Perioada de sclavie militarizată petrecută petrecută între 1986 şi 1988 de autorul acestui articol la Someşeni – Cluj a avut şi o serie de avantaje. Militarii UM 01278 Regiment de Infanterie Motorizată au participat în 1987 la una dintre cele mai mari aplicaţii cu arme întrunite din poligonul Cincu (Braşov). Acolo, în poligonul de artilerie, am aflat pentru prima dată despre sprijinul acordat de statul român celebrului terorist Carlos Şacalul. Chiar din gura ofiţerilor de armată care răbdau cu eroism alături de noi ploaia măruntă, aruncată de norii negri. Acolo, la Cincu, în colbul răscolit de obuze şi gloanţe, şefii noştri nemijlociţi îl asistaseră pe Şacalul pentru testarea armamentului furnizat de Securitate, înainte ca acesta să comită o parte din atentatele sale sângeroase.
Tot acolo, la Cincu, s-a stins definitiv (în ceea ce mă priveşte) mitul urban al laserului militar românesc, folosit de militarii români pentru a opri tancurile sovietice în 1968, când Kremlinul hotărâse să invadeze Cehoslovacia. Pe scurt, legenda spune că, în acelaşi timp cu invazia, Armata Roşie ar fi încercat forţarea Prutului cu niscai blindate. De unde ştim că intenţia sovieticilor de a ne vizita cu nişte tancuri după declaraţiile lui Nicolae Ceauşescu din vara lui ’68? Din interviul acordat de Victor Atanasie Stănculescu, ridicat la gradul de general maior în timpul evenimentului din Cehoslovacia, care povestea (din penitenciarul Rahova) cum lucra la planurile de intervenţie militară din interiorul Ministerului Apărării Naţionale, unde a stat închis mai bine de o lună. Tentativa de intimidare ar fi luat sfârşit după ce mai multe blindate sovietice ar fi fost distruse de o armă LASER foarte puternică – o tehnologie secretă românească. Unii spun că inventatorul armei era Henry Coandă, alţii vorbesc despre tatăl sonicităţii, George (Gogu) Constantinescu. Legenda născută în plin efort al propagandei ceauşiste de a recupera personalităţile şi valorile culturale şi ştiinţifice autohtone după o lungă perioadă de îndoctrinare sovietică a intrat cu uşurinţă în folclorul urban, fiind dezbătută în vremurile noastre în cercuri foarte înalte, la nivel de procurori şefi.
Ei bine, dacă nu strângeam sute de metri de fire de ghidaj al rachetei cumulative antitanc Fagot (9M111M), utilizată în aplicaţii, în poligonul de la Cincu, poate că nu aş fi înţeles niciodată pe ce anume se bazează legenda laserului românesc. Fagotul, o rachetă simplă de producţie sovietică (tehnologie de prin anii ’50-‘60), putea străpunge cu încărcătura sa cumulativă (un jet puternic de cupru încins la câteva mii de grade şi peste 2000 de atmosfere presiune) blindaje în grosime de 50 de centimetri de oţel, topind şi incinerând instantaneu totul în interiorul unui tanc. Practic, tancul face implozie, rămânând la suprafaţă intact, dacă nu cumva îi explodează muniţia sau rezervoarele cu combustibil. Orificiul de intrare al jetului încins în metal este rotund şi relativ mic în diametru, semănând practic cu cel provocat de o rază laser de mare putere.
Racheta (codificată în sistem NATO ca AT4 Spigot A) este ghidată prin fir (vezi foto) şi infraroşu, avea o autonomie de 2000 de metri, după care, dacă nu-şi atingea ţinta, se autodistrugea. Astăzi, Fagotul este doar o amintire pentru Direcţia de Înzestrare a Armatei, iar aplicaţiile militare de anvergură lipsesc cu desăvârşire. Mâna armată reorganizată, mai bine zis decimată, desăvârşindu-şi pregătirea în viitorul Centru de Luptă al Forţelor Terestre de la Cincu, proiect sponsorizat cu un milion de dolari de Biroul pentru Cooperare în Domeniul Apărării din cadrul Ambasadei SUA.
Lordul Războiului vindea Fagot
Documentele înaintate de autorităţile SUA în vederea extrădării din Thailanda a celebrului contrabandist Viktor Bout dovedesc faptul că cel care a fost denumit de americani Lordul Războiului comercializa ilegal şi rachete antitanc Fagot. Vă reamintim că statul român, prin intermediul instituţiilor sale de forţă, a avut o importantă contribuţie în arestarea traficantului de arme. De unde aducea Bout rachete Fagot rămâne un mister. Acelaşi mister persistă şi în cazul rachetelor antitanc sovietice rămase în depozitele MApN?
În imaginile publicate de agenţia rusă Sputnik News puteţi vedea ce poate face o astfel de armă folosită de rebelii yemeniţi Houti împotriva unui tanc Abrams M1 din dotarea armatei saudite. Racheta antitanc Fagot (tehnologie sovietică a perioadei ’60-’70) a lovit în plin turela blindatului, mândria armatei americane, distrugându-l.
Secretele Revoluţiei române, la americani
De abia când am ajuns jurnalist, am aflat că România deţinea şi echipament militar de înaltă tehnologie şi performanţă, folosit tot cu voie de la marele frate de peste Prut. Este vorba despre dispozitivul de bruiaj tip SPS – 141 MW şi de drona TU 143 Reis (care era modificată în centrele de cercetare militare pentru a putea fi folosită la nevoie ca rachetă de croazieră), folosite de Forţele Aeriene Române în aplicaţia Tratatului de la Varşovia Granitul 1984 şi câţiva ani mai târziu în plină revoluţie. Absolvenţii cursului de cercetare şi luptă radio-electronică de la Craiova, autorizaţi să opereze containerul SPS – 141 MW, acroşat sub aripa aeronavei MiG 21, îşi aduc aminte că, în decembrie 1989, un astfel de dispozitiv ajuns deasupra aeroportului Burgas a băgat în ceaţă apărarea antieriană bulgară, aruncându-le pe radare zeci de ţinte false cu direcţii diferite.
La vremea aceea, bulgarii, neştiind ce i-a lovit, ar fi ridicat de la sol toată flota aeriană. Piloţii români au observat în incinta aeroportului avioane americane de tip AWACS, folosite pentru bruiaj şi detecţie electronică. Practic, după cum relatează specialiştii, americanii au interceptat şi înregistrat toate comunicaţiile de pe teritoriul României în decembrie 1989.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.