”La început de 2016 are loc o competiție istorică între două modele de dezvoltare – strategii pentru promovarea creșterii economice – între China, pe de o parte, și SUA și alte țări occidentale, pe de altă parte.Competiția este în mare parte ascunsă opiniei publice, însă ea va hotărî soarta unei mari părți din Eurasia pentru deceniile care urmează”, scrie Francis Fukuyama pentru Project Syndicate.
”Majoritatea vesticilor știu că în China creșterea economică s-a redus substanțial, de la peste 10% pe an în ultimele decenii, la sub 7% acum (și este posibil să fie și mai puțin). Liderii chinezi nu au stat fără să făcă nimic, au căutat să accelereze tranziția de la o economie bazată pe export și dăunătoare mediului, axată pe industria grea, la o economie bazată pe consumul intern și pe servicii.
Însă avem și o dimensiune externă a planurilor chineze. În 2013, președintele Xi Jinping a anunțat o inițiativă majoră numită ”O centură, un drum”, care ar putea transforma nucleul economic al Eurasiei. Componenta ”o centură” constă în căi ferate care pleacă din vestul Chinei, prin Asia Centrală și apoi către Europa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Denumirea ciudata ”un drum” este dată unor porturi și facilități care să sporească traficul maritim din Asia de Est și să conecteze țările de aici cu ”centura”, oferindu-le o cale pentru a-și transporta bunurile pe uscat, și nu pe ocean, așa cum o fac acum.
Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură condusă de China, căreia SUA au refuzat să i se alăture, este concepută și pentru a finanța ”Centura” și ”Drumul”. Însă necesitățile investiționale ale proiectului sunt mult mai mari decât resursele acestei noi instituții.
”O centură, un drum” reprezintă o noutate în politica chineză. Pentru prima dată, China încearcă să-și exporte modelul de dezvoltare în alte state. Companiile chineze au fost foarte active în ultimele decenii în America Latină, în Africa Subsahariană, investind în industria extractivă, manufacturieră, în infrastructura necesară pentru a transporta bunurile în China. Însă ”o centură, un drum” este diferit: scopul este de a dezvolta capacitatea industrială și cererea în afara Chinei. În loc să extragă materie primă, China încearcă acum să-și transfere industria grea în țări mai puțin dezvoltate, făcându-le mai prospere și încurajând cererea pentru produsele chinezești.
Modelul de dezvoltare al Chinei este diferit de cel la modă în Vest. Se bazează pe investiții masive ale statului în infrastructura – drumuri, porturi, electricitate, căi ferate, aeroporturi – care să ușureze dezvoltarea industriei. Economiștii americani contestă această abordare ”construiește și ei vor veni”, iar aceasta din cauza corupției care apare atunci când statul se implică masiv. Spre deosebire, în ultimii ani strategia de dezvoltarea a SUA și a Europei s-a concentrat pe investiții în sănătate, în egalitatea de gen, sprijinirea societății civile și măsuri anticorupție.
Oricât ar fi de lăudabile aceste scopuri ale Occidentului, nicio țară nu s-a îmbogățit urmărindu-le doar pe ele. Sănătatea publică este o condiție importantă pentru creșterea economică, dar dacă unei clinici îi lipsesc electricitatea și apa potabilă sau dacă nu are drumuri de acces, atunci ea nu ajută la mare lucru. Strategia chineză bazată pe infrastructură a dat rezultate remarcabile în China și a fost o componentă importantă a strategiilor aplicate de alte țări din Asia de Est, de la Japonia până la Coreea de Sud și Singapore.
Marea întrebare pentru viitorul politicii globale este foarte directă: care model se va impune? Dacă ”o centură, un drum” se ridică la așteptările strategilor chinezi, atunci întreaga Eurasie, din Indonezia până în Polonia, se va transforma în interval de o generație.Modelul chinez va înflori în afara Chinei, sporind veniturile și astfel si cererea pentru produse chinezești. Industria poluantă se va muta în alte zone ale lumii. În loc să mai fie periferia economiei globale, Asia Centrală va fi în centrul ei. Iar modelul chinez de guvernare autoritară va dobândi un prestigiu imens, ceea ce va va avea un efect negativ asupra democrației în întreaga lume.
Însă avem și motive să ne întrebăm dacă modelul ”o centură, un drum” va reuși. Cresterea bazată pe infrastructură a dat rezultate în China până acum pentru că guvernul a putut controla mediul politic. Însă în afara Chinei nu se va întâmpla astfel, aici instabilitatea, conflictul și corupția se vor contrapune planurilor chineze.
China a ajuns deja să se confrunte cu acționari furioși, cu politicieni naționaliști și prieteni nestatornici în Ecuador sau Venezuela, unde avea deja investiții majore. China a avut de-a face cu musulmanii din provincia Xinjiang și a recurs la represiuni, însă în Kazahstan sau Pakistan nu vor funcționa asemenea tactici.
Asta nu înseamnă că SUA și alte guverne occidentale ar trebui să stea și să aștepte eșecul Chinei. Strategia investițiilor masive în infrastructură poate că și-a atins limitele în China și poate că nu va funcționa în multe alte țări, însă ea rămâne crucială pentru creșterea economiei globale.
SUA au construit mari baraje și rețele rutiere în anii 1950 și 1960, până când asemenea proiecte s-au demodat. Astăzi SUA nu prea au ce oferi țărilor în curs de dezvoltare din acest punct de vedere. Inițiativa Power Africa a președintelui Obama este una buna, dar a început să se miște foarte greu. La fel, încercarea de a construi un port în Haiti a fost un fiasco.
Statele Unite ar fi trebuit să devină membru fondator al Băncii Asiatice pentru Investiții în Infrastructură; poate încă să se alăture băncii și poate să îndrepte China către respectarea normelor de mediu, de protecție a muncii. În același timp, SUA și alte state occidentale trebuie să se întrebe de ce le este atât de greu să contruiască infrastructură, nu numai în alte state, ci și acasa. Dacă nu facem asta, riscăm să oferim viitorul Eurasiei Chinei și modelului ei de dezvoltare.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.