Fără poante şi fără tutu. „Celălalt”, un proiect îndrăzneţ

Dans, teatru-dans, dans-teatru.

La Théâtre du Vieux-Colombier, Françoise Gillard, societară a Comediei Franceze, a propus luna aceasta o coregrafie pe tema alterităţii, interpretată împreună cu alţi patru actori ai casei.

L’Autre (Celălalt) a fost primit cu laude, dar şi cu rezerve de critica pariziană.

Armelle Heliot, o voce cu autoritate în critica teatrală, îl consideră un spectacol “insolit şi delicat”.

Christophe Raynaud de Lage, artist fotograf specializat în artele spectacolului, afirmă că este “un proiect neîmplinit, dar îndrăzneţ şi emoţionant”.

Actorii intră în scenă din spatele storurilor

În spectacolul realizat în colaborare cu interpreta şi coregrafa Claire Richard, cinci personaje, îmbrăcate în negru, apar din spatele unor storuri albe care înconjoară scena. Folosirea acestor lamele permite un joc al transparenţelor, menit să confere reprezentaţiei o componentă onirică şi o “tuşă de eleganţă japoneză”.

Două dansatoare, Françoise Gillard, gracilă, dar plină de forţă, şi Claire de La Rüe du Can, şi trei dansatori, Benjamin Jungers, Elliot Jenicot şi Christophe Montenez, evoluează în scenografia concepută de Gilles Taschet, într-un light design gândit de d’Emmanuel Ferreira Dos Reis, care creează jocuri de lumină şi umbră.

O înlănţuire de solo-uri, duete şi evoluţii de grup, într-un ritm susţinut, dar fără frenezie, descoperă capacităţile de dansatori ale interpreţilor de teatru. Gesturile se reiau, mişcările sunt când simetrice, când în contratimp, repetiţiile subliniază apropierile, diferenţele accentuează alteritatea. Actorii se lansează în descoperirea unor noi modalităţi de a-şi folosi plastica corporală, într-un spectacol vizual, în care calităţile fizice primează.

Graţia este dublată de forţă

Subiectul alterităţii atrage un joc de oglinzi. O mică estradă înclinată, acoperită cu oglindă, serveşte drept scenă pentru cele două dansatoare. Într-o penumbră atent gândită, care permite reflexe şi jocuri de umbre, două dansatoare-gemene se descoperă una pe cealaltă, în timp ce instrumentele de percuţie bat în crescendo, ajungând la un ritm de transă.

De altfel, întregul spectacol mizează pe semn. Mici gesturi simple, cum ar fi o mână pusă pe umăr, braţul întins pe orizontală, degetele care imită zborul păsărilor, intenţionează traducerea directă a realului, transcrierea relaţia cu celălalt, reuşind de multe ori să confere mister, să traducă comunicarea.

Chiar dacă uneori actorii dau dovadă de o oarecare stângăcie, aceasta este compensată de elanul interior sau de intensitatea privirii.

Corpuri abandonate, maltratate, salvate, îmbrăţişate sau purtate pe braţe. În această creaţie, sunetul şi vocea au totuşi un rol important. Françoise Gillard a interogat mai multe zeci de persoane care au fost înregistrate dând definiţia “celuilalt”. Vocile sunt reproduse, cuvintele fiind aranjate într-un cântec original, compus de grupul BaliMurphy şi intitulat L’autre autrement et pourtant.

Mişcări contrapunctice

Banda sonoră este eclectică, propunând muzică electronică şi cântece franţuzeşti, în timp ce actorul belgian Benjamin Jungers interpretează live o piesă la pian.

Unul dintre momentele apreciate de spectatori şi de critică este un balet al mâinilor pe o versiune inedită a hitului anilor ‘80, Voyage, voyage… Actorii-dansatori traduc în limbajul semnelor cuvintele cântecului într-o secvenţă uimitoare şi emoţionantă.

Decorul este animat de imagini video. Punerea în scenă este precisă şi foarte îngrijită.

Proiectul vădeşte dorinţa de deschidere a autoarei lui, de recurs la întrepătrunderea modalităţilor de exprimare ale actorului. Françoise Gillard este la a doilea spectacol de dans, după Signature, inspirat de Sidi Larbi Cherkaoui, creat în 2010 tot cu Claire Richard.

Voyage, voyage, transpus în gestică

Absolventă a Conservatorului Regal din Bruxelles, la clasa actorului, regizorului şi scenaristului Pierre Laroche, Françoise Gillard s-a angajat la Comedia Franceză în 1997. A interpretat de-a lungul anilor roluri diverse, de la Roxane în Cyrano de Bergerac de Rostand, pus în scenă de Denis Podalydès, la rolul titular din Psyché de Molière, de la Antigona de Anouilh la Stella din Un tramvai numit dorinţă de Tennessee Williams, de la Cassandra din Agamemnon de Seneca la Alarica din Le mal court de Audiberti, dar a şi cântat în Cabaret Boris Vian de Serge Bagdassarian.

De fapt, actorii-dansatori nu sunt chiar o noutate la Comedia Franceză. Încă de la începuturi, odată cu succesul comediilor-balet, care l-au impus publicului pe Molière, cele două lumi au interferat. Au urmat colaborări cu Opera, iar recent, în unele piese, membrii trupei au dansat sau măcar au schiţat câţiva paşi de dans.

Proiectul lui Françoise Gillard este însă mai radical.

Nici poante, nici tutu… Inspirată de dansul-teatru al Pinei Bausch şi de teatrul-dans al lui Alain Platel, fascinată de modernitatea celebrei Anne Teresa De Keersmaeker, Françoise Gillard a conceput o operă contemporană într-un décor “şic”, în care alteritatea este exprimată prin mişcările trupurilor.

Întâlniri şi curiozitate

Pentru spectatorii fideli ai Comediei Franceze, este interesant şi emoţionant să-i urmărească pe cei cinci actori porniţi în cucerirea unei gestualităţi precise şi exigente şi a graţiei.

Concluzia este unanimă, indiferent de criticile aduse. Proiectul rezistă, dovedeşte îndrăzneală şi sinceritate. Iar publicul a aplaudat călduros această altă faţetă a actorilor.

Un spectacol surprinzător, energic şi plin de tandreţe însuitade tablouri dansate de actorii care se descoperă, se despart, se reîntâlnesc pe scenă în ritmul muzicii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.