi unele erori, inerente întinderii sale, dar acestea pălesc în faţa mizelor atinse. Mize care servesc restabilirii adevărului istoric şi României.
Dar printre „contestatari” se află şi unele personaje de oarecare notorietate care au activat în Securitatea Statului, o instituţie care iese bine în cartea lui Larry Watts, în ceea ce priveşte atitudinea faţă de KGB, după anii ’60?
Unii sunt deranjaţi că documentele pe care se bazează Larry Watts îi demască, iar ceilalţi se simt cu „musca pe căciulă”… Îmi pare rau că trebuie să o spun, dar o atitudine anume a venit acum şi mi-a confirmat de ce autorul a avut o conduită profesională discutabilă – pe relaţia cu acţiunile KGB-ului în contextul evenimentelor din decembrie 1989. Reţinute corect şi puse în contextul lor, faptele încep să vorbească, faptele de acum 22 de ani, corelate cu gesturi recente, furnizează informaţii valoroase… care confirmă ceea ce era doar o bănuială pe care nu o puteam exprima.
Acum puteţi exprima bănuiala?
Dacă s-au autodemascat, nu mai are rost…
Aţi fost întrebat de un angajat al „Evenimentului zilei” în legătură cu afirmaţia colonelului Filip Teodorescu că Pacepa nu a fost agentul KGB, ci al americanilor, şi nu i-aţi permis să vă publice răspunsul?
Sunteţi corect informaţi! Dacă Pacepa era loial CIA, cine şi cum explică faptul că nu l-a „dat” pe Caraman, ci, dimpotrivă, a supervizat, ani buni, transferul recoltei de informaţii la Moscova?!
Dumneavoastră aveţi o opinie aparte şi în privinţa afacerii de spionaj a reţelei Caraman…
Da, aceea, pe care am mai exprimat-o şi în urmă cu 11-12 ani, în lucrarea „Servicii secrete străine”, unde am argumentat că întreaga afacere de „spionaj” a reţelei Caraman a fost un joc operativ convenit între preşedintele Charles du Gaulle şi Secretarul General al PCUS, Nikita Sergheevici Hruşciov, pentru a determina scoaterea din Franţa a Comandamentului Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, obiectiv care s-a realizat. În plus, Franţa şi-a redus substanţial efortul de participare în Alianţa Nord-Atlantică. Cartea despre „Cei 13 români care au speriat NATO” nu a fost atât de inteligent şi profesionist redactată, încât să reziste unei analize în profunzime…
Din partea unui contraspion?
Nu neapărat. Un cititor atent, care nu se lasă furat de intriga poveştii şi de „senzaţionalul” dezvăluirilor, poate lesne repera punctele slabe şi-şi pune întrebări.
Care sunt punctele forte ale cărţii lui Larry Watts?
Larry Watts aduce dovezi imbatabile despre lucruri pe care le ştiam şi în legătură cu care ne lipseau izvoarele, documentele. Este benefic şi ceea ce istoricul face prin acţiunile de promovare a operei sale. Aşa de exemplu, chiar în aceste zile, la TVR 1 a rostit nişte adevăruri esenţiale privind politica naţionalist-şovină şi revanşardă a Ungariei faţă de România, pe care nici un istoric român nu a făcut-o atât de bine documentat, dar şi tăios, fără menajamente…
Lucrează istoricul american ca agent de influenţă al României?
Lucrează ca un cercetător de bună credinţă… Apoi Larry Watts s-a căsătorit şi este rezident în România, ceea ce poate explica de ce gândeşte şi trăieşte, nu numai corect, dar şi apropriat mentalităţii românilor.
Spuneaţi că lucrarea are şi puncte slabe?
Nu de natură a-i pune în discuţie fundamentele. Unele izvoare, documente create de serviciile ungare şi care provin din Arhiva STASI fac parte din operaţiuni pe care dezinformarea ungară le-a desfăşurat, sub coordonarea Moscovei, împotriva României. Aceste izvoare sunt luate ca atare, fără a fi adnotate şi comentate… Acest neajuns poate fi lesne complinit la o nouă ediţie.
Anticipaţi că volumele ce urmează după „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…” vor stârni acelaşi interes?
Cu cât va veni cu cercetarea mai apropape de zilele noastre, cu atât vom putea avea parte de revelaţii pe care numai dacă va fi consecvent temerar le va aduce la lumină.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.