Dragostea din tei şi putoarea furtului SMID/CMID

Aşa cum spuneam, în şedinţa de Consiliu Judeţean de miercuri, 31 august, aleşii judeţeni vor trebui să voteze o rectificare bugetară care va uşura bugetul judeţean cu 8 milioane lei (Decontul CMID pentru lucrări neconforme: 18 milioane lei. Clujeanul plăteşte…) Este vorba de valoarea lucrărilor neconforme, dar plătite, sume neeligibile, pe care Comisia Europeană însă nu le va deconta. Sume sesizate de Comisia de implementare a proiectului din cadrul Consiliului Judeţean (CJC) şi apoi confirmate de Comisia Europeană. Mai mult, chiar şi Curtea de Conturi a specificat că plăţile respective sunt neconforme.

SMID/CMID: un rahat ce trebuia să pocnească cu bani în multe buzunare

Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor (SMID) reprezintă un cumul de investiţii: Centrul de Management Integrat al Deşeurilor (CMID), plus închiderea rampelor neconforme din judeţ, plus staţiile de transfer din judeţ (Gherla, Huedin şi Mihai Viteazu), plus întreaga infrastructură aferentă. O afacere de peste 255 mil. lei (60 mil. euro), fără TVA (din care 25 milioane euro o reprezintă doar CMID), derulată de Consiliul Judeţean Cluj, din care contribuţia nerambursabilă a Uniunii Europene este de 195,8 mil. lei (45,5 mil. euro), fără TVA. Echipa de implementare a proiectului a primit din start un rahat în braţe pe care a trebuit să îl facă să pocnească: un sistem mamut, care a fost căpuşat, pe rând, de proiectant, constructori şi dirigintele de şantier. Un fel de dragoste din tei care s-a înecat în buzunarele păpuşarilor. Copie la indigo cu dezvoltarea Tetarom I la poalele unui deal care sărută cu patos construcţiile din aval. Lucrările la CMID au fost adjudecate în vremea cuplului Tişe-Bica de la CJ Cluj, de asocierea dintre compania timişoreană Confort (controlată de omul de afaceri Georgică Cornu), Atzwanger SpA, Ladurner Impianti şi Vel Service. Numai că firma Confort, controlată de Georgică Cornu, a ajuns în insolvenţă, iar Georgică Cornu ajuns în arest la domiciliu pentru fapte de corupţie. Atunci, potrivit procurorilor, în locul unei noi lictaţii, ex preşedintele CJ Cluj, Horea Uioreanu, şi vicepreşedintele CJ Cluj, Ioan Oleleu, au impus Napoca Construcţii, firmă controlată de Ioan Bene (cel condamnat în primă instanţă pentru dare de mit la ex preşedintele CJ Cluj) ca subcontractor al întregii lucrări. De asemenea, echipa de implementare a proiectului, fiind vorba de un proiect european, a fost scurtcircuitată din sistem. Concret, jocurile şi decontările au început să se realizeze strict între executant, Napoca SA a lui Ioan Bene, via proiectant Romair şi responsabilul cu verificările şi conformitatea lucrării. De notat că Gheorghe Boeru, patron al companiei Romair Consulting, a fost şi el arestat pentru evaziune fiscală. Echipa de management, aşa cum au punctat procurorii DNA, a fost supusă constant la un tir de presiuni dintr-o parte a presei, dar, în primăvara lui 2014, arhitectul şef al CJ Cluj a sesizat faptul că dealul de la CMID dispare, fiind dus de executant, Napoca SA, la alte lucrări ale sale. Echipa de implementare a fost sesizată imediat şi s-a cerut instantaneu expertiza tehnică pe lucrare şi s-a depus o plângere penală pentru furt. Trist este faptul că s-au executat sub 50% din lucrări, dar s-au plătit peste 70% din lucrări. Şi, mai mult, o parte din lucrările executate s-au degradat sau nu sunt conforme. Cu o parte din actorii contractelor aflaţi după gratii sau sub lupa Justiţiei şi cu mare parte din lucrări obiectul unor anchete penale, administraţia judeţeană, cu acordul forurilor europene, a luat decizia rezilierii contractelor, a fazării (prelungirii) proiectului şi relicitării întregului proiect. De data aceasta, aşa cum de altfel era normal şi logic să fi fost de la bun început s-a licitat ÎNTREGUL proiect CMID, staţiile de transfer din cadrul SMID fiind între timp preluate.

Adevăraţii maeştri ai furtului: proiectant, executant, diriginte de şantier, semnatarul OK-ului pentru CIP, semnatarii presiunilor şi nu în ultimul rând beneficiarii comisioanelor…

Plăţile pentru lucrările neconforme au fost aprobate şi vizate de dirigintele de şantier, care, deşi lua o căruţă de bani pentru a fi zbir pe şantierul de lucrări, s-a dovedit a fi un complice la furtul de la CMID. Potrivit Legii, echipa de implementare nu are atribuţii de vizare a ordinelor de plată, acesta fiind atributul firmei de dirigenţie. Cu toate acestea, echipa de implementare a proiectului s-a autosesizat legat de plăţile pentru lucrări neconforme a făcut plângere penală şi a blocat o serie de plăţi. Cu mici excepţii, cel mai elocvent exemplul fiind celebrul CIP 9, blocat de echipa de implementare, dar căruia i s-a dat undă verde de către fostul vice de la CJC, Ioan Olelelu, într-o vară fierbinte când pitbulii erau în concediu. Deh, lacrimile de crocodil ale vicelui şi asumarea răspunedrii sunt inutile. Mai utile ar fi explicaţiile presiunior care au dus la semnătura de pe CIP: mai un telefon, mai zece telefoane, mai un plic cu antetul Camerei de Comerţ, mai un ordin de partid… Aşa că să nu mai mire pe nimeni de ce echipa de implementare e mereu hulită şi arătată cu degetul pentru furtul de la CMID. Doar nu credeaţi că se va merge la adevăraţii maeştri ai furtului: proiectant, executant, diriginte de şantier, semnatarul OK-ului pentru CIP,semnatarii presiunilor şi nu în ultimul rând beneficiarii comisioanelor…

ADI ECO Metropolitan, instrumentul de furat bani UE

Acum, cum din rahatul de SMID bici care să pocnească nu se poate face, un judeţ întreg a rămas îngropat în gunoaie. Motivul e simplu: la nivelul judeţului nu există nici o rampă temporară / de transfer / definitivă autorizată pentru depunerea deşeurilor. Există o rampă privată, care sub ochii autorităţilor practică preţuri astronomice, încălcând orice norme ale concurenţei şi definind fenomenul de monopol. Miza o reprezintă deşeurile reciclabile. Concret, la rampă, în fiecare tonă de deşeuri se află în medie 600 kg de deşeuri reciclabile, care prin câteva ore de forţă umană tuciurie se materializează în mii de euro bani cash. La fiecare tonă!

În vederea realizării proiectului s-a creat ADI Eco Metropolitan, o asociaţie care cuprinde toate UAT-urile din judeţ (unităţile administrativ teritoriale / primării şi consilii locale). Acestea plătesc lunar o cotizaţie, în jur de 800 lei, şi şi-au luat angajamentul ca în momentul realizării SMID deşeurile municipale să le “verse” în SMID şi numai SMID. Până atunci însă, administraţiile locale sunt lăsate să se descurce cum pot. Adică nicicum, fiind legate de mâini şi de picioare graţie ADI Eco Metropolitan, care le impune pe de-o parte strict “salubrizare” doar via ADI ECO Metropolitan, şi pe de altă parte blochează orice iniţiativă de creare a vreunei staţii de trabsfer temporare de către administraţiile locale.

Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

Pentru municipiul Cluj Napoca s-a putut autoriza o rampă temporară. Cum… nu se ştie! Deşi UAT Cluj Napoca este parte componentă a ADI Eco Metropolitan. La Gherla funcţionează o rampă temporară. Cam ilegală, aceasta trebuind a fi închisă prin SMID. Dejul şi-a declarat starea de alertă pe deşeuri şi transportă gunoaiele pe această rampă. Prefectura şi-a dat acordul în acest sens. Huedinul îşi transportă deşeurile la staţia de transfer din cadrul SMID. Pe şestache. Pentru că staţia respectivă, parte integrantă din SMID, nu are avizele necesare funcţionării, acestea dându–se strict pe întregul proiect. Care e departe de a fi finalizat. Şi exemplele ar putea continua… numai că ceea ce este pentru unii mumă, pentru alţii e ciumă. Chinteniul e într-o situaţie disperată cu deşeurile, anunţându–şi deja intenţia de a părăsi Eco Metropolitan. La Floreşti, gunoaiele sunt parte integrantă din peisaj, dar prefectul, în numele şurubului fără filet, refuză să accepte realitatea şi să dea curs cererii primarului privind situaţia de alertă. Situaţie similară cu Dejul, dar cântărită cu ochi de grătare politice. Mai mult, Floreştiul ţi Chinteniul nu pot să îşi autorizeze o rampă temporară, tocmai pentru că sunt parte a ADI Eco Metropolitan. Aşa că au două soluţii: fie acceptă monopolul rampei private şi cresc preţurile la populaţie sau suportă din bugetul propriu costurile, fie transportă cum pot, la Aleşd, deşeurile. Numai că acest transport este anevoios, neexistând o rampă de transfer, el efectuându-se cu maşini de tonaj mic, cele care adună deşeurile din tomberoane, şi nu cu maşini de tonaj mare, “în care ar intra” 4-5 maşini mici de colectare. Iar de staţiile de transfer din SMID nu se pot atinge, pentru că sunt parte integrantă din SMID, care încă nu e finalizat.

Ipocritul Tişe

În această situaţie hilară, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, aruncă pisica moartă în curtea administraţiilor locale, spunând că este atributul şi responsabilitatea lor să se descurce cu deşeurile cum pot. Da, Tişe este preşedintele Consiliului Judeţean, al judeţului Cluj, doar când vine vorba de reabilitare drumuri… (dar despre reabilitarea în decada în care nu se poate reabilita dicutăm mâine!). Când e vorba de gunoaie, să se descurce primăriile. Să fi uitat Tişe că tocmai el este iniţiatorul SMID şi ADI ECO Metropolitan un rateu de zile mari ?! Să fi uitat Tişe că, potrivit statutului Adi Eco Metropolitan, responsabilitatea colectării deşeurilor DUPĂ ŞI ÎNAINTEA FINALIZĂRII SMID revine ADI ECO Metropolitan?! Şi nu administraţiilor locale, care tocmai de aceea au aderat la ADI ECO Metropolitan pentru a rezolva problema deşeurilor ante şi post finalizare SMID?! Sau am creat ADI ECO Metropolitan doar pentru a fura banii de la UE şi a-i muta în buzunarul băieţilor deştepţi care s-au făcut că au lucrat la CMID?! Definiţia ipocriziei…

Uite incineratorul, nu e CMID

Oricum, va fi interesant de văzut dacă Alin Tişe va participa la şedinţa legislativului judeţean de miercuri, în care consilierilor li se va cere să acopere o primă tranşă, de 4 milioane de euro, din decontul tunului SMID! Poate că noii consilieri judeţeni se vor speria de amploarea furtului şi în loc să voteze vor semna o plângere penală către DNA! Lucru (refuzul votului, nu plângerea) ce va duce la îngroparea CMID. Şi El Salvatore Tişe va veni cu soluţia apocaliptică, care deja şi-a scos capul prin declaraţii: un incinerator. Absolut posibil având în vedere că lucrările de la CMID, fazate şi rescoase la licitaţie, nu au fost încă reatribuite… Ghici ciupercă cine e interesat de realizarea incineratorului şi cine vine cu documentaţia de know how pentru această soluţie…

Aşteptăm provincia… localul e plecat în Skiatos

Numai că 18 milioane lei, adică 4 milioane euro (o primă tranşă din decontul Tunului CMID), e o bagatelă faţă de sutele de milioane de euro care se evaporă din Portul Constanţa, din Prahova sau via afacerile de iatac din Capitală. Şi cum la Cluj procurorii sunt în hipoxie din cauza (datorită?!) miilor de plângeri, iar şefii lor ocupaţi cu bagajele pentru Skiatos în excursii plătite de avocaţii unor penali, slabe şanse să ne trezim cu vreun Breaking News cu zornăit de cătuşe. Aşa că aşteptăm provincia… procurorii din provincie!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.