Exacerbarea instituţională

Mecanismul statal instituţional, în forma sa democratică, se dovedeşte inexistent. Lăsând la o parte unele nesincronizări, majoritatea interfeţelor interesului public se complac în tot felul de explicaţii, unica lor prestaţie. În România nu problemele bugetare sunt o realitate blocantă, în sensul că, aşa cum se afirmă în fiecare comentariu pe marginea unui proiect, fondurile cheltuite depăşesc cele mai exigente standarde. Toate acestea pentru a nu se face nimic! Presupusa opoziţie politică, serviciile secrete, înalţii demnitari responsabili n-au ridicat până acum un deget spre aceste indicii, în mod concret. Aparatul statului a fost lăsat să plutească într-o derivă a mimării responsabilităţii, stabilităţii, patriotismului. Toată clasa politică a României momentului este implicată în actele de corupţie, fenomen agravat şi de faptul că nu există o percepţie dovedită asupra lui. Beneficiind şi de criza UE, prin care s-au produs mutaţii grave în gestionarea proiectului comunitar, politicienii români au doar interesul salvării personale. Invocarea democraţiei ar trebui să aducă un plus de mobilizare, ceea ce nu se întâmplă. România funcţionează cu maximă evidenţă în spectrul „democraţiei originale”, concept tocmai potrivit pentru Tribunalul Internaţional de la Haga.

Reforma instituţională este imposibilă cu actualii politicieni. O nouă Constituţie ieşită de sub teascurile Parlamentului în funcţie ar fi încă o ediţie cu artefacte mortale pentru societate. România s-ar putea pune în mişcare printr-o relaxare pe fondul unor responsabilizări absolute, prin care nimeni să nu mai fie deasupra legii. A legilor funcţionale, corecte, neinterpretabile. Nu că nişte personaje sancţionate de justiţie nu ar putea să mai aibă putere de decizie, aşa ceva ar trebui să rămână de domeniul ficţiunii. Intrarea în rândul lumii nu poate fi rezolvată decât cu preţul distrugerii sistemului mafiot în mod prioritar. În aşa fel a fost constituit sistemul actual, încât el cuprinde ierarhia dintre primul şi ultimul om în stat. Generator de toxicitate, bruiere, politicianism, activităţi de uzură, climatul românesc face continuu loc imposturii, propulsând-o. Toate exemplificările prin care sistemul urmăreşte să-şi arate competenţa pălesc în faţa amănuntelor prin care viaţa în România prezintă un contradictoriu bulversant, dramatic. Lipsa unor strategii reformiste vine din toleranţa societăţii faţă de starea lucrurilor, fapt care ar trebui subliniat.

Toate instituţiile publice se complac într-o lipsă de perspectivă pentru societate, nu şi pentru ele. Guvernul actual, în cădere liberă, a decis o majorare a salariilor, fără nicio sustenabilitate, în afara evidentei măriri de taxe şi impozite pe care o implică iresponsabil. Cu o asemenea „reformă”, blocajul general se va instala foarte curând. Exacerbarea puterii şi a identităţii unor instituţii a transformat viaţa publică veritabil într-un maidan, iar confruntările sunt între tabere din acelaşi aluat. Lipsa de legitimitate, alta decât aceea a longevităţii, este o realitate cronicizată, aceasta permiţând toate derapajele posibile. Dezastruoasa realitate politică românească produce predictibil chipuri şi realităţi, marca fabricii, printr-un monopol demn de a fi expus la muzeul Holocaustului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.