Cum fac bucureştenii mutaţi la sat afaceri de succes

Doi oameni simpli, dar cu o poveste sonoră care merită să fie împărtăşită. Zis şi făcut! Lucian şi Iuliana Iordache au povestit pentru Cotidianul.ro cum au decis să întoarcă puţin cârma vieţii, să vândă casa din Giuleşti pentru a urma drumul pietruit al satului.

Ea IT-stă, el fost marinar. Sub deviza „Săturaţi-vă de şefi!” au vândut tot ce aveau în Bucureşti pentru a începe să ducă o viaţă de antreprenor în Dâmboviţa. Curajoşi, aş putea spune, să dea ei confortul unei vieţi de oraş pe trezitul la 6.00 dimineaţa şi culcatul la 9.00. Pe de altă parte, ce poate fi mai plăcut decât să mergi în grădina proprie şi să culegi o roşie coaptă și s-o pui pe farfurie lângă brânză?

Cât timp mă pregăteam pentru interviu, eram nerăbdătoare să aflu cum au reuşit cei doi să ia o decizie atât de radicală. După cum ne-a povestit şi Lucian, „idei poate avea oricine”, dar când eşti pus în faţa faptului împlinit, te gândeşti câte îţi lipsesc: „Am vorbit cu soţia când am plecat de la oraş. Am zis bun, şi acum ce facem? Eu nu ştiu să cresc animale, n-am pământ, n-am utilaje. Ăsta ţi-e începutul. Or, trebuie să ştii să lucrezi cu un tractor. Hai să facem legume, dar să le facem bine!” Bun. Asta am înţeles, dar totuşi, de ce? Lucian explică: „Ne săturasem – de zgomot, de stres, de viaţa între betoane, la bloc, de asfaltul încins vara”.

Trecând peste partea de început, Lucian mi-a răspuns nostalgic: „Rudele au fost sceptice, dar au aflat abia după ce noi hotărâsem. Nu e greu deloc. Trebuie doar să te saturi de şefi. Afacerea asta este una în care am băgat mulţi bani, vreo 6.000 de euro. Nu sunt foarte mulţi dispuşi să investească în ceva ce nu se ştie dacă va funcţiona. Să ştiţi că banii nu vin imediat. Profitul se lasă aşteptat, plus că în permanenţă ceea ce scoţi trebuie să şi bagi. Eu cred că ăsta e un principiu sănătos”. Cu toate acestea, familia i-a ajutat să recondiţioneze casa de la ţară şi să instaleze cele necesare. Tatăl lui se pricepe pe partea electrică, iar tatăl ei la instalaţiile sanitare. „Avem canalizare prin fosă septică, instant pe gaze pentru apa caldă în bucătărie”, spune Lucian. Poate că pare că soţii duc o viaţă ca la ţară, dar au condiţii ca la oraş, numai că mai mult aer curat la dispoziţie.

Lucrând la unison, precum un motor bine uns, cei doi soţi îşi împart foarte bine sarcinile, Iuliana fiind şefa. „Soţia este şefa. Eu conduc motocultorul, mă murdăresc pe mâni. Sunt şofer, subaltern, am trecut prin mai multe funcţii.” L-am întrebat şi dacă au de gând să se extindă, dar am primit un răspuns neaşteptat: „La noi omul e muncitor atunci când eşti lângă el. Atâta timp cât nu munceşti pentru tine, niciodată nu o să faci treaba bine. Nici nu vreau să aud”.

Niciodată un retailer nu ar putea să facă ce facem noi

Atunci când spui legume „bio” te gândeşti la ţăranul cu mâinile bătătorite de muncă care scoate morcovul din pământ şi ţi-l pune pe tarabă în piaţă. O imagine destul de rară atunci când avem la discreţie legume în supermarketuri. Însă ne-am întrebat vreodată cum sunt cultivate acele legume sau fructe? Cât de forţat sunt ele culese şi cât de frumos arată ambalajul, dar interiorul este, de cele mai multe ori, dezamăgitor?

Lucian spune că nu este în competiţie cu marii furnizori şi că legumele vândute sub numele de „bio/eco” sunt doar o strategie de marketing: „Marele producător are pretenţiile lui. El pe data de … vrea să aibă atâtea tone de ridichi sau salată. Le cultivă aşa cum vrea el, ca să aibă producţia asigurată la data de… Bio înseamnă fără chimicale, fără să foloseşti produse de sinteză, crescute absolut natural, fără să le forţezi. Cu timpul, am constatat că sunt mulţi impostori. Asta făceau bunicii sau străbunicii noştri cu ani în urmă şi nu se mai numeau bio. E vorba de produsul curat şi de cum îl faci tu. Leguma crescută natural îţi va creşte mult mai greu, iar o plantă forţată creşte rapid. Noi nu avem date fixe. Calitatea face preţul. Niciodată nu o să găsiţi salată într-un supermarket care să fie la fel de bună ca a noastră. Pământul face gustul”.

Agricultori cu ajutorul internetului

Ideea de agricultură este înglobată sub formă de cursuri sau materii la facultăţile de gen. Studenţii îşi tocesc coatele pe bănci ani de zile pentru a învăţa arta creşterii unei plante. Ei bine, Lucian mărturiseşte că a învăţat tot ce ştie de pe internet: „Am învăţat uitându-mă pe internet şi citind. Am observat că ceea ce se numeşte «ridichia de 30 de zile» nu creşte tocmai în 30 de zile. Am fost puşi în faţa faptului împlinit. Domne, trebuie să facem legume, ok, cu ce începem? Lucrările pământului, săpatul, fertilizatul, tot ceea ce ţine de tehnologia de cultură a unei plante a trebuit să învăţăm”.

Simţim nevoia de a cultiva plante mai rare, mai interesante

Dacă cei mai mulţi antreprenori din domeniu aleg să-şi extindă afacerea mărind numărul de persoane sau utilaje, soţii Iordache au ales să cultive plante ale căror nume abia putem să le pronunţăm. Fie că este vorba de varza kale sau castravetele kivano, rarităţile şi-au găsit uşor locul în solariile lor: „Totul a pornit de la o clientă care a trăit în India şi a văzut că la noi pe site există castravetele de tip kivano. Astfel am început să colaborăm cu diferiţi cultivatori de seminţe din alte ţări şi să creştem astfel de plante speciale. Ne merge foarte bine”, spune dl. Iordache.

Povestea soţilor Iordache este în curs de scriere, însă esenţa acestui articol este răspândirea mesajului lor: „Săturaţi-vă de şefi!”. Cei doi mărturisesc că nu ar schimba pentru nimic în lume decizia luată şi că vor să dea un exemplu celor care visează la clipa când vor fi propriii lor şefi. Pentru a putea lua legătura cu „Bucureşteni mutaţi la sat” intraţi pe site-ul lor, www. bucurestenimutatilasat.ro, sau pe pagina de Facebook cu acelaşi nume.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.