Despre repere morale în politica externă americană

Patrick ”Pat” Buchanan, 77 de ani, este un om politic american de origine irlandeză, britanică, scoţiană şi germană, catolic, dintotdeauna conservator republican, autor a numeroase cărţi de politică contemporană, comentator de media scrisă, video şi radio, consilier-şef al foştilor preşedinţi Nixon, Ford şi Ronald Reagan, întemeietor de reviste, fundaţii şi curente de opinii politice, strănepot de ofiţer din războiul civil al SUA, din armata confederată, adică a Sudului, şi admirator al generalului sudist Robert E. Lee. A creat în 1969 celebra expresie ”Majoritatea Tăcută” (Silent Majority), adică cei mai mulţi, cei care nu ies în stradă la demonstraţii, nu au discurs public şi nu propun alte modele culturale decât cele rămase de la părinţi, adică cele verificate în timp, adică solide. L-a însoţit pe Nixon în vizita sa istorică în China, în 1972, la summiturile cu sovieticii de la Moscova, Ialta şi Minsk, în 1974 şi a învăţat atunci grabnic şi temeinic să respecte şi alte superputeri decât America. Acuzat de temuta Anti-Defamation League evreiască din America de antisemitism şi negarea Holocaustului, că i-ar demoniza pe evrei şi minorităţile, că ar fi un rasist şi supremaţist alb, şi un ”bigot incapabil să se căiască”, Pat a fost apărat de colegi conservatori şi jurnalişti faimoşi, mulţi dintre ei evrei. Fostul preşedinte Nixon l-a numit un om de încredere, niciodată rasist, niciodată antisemit, niciodată bigot şi nici ”unul care urăşte”, ci un ”american patriot şi decent”. Americanul patriot şi decent Buchanan, după alegerea în2000 alui Bush jr., coleg de partid al său, ca preşedinte al SUA, s-a retras, dezamăgit, din politică, de atunci încoace, fără să-şi fi părăsit partidul, sau trădat crezul conservator, merge pe drumul lui, independent. A refuzat categoric să se alăture neoconservatorilor (şi ei republicani), care acaparaseră complet Casa Albă şi afacerile globaliste ale Americii. A fost împotriva războiului din Irak, a denunţat noua politică externă americană în Europa de Est şi ţările fostei Uniuni Sovietice, a criticat vehement ”revoluţiile colorate” declanşate la Tbilisi, Kiev şi Bucureşti de către Washington şi fundaţiile americane pentru democratizarea lumii, a scris în popularul săptămânal ”The New Yorker”, din 20-27 decembrie 2004, la pagina 41: ”Ucraina a fost transformată într-o problemă geo-strategică nu de Moscova, ci de Washington, care refuză să abandoneze politica sa de încercuire a Rusiei, din vremea Războiului Rece. Congresul trebuie să investigheze activităţile lui National Endowment for Democracy şi ale oricărei organizaţii care a folosit sume secrete sau agenţi, întrucât se pare că, pentru a promova democraţia globală, ne-am urcat într-un tanc”. Citat din Pat Buchanan, de acum aproape11 ani!

Astăzi, domnul Pat Buchanan continuă, neobosit, să scrie despre America şi despre alţii, comentează, cu uriaşa sa experienţă, cu adânci cunoştinţe istorice şi cu super-expertiză, toate evenimentele din ţara sa, şi internaţionale. Pat scrie riguros, fascinant şi corect despre partea noastră de lume, Europa de Est, şi despre mega-puterea vecină a României, Rusia. În ajunul vizitei secretarului general al NATO, Stoltenberg, la Bucureşti, la 2 iulie, s-a întrebat, îngrijorat, dacă nu ne aflăm, cumva, în preajma unei coliziuni iminente NATO-Rusia. Crede că escaladarea prezenţei militare şi a armelor alianţei nord-atlantice în Est, inclusiv în România, este menită să-l determine pe liderul rus Vladimir Putin să dea înapoi, să cedeze în chestiunea Ucrainei, dar afirmă, totodată, că Putin nu-i va părăsi niciodată pe rebelii ruşi de acolo. Scrie curajos şi, iarăşi, corect, că ţările baltice şi Ucraina nu sunt vitale pentru securitatea Statelor Unite şi că nu există nici un motiv ca americanii să rişte, pentru ele, o confruntare militară cu Moscova şi mai bănuie ceva, desprins, parcă, din filmele western: că ruşii nu se vor lăsa intimidaţi, şi nu vor clipi primii… Deplânge, apoi, îndelung, declinul creştinismului în America – în 2015 numai 70% dintre americani au afirmat că sunt creştini, faţă de 86% în 1990, potrivit sondajului lui Pew Research Center, din New York – şi se întorce iarăşi la noi, în estul Europei, la marginea imperiilor: “Marea strădanie a lui Nixon şi Reagan, de a ţine China departe de Rusia, s-a risipit în van. Astăzi, ele sunt mai apropiate una de cealaltă şi mai adversare ale Americii ca niciodată, de la fostul război rece încoace… Faţă de Rusia am dovedit aroganţă imperială şi acum suntem obligaţi să apărăm Europa de Est şi ţările baltice de o Rusie renăscută. Iar dacă neoconservatorii vor reveni la putere în 2016 (la Casa Albă, n.n.), vor trimite arme Kievului şi războiul va începe. Angajamentele noastre actuale nu sunt sustenabile. Retragerea de acolo este imperativă”.

Nouă, aici, cu domnul Klaus Iohannis preşedinte, fost primar al Sibiului şi actual guvernator al nulandustanului România – un bantustan din Europa de Est, adică o concentrare etnică de est-europeni sub control străin discreţionar –, nu ne rămâne, deocamdată, decât să ascultăm câteva cuvinte rostite de-a lungul anilor de reperul politic moral al Americii de azi şi din deceniile trecute, care este Pat Buchanan:

• Neoconservatorii sunt nişte relicve ale unor vremuri tulburi din trecut, n-au fost niciodată cu adevărat conservatori. Sunt nişte impostori şi oportunişti. La câteva zile după 9 septembrie 2000, această clică mititică l-a ameninţat pe preşedinte că, dacă nu va urma planurile ei războinice, îl vor acuza public că ”s-a predat” teroriştilor;
• Noi, americanii, nu suntem urâţi pentru ce suntem, ci pentru ceea ce facem;
• Washingtonul are numai pedala de acceleraţie, nu şi pedala de frână;
• O naţiune adevărată este menţinută de patriotism, nu de crezul politic;
• Aşa cum Roma a pierit, la fel va pieri şi Vestul, din aceleaşi pricini, şi în acelaşi fel. Ceea ce Dunărea şi Rinul au fost pentru Roma, Rio Grande şi Mediterana vor fi pentru America şi Europa – nişte frontiere ale civilizaţiei, neapărate şi abandonate;
• Putem nega existenţa etno-naţionalismului, putem să-l detestăm, putem să-l condamnăm. Dar etno-naţionalismul, acest creator şi distrugător de imperii şi naţiuni, este o forţă infinit mai puternică decât globalismul, oamenii mor pentru el. Religia, rasa, cultura şi tribul sunt cei 4 călăreţi ai viitoarei Apocalipse;
• Împrumutăm bani de la Europa, să apărăm Europa, de la statele din Golf, să apărăm Golful, de la Japonia, să apărăm Japonia. Nu-i cumva acesta un simptom de senilitate, să împrumuţi bani de la lume, ca să aperi lumea? Şi,
• Sunt interesele SUA mai primejduite de ce se întâmplă în Irak, sau Afganistan, sau Coreea de Sud, decât de ce se petrece la frontiera noastră cu Mexicul? Ce câştigă America dacă salvează oraşul irakian Anbar şi pierde Arizona?

Şi, după ce l-am ascultat pe Pat, Pat Buchanan, noi, românii, să sperăm ca domnia sa să ajungă profet în propria-i ţară…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.