MITEM – Mádach International Theatre Meeting, un festival de elită organizat la sfârşitul lunii aprilie de Teatrul Naţional din Budapesta, a fost din nou o rampă de lansare internaţională de succes pentru Naţionalul din Bucureşti. După reverenţele de la ediţia trecută, pentru reprezentaţia cu „Două loturi” de Caragiale, în regia lui Alexandru Dabija, „Furtuna” de Shakespeare s-a bucurat de aprecieri la superlativ. Publicul, format din specialişti şi spectatori iubitori de teatru, a umplut până la refuz sala mare a superbului ambient teatral al instituţiei şi i-a răsplătit pe artiştii români cu aplauze la scenă deschisă. S-a strigat „Bravo!”, comentariile au fost elogioase. Naţionalul bucureştean a strălucit alături de prestigioase companii naţionale şi producţii din Franţa, Austria, Spania, Germania, Rusia, Italia, Ucraina, Danemarca, Macedonia, Elveţia, Polonia, Ungaria.
Dintre montările de vârf de pe afiş semnalăm: „Viaţa cronică” – regia Eugenio Barba, „Cinema Apollo” – regia Matthias Langhoff, „Vocile interioare” de Eduardo de Filippo – regia Toni Servillo, „Flagellum Dei” după Miklós Bánffy – regia Attila Vidnyánszky, „Fraţii Karamazov” de Dostoievski – regia Luk Perceval, „Arlechino salvat de iubire” de Marivaux – regia Thomas Jolly, „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare – regia David Doiashvili, „Către Medeea” după Euripide – regia Emma Dante, „Azilul de noapte” de Gorki – regia Viktor Ryzhakov, „Interludii” de Cervantes – regia José Luis Gómez, „Brand” de Ibsen – regia Sándor Zsótér, „Casa eternă” de Jordan Plevneš – regia Dejan Projkovski.
Caramitru – Prospero – Einstein
În acest context teatral competitiv, metisajul post-modern din „Furtuna” în viziunea lui Alexander Morfov a cucerit. Regizorul bulgar, un nume consacrat în teatrul internaţional, este un artist familiar Festivalului din Budapesta. La ediţia trecută, „Don Juan” (spectacol vizionat şi în turneu la Bucureşti) a fost apreciat ca un moment remarcabil, iar pentru „Furtuna”, montată la Sankt-Petersburg, el a fost încununat cu cea mai prestigioasă distincţie din teatrul rus „Masca de aur” .
În „Furtuna” – varianta de la TNB, Morfov a sensibilizat prin modul în care explorează cele două teme shakespeariene: lumea ca teatru („Actorii, cum ţi-am spus, au fost doar duhuri”) şi viaţa e vis („Viaţa noastră e din plămada viselor făcută”). A încântat perspectiva din care le abordează scenic, cultura pop şi entertainmentul. O reprezentaţie-oglindă, pentru o lume avidă de spectacol, care suferă de boala imaginii, tentată să-şi trăiască viaţa virtual.
Crina Semciuc – Miranda şi Alexandru Călin – Ferdinand
În decorul ambiguu, sugerând o insulă, o corabie, o scenă elisabetană, actorii îşi împart rolurile şi, sub bagheta lui Prospero, declanşează puterea misterică a teatrului. „Furtuna” devine un libret sui generis pentru cuvânt, mişcare, cânt, dans. În avalanşa de semne, aluviunile culturale, citatele, trimiterile la cotidian fac deliciul publicului. Frapantă pentru asistenţă este imaginea lui Prospero – Caramitru. O apariţie domestică, în haine ponosite, cu părul vâlvoi şi mustaţă, cu un teanc de cărţi în mână, care îl evocă pe Einstein. Recunosc cu toţii o imagine de marketing a unui secol scientist, peste care planează spectrul bombei atomice şi al Apocalipsei. Ion Caramitru declară: „Morfov şi cu mine am fost de acord să sugerăm asemănarea lui Prospero cu… Einstein. Replica «Totul va pieri» este premonitorie, prefigurând, cumva, apariţia bombei atomice”.
Mihai Călin – Caliban şi Istvan Teglas – Ariel
Constat că de la premieră, spectacolul a câştigat în armonie, un echilibru între elan şi rigoare. Decorul-personaj al lui Nikola Toromanov, lumina lui Chris Jaeger, costumele Andradei Chiriac, arabescul mişcărilor lui Florin Fieroiu, cocktailul muzical (unde se întâlnesc Carl Orff şi Joe Cocker), ales de Morfov şi adus la rampă de Lucian Maxim, aruncă o punte expresivă peste timp şi spaţii, amplificând beatitudinea şi miracolul.
În construirea acestui potpuriu de imagini, în care magia e trucată, actorii se simt bine în roluri, emoţia participativă a publicului îi încarcă, îi inspiră, le stimulează creativitatea. Portretizează veridic, dramatic sau cu umor, în scene de grup sau de prim-plan, Andrei Finţi – Alonso, Mihai Calotă – Trinculo, Marcelo Cobzariu – Stefano, Vitalie Bichir – Gonzalo, Ioan Andrei Ionescu – Antonio, Gavril Pătru – Sebastian. Marinari, spirite şi creaturi ale insulei formează un decor viu, expresiv: Eduard Cârlan, Mădălin Mandin, Idris Clate, Ionuț Toader, Axel Moustache, Eduard Adam, Alexandra Poiană.
Regizorul Alexander Morfov
Cuplul Crina Semciuc – Miranda şi Alexandru Călin – Ferdinand farmecă prin exuberanţă, graţie şi senzualitate. În două creaţii originale, contaminează prin jerbele ludice şi comice, prin plasticitatea corporală şi subtilele nuanţe psihologice: Istvan Téglás – Ariel şi Mihai Călin – Caliban, două creaturi de vis şi de coşmar.
Montarea a suferit mutaţii interesante sub presiunea furtunii din lume. Cei trei, Ariel, Miranda, Caliban, nu mai părăsesc împreună scena, într-o veselie inconştientă. Pe acest no man′s land fără cer trăiesc un moment în care îşi privesc cerul interior. Când vraja spectacolului se spulberă, se instaurează un gol. Eliberaţi de măşti, îşi simt libertatea ca pe o povară.
Sub bagheta lui Alexander Morfov „jocul încântător de artificii” devine un joc crud pentru o clipă. Celebrul monolog al lui Prospero este tratat în notă gravă. Insula devine o chilie în care Prospero – Einstein se confruntă cu universul şi Divinitatea. În rostirea lui Ion Caramitru, simţim „visarea fermecată şi sfâşietoare a lui Shakespeare”. Prezenţa sa spiritualizează, încarcă montarea, în final, cu o emoţie sacră. Un actor cu vocaţie shakespeariană, care şi-a pus amprenta, în lunga sa carieră, asupra unor roluri precum: Romeo în „Romeo şi Julieta”, regia Vlad Mugur, Ferdinand în „Furtuna”, regia Liviu Ciulei, Feste în „A douăsprezecea noapte”, în viziunea lui Aureliu Manea, până la antologicul Hamlet, sub bagheta regizorală a lui Alexandru Tocilescu, care l-a propulsat în topul celor mai buni zece interpreţi ai celebrului personaj, de-a lungul timpului, în lume. Maestru de ceremonii şi raisonneur al spectacolului, actorul şochează la aplauze, când îşi smulge mustaţa.
Aplauze furtunoase pentru „Furtuna”
Neliniştea ascunsă, ca un presentiment pentru furtuna care va veni, se topeşte. În vremuri confuze şi violente, teatrul devine un spaţiu privilegiat de împăcare şi lumină pentru o lume ameninţată de spectrul Apocalipsei. Reacţia afectivă a publicului, impresiile favorabile s-au prelungit şi după spectacol, la întâlnirea cu trupa. Am participat la un dialog viu, moderat cu aplomb de teatrologul Edith Kulcsár, o bună cunoscătoare a teatrului românesc (translator: Ana Scarlat). Printre numeroşii spectatori, ca semn de preţuire, s-au aflat şi criticul George Banu, scenograful Helmut Stürmer, dramaturgul Matei Vişniec, Gabriela Matei – directorul ICR Budapesta şi Ioan Matei – director în Ministerul Culturii.
Un turneu de succes, reprezentativ pentru TNB şi teatrul românesc. Reuşita excepţională a „Furtunii” la Budapesta întăreşte prestigiul acestui spectacol, care se anunţă longeviv.
Vi-l recomandăm!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.