Cazul lui Gabriel Oprea nu este unul izolat, vreun accident, sau o întâmplare rezultat al hazardului. Gabriel Oprea este produsul unei epoci şi exponentul unui sistem de putere cu care se contopeşte, formând un aliaj politic letal pentru societatea democratică.
De unde vine şi ce traseu a urmat acest personaj, a cărui ascensiune ameţitoare în viaţa politică, cariera academică, ierarhia militară şi în administraţia de stat a uluit o lume întreagă, deoarece apariţiile şi manifestările sale publice contrastau flagrant cu aparenţele?
Evoluţia profesională în cadrul armatei a generalului cu patru stele Gabriel Oprea a fost analizată detaliat de militari cu experienţă, care au ajuns la concluzia ca CV-ul său frizează impostura, fiind o colecţie de intoxicări şi falsuri, iar modul în care i s-au acordat gradele reprezinta o sfidare a tuturor regulilor Armatei, după cum precizează aktual24.ro.
Cum a ajuns ofiţer?
Fiind militar în termen – ca picolo la UM 2456, Batalionul de deservire a Direcţiei Gospodărie în DT2, Drumul Taberii 7-9, Restaurantul Haiducul al MApN -, a fost trimis la Şcoala militară de intendenţă, pe bază de PCR (pile, cunoştinte şi relaţii la contrainformaţii). A tras cu urechea pe la mesele restaurantului şi raporta ofiţerilor Direcţiei a IV-a Contrainformaţii Militare ce i se dicta, conform „interesului national”, căci din frânturile discuţiilor surprise nu înţelegea mai nimic.
Locotenent de intendenţă în anul 1983, a fost trecut în rezervă cu gradul de căpitan în anul 1993, între timp urmând cursurile FF ale Facultăţii de Drept (1985-1990).
Marşrutizarea în Valea Jiului, pe lângă Miron Cozma
Pentru perioada 1993-2001, CV-ul este “blank page”, dar, pe la jumătatea anilor ’90, Gabriel Oprea i-a fost prezentat lui Miron Cozma, care l-a angajat la clubul Jiul, dar şi pentru a-i efectua o serie de servicii personale. Relativ în aceeaşi perioadă a urmat cursurile de 6 luni ale Colegiului Naţional de Apărare, o formă de familiarizare a reprezentaţilor societăţii civile cu problematica domeniului, care nu conferă nişte competenţe anume, în afară de crearea unui sistem de relaţii şi permanentizarea lor ulterioară printr-o reţea de influenţă şi ONG-uri satelite ale Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării.
La Miron Cozma a ajuns ca urmare a recomandării călduroase a profesorului Ion Neagu (n.n. absolvent de Băneasa, arma miliţie, fost procuror şi reciclat ca universitar la Catedra de drept procesual penal a Facultăţii de Drept) care i-a fost lui G.O. conducător de doctorat în a anul 2000.
Ce spune Miron Cozma despre Gabrie Oprea?
G.O. a ajuns în Valea Jiului după ce se consumaseră două mineriade. Dar urma cea de a treia, încheiată cu luptele de la Coşteşti şi Pacea de la Cozia!
”Domnul Oprea a avut mai mult decât calitatea asta (bodyguard – n.r.), a fost vicepreşedinte al Clubului Jiul, angajat al Clubului Jiul şi bineînţeles că mai făcea şi alte servicii, nu neapărat bodyguard.” Sursa citată (n.n. – Miron Cozma) a precizat că la acea vreme, din câte ştie el, Oprea nu avea şi alte activităţi, însă nu exclude posibilitatea să fi fost adus lângă el de anumite servicii.
”Era vicepreşedinte angajat la Clubul Jiul. Eu nu ştiu… Bănuiesc că din moment ce a venit la mine nu avea şi alte calităţi că nu ar fi venit, cum spune el că avea nu ştiu ce bani, avea nu ştiu ce afaceri. E posibil să-l fi infitrat şi serviciile, dar din păcate în 97 am fost arestat”. După arestarea lui Cozma, şi Oprea a renunţat la funcţia de vicepreşedinte al Clubului Jiul. Fostul lider al minerilor spune că după ce a fost arestat, în 1997, colaborarea cu Gabriel Oprea ”a murit”, pentru că ”aşa fac toţi, uită de unde au plecat şi cine i-a promovat”.
Cum a ajuns direct profesor universitar şi conducător de doctorate?
Nu rezultă cum în cei opt ani petrecuţi, parte nu se ştie cu ce îndeletniciri şi pe unde, parte în umbra lui Miron Cozma, parte pe la Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, G.O. a devenit profesor asociat la Colegiul National de Apărare, iar dupa un stagiu (2001-2002) la conducerea Administratiei Naţionale a Rezervelor Statului, din anul 2002 apare, ca din neant, profesor universitar şi conducător de doctorate la Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”.
Ca să nu fie bănuială de uzurpare a calităţii, ar trebui ca suspectul G.O. să precizeze perioadele şi locurile în care a activat ca preparator, asistent, lector şi conferenţiar universitar. Doctoratul şi l-a obţinut în anul 2000. Din acel moment putea doar să se încrie la un concurs pentru gradul didactic de lector, dacă avea în spate gradele didactice inferioare şi ceva operă publicată. „La excepţional”, acest „geniu” a fost uns în anul 2002 profesor universitar şi conducător de doctorate la Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”. Nimeni nu are cunoştinţă de opera „profesorului” G.O. În biblioteci se poate găsi doar un volum Dreptul internaţional umanitar – Instrumente juridice internaţionale, semnat de prof. univ. dr. Gabriel Oprea, prof. univ. dr. Ion Suceavă şi prof. univ. dr. Ionel Cloşcă. În afară de o prefaţă de o pagină şi un sfert, restul de 671 de pagini nu le aparţine autorilor. Lucrarea este, în exclusivitate, o culegere de convenţii internaţionale, declaraţii, protocoale, tratate, procese-verbale, rezoluţii, statute, legi din domeniul dreptului umanitar internaţional. „Autorii” nu au adăugat nimic de la ei, vreun comentariu, vreo notă de subsol, vreo altă menţiune. În schimb se umplu de ridicol prin ceea ce spun în prefaţă:
„Monumentala lucrare pe care o prezentăm cititorilor are o triplă semnificaţie: răspunde unor imperative prezente şi viitoare; este cea mai cuprinzătoare lucrare din domeniu; este foarte actuală‟. „Este cea mai cuprinzătoare lucrare publicată vreodată. Ea cuprinde peste 70 de documente, alcătuind ceea ce se numeşte Dreptul de la Haga şi Dreptul de la Geneva, dar şi alte documente care întregesc patrimoniul juridic şi nejuridic al umanităţii‟.
Cam aşa se exprimau G.O.şi colegul său Suceavă, tot profesor şi membru în comisiile de doctorat prezidate de G.O. Suceavă a urcat în treptele ierarhiei militare, nu de la soldat piccolo, ci de la „plotoner major”, şef de post, la general de poliţie şi profesor universitar. Dar, ceva mai greu, Ceauşescu l-a avansat doar până la gradul de locotenent-colonel. Printre doctoranzii lui Suceavă se afla, în anul 2010, şi Alina Bica.
Gabriel Oprea şi Adrian Năstase
Ascensiunea ameţitoare a personajului este strâns legată de susţinerea sa necondiţionată de către Adrian Năstase. În anul 2001, căpitanul G.O. este chemat în cadrele active ale Armatei, cu gradul de colonel. De justiţie, bineînţeles!
Circumstanţele primei treceri în rezervă nu sunt clare. Probabil vreo „afiliere politică”, dacă avem în vedere marşrutizarea sa, ca şi a lui Bejenariu, pe lângă „omul de perspectivă” Adrian Năstase, precum şi promovările celor doi „garantat Năstase”. În cazul G.O., şef al rezervelor statului, prefect de Bucureşti, ministru delegat pentru administraţia publică, vicepreşedinte al PSD, membru al Biroului Coordonator şi preşedinte al Departamentului PSD pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională.
Din 2001 pânăîn 2002, Gabriel Oprea a îndeplinit funcţia de secretar de stat şi preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului. Legat de Rezervele Statului, cunoscătorii ştiu că este o funcţie „puşculiţă” (de exemplu, la inundaţii sau deszăpeziri se pot şmenui cantităţi impresionante de combustibili, materiale de construcţii etc. care trec în stocurile firmelor de partid, gratis. Aici intrăşi completarea stocurilor fără licitaţii).
O primă problemă! Între anii 2001 şi 2002, G. Oprea apare încadrat şi ca director adjunct la Colegiul Naţional de Apărare. Apare însă o problemă mai mare, G. Oprea apare şi ca ofiţer activ şi ca prefect între anii 2002 şi 2003! Un militar şi activ, şi prefect?! Conform Legii nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), era imposibil. Nu rămâne decât să admitem că, până la urmă, cineva s-a sesizat şi în 2003 a trecut, din nou, în rezervă.
Vom reveni cu analiza. Această primă parte o încheiem, însă, cu câteva detalii care să permită mai buna înţelegere a „Sindromului Oprea”, suspect, deocamdată, în numai două cauze penale, căci, după cum confirmă şi ex-preşedintele Trăian Băsescu, peste G.O. ar putea veni o avalanşă de dosare. Mai grele. Mai grave. Mai periculose şi pentru liniştea multor altora. Chiar şi pentru a lui Trăian Băsescu!
Aşadar, un prim detaliu. Adresabilitatea către G.O. şi semnătura sa în actele oficiale trebuiau musai precedate de cârnatul tinichelelor stălucitoare atârnate de coada sa: VICEMINISTRU AL GUVERNULUI ROMÂNIEI PENTRU SECURITATE NAŢIONALĂ, MINISTRUL AFACERILOR INTERNE, PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR, GENERAL DE ARMATĂ (CU PATRU STELE) GABRIEL OPREA. Pentru aşezarea în pagină a cârnatului era, pentru mulţi, necesară consultanţa de specialitate a CABINETULUI DOMNULUI etc. etc. etc. Pentru ocazii speciale se mai adăuga şi calitatea de MEMBRU FONDATOR AL ACADEMIEI PENTRU ŞTIINTELELE SECURITĂŢII NAŢIONALE. Asupra acestei „găuri negre” a mediului academic e de revenit!
Al doilea detaliu. Domnul etc. etc. etc. doreşte să servească masa la restautantul XXX. Ofiţeri de protocol cu instrumentele adecvate de măsurat se deplasează ca grupă antemergătoare de pregătire a satisfacţiilor gastronomice ale Domnului etc. etc. etc. Pregătiri la faţa locului: se verifică poziţia mesei, pentru a nu-l trage curentul pe Domnul etc. etc, etc.; se remediază amplasarea mesei, dacă se impune; se măsoară înălţimea mesei şi a scaunului şi se raportează la înălţimea în poziţia aşezat a Domnului etc. etc. etc.; remedierea abaterilor, dacă indicele de confort este sub standard; se ordonă aşezarea blidelor, tacâmurilor, paharelor şi se măsoară distanţele, pentru ca Domnul etc. etc. etc. să nu se întindă, să nu se păteze, să nu se răsucească etc. etc.; se solicită oferte de meniu; se trimit ofertele de meniu spre aprobarea Domnului etc. etc. etc.; moment de suspans în aşteptarea aprobării sau/şi a indicaţiilor; se supraveghează procesul pregătirii hranei; cu Y minute înainte se solicită pregătirea escortei auto-moto, eliberarea benzii de circulaţie, pentru ca Domnul etc. etc. etc. să treacă la îndeplinirea înaltei, importantei şi urgentei misiuni etc. etc. etc.
Procurorii spun că în unele zile încărcate scena relatată se repeta o dată sau de două ori… şi noi vom reveni, de mai multe ori!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.