Ceea ce, pentru unii, părea a fi un simplu exerciţiu democratic, firesc şi consultativ, luînd forma unui referendum, iar pentru alţii un mijloc suplimentar de presiune exercitat de guvernul de la Londra pentru consolidarea şi extinderea privilegiilor Marii Britanii în ”intra muros”, a căpătat, în dimineaţa zilei de 24 iunie, dimensiuni urieşeşti. Este realitatea şi, pentru optimiştii incurabili, surpriza momentului: Marea Britanie întoarce spatele construcţiei europene!
Un cartel economic benefic şi generos, izvorît din contracararea efectelor decurgînd din raportul de forţe rezultat la sfîrşitul ultimului război mondial, umflat politic şi ideologic apoi, în totală contradicţie cu specificităţile naţionale şi devenită cu timpul o orchestră interpretînd o partitură într-un mod tot mai cacofonic, îşi trăieşte agonia. Este de observat că, fără a-i putea evalua, la cald spre fierbinte, costurile şi urmările de ansamblu, putem spune, deja, că evenimentul era şi previzibil, şi greu de evitat. Tot aşa cum la fel de vizibile erau, de ani buni, şi creşterea şi diseminarea sentimentului eurosceptic, odată cu întărirea percepţiei generale că ”Oda bucuriei” era destinată mai mult amplificării festivismului şi beţiei cu apă chioară, în vreme ce celălalt simbol al Capitalei europene, Manneken Pis, tindea să o înlocuiască, chiar dacă numai simbolic, părînd, totuşi, că face pipi nu doar pe aspiraţiile şi valorile naţionale ale membrilor săi, dar şi pe componenta creştină a devenirii Europei, pusă în paranteză.
Brexitul nu este doar rezultatul ambiţiilor fără suport legislativ şi instituţional, nu doar efectul aroganţei elitei europene şi a birocraţiei exasperante, dar este şi preţul ignoranţei prosteşti şi păguboase a aceloraşi elite care, nesocotind cu presiunea dictatului şi directivei mîndria şi demnitatea naţională a cetăţenilor europeni, i-au subminat Uniunii credibilitatea şi eficienţa, întunecîndu-i, într-o manieră greu previzibilă, viitorul şi orizontul speranţei.
Pieţele, analişti economici, financiari şi politici, strategi, speculatori şi pescuitori în ape tulburi, cu privirea spre Răsărit sau spre propriile buzunare, sînt în alertă şi panică. Li se adaugă milioane de cetăţeni europeni oneşti care, crezînd în proiect şi ademeniţi de valoarea lui declarativă, au vrut şi chiar s-au aşezat într-o lume mai bună, mai prosperă şi sigură, treziţi dintr-odată, în faţa incertitudinii şi nesiguranţei, brusc, revenite. Pentru că, deocamdată şi nu se ştie cît timp de-acum încolo, nu există nici un semn, în pofida perspectivei demisiilor, care să contrabalanseze certitudinea că nimic nu va mai arăta ca pînă în data memorabilă de azi.
Sînt slabe, ba chiar deşarte speranţe ca arhitectura europeană, privită cîndva drept o osatură de monolit, să se mai poată reinventa. Greu, dar mai curînd imposibil, ca buimăcelii şi indeciziilor cronicizate în timp, disparităţilor, adîncite în locul atenuării lor, să le ia locul un model altfel decît ajustat de paleative formale. Şi, în fond, cu ce argumente şi cu ce energii ar mai putea-o face? Cu atît mai mult cu cît efectul de contagiune va fi devastator, la fel ca şi presiunea opiniei publice, ”digerînd”, încă nu se ştie cu cîte noduri şi în ce fel, perspectiva unui început al sfîrşitului UE.
Astfel încît, după ce vom începe să asimilăm în proporţii şi percepţii diferite, şocul, dimensiunea loviturii, întrebarea care va bîntui cancelariile europene, minţile, buna credinţă a cetăţenilor comunitari va fi: ”Încotro?”. Întrebare în egală măsură îndreptăţită şi absolut necesară pentru că, deocamdată, Europa pare că e o armată debusolată condusă de comandanţi somnambuli, alarmaţi, treziţi în plină bătălie de un ordin intempestiv şi demobilizator precum: ”La loc comanda!”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.