Germania, către guvernul Merkel IV

Ultimul mare turnir electoral al anului 2017 are loc în Germania. Ascensiunea extremei drepte, interferența Rusiei, politica viitoare a Berlinului au fost temele care au mascat o campanie altfel inexistentă și o lipsă reală de alternativă politică, după ultima guvernare stânga-dreapta.

Pe 24 septembrie se vor înfrunta 4.828 de candidați pentru Bundestag și 42 de partide, dintre care 16 se prezintă la alegeri pentru prima dată. Sunt 61,5 milioane de alegători. O mare parte din ei sunt extrem de mulțumiți de politica guvernelor Merkel: Germania și ei au prosperat în ultimii circa 15 ani, iar șomajul este la un minim istoric. Pentru restul, pare să nu existe alternativă.

Cum se votează

Alegătorii germani votează de două ori la alegerile generale: o dată își aleg direct un candidat în circumscripția respectivă, iar apoi votează o lista propusă de partide. Numărul de mandate este împărțit egal: 299 uninominale și 299 pe listă. În seara de 24 septembrie, exit poll-urile vor prezenta rezultatele pentru votul proporțional. Cum nu de puține ori alegătorul votează candidatul unui partid și apoi lista altui partid, se ajunge la situația în care, pentru ca toți cei aleși direct să intre în parlament și să se respecte și proporționalitatea, numărul mandatelor este suplimentat – Bundestagul are un număr variabil de mandate, de la un ciclu electoral la altul.

În acest an, sistemul electoral este singurul care pare să ridice miza alegerilor, în lipsa unei campanii animate. Mulți politicieni creștin-democrați de marcă își joacă viitorul pe 24 septembrie. În mod paradoxal, pentru că partidul lor este foarte puternic, va avea mulți candidați aleși direct, ceea ce va reduce numărul celor eligibili de pe liste (actualul ministru al Apărării, Ursula von der Leyen, ar putea fi o victimă). Situația stă invers pentru partidele mai slabe.

„Nu subestimați alegerile din Germania și nu le numiți plictisitoare. De alegerea Angelei Merkel pentru formarea coaliției va depinde viitorul zonei euro“ – Carsten Brzeski, economist șef la ING – Diba, Frankfurt

Fața întunecată a Germaniei

Un motiv al succesului lui Merkel ține de școlile profesionale din Germania, un sistem unic în Europa, care creează mână de lucru calificată în ateliere, nu în băncile scolii. Însă un alt motiv este precaritatea locurilor de muncă și a veniturilor. Reformele făcute în 2000 de guvernul social-democrat al lui Gerhard Schroeder, în cooperare cu patronatele, au introdus sistemul „minijoburilor“: 400 de euro pe lună (ulterior 450) pentru slujbe part-time, pentru care angajatul nu plătește și nici nu beneficiază de asigurare medicală și socială, iar angajatorul contribuie cu o sumă modică. Salariile care depășesc acest prag ajung să-i coste foarte mult pe angajatori, motiv pentru care preferă mai mulți angajați cu „minijob“ decât un angajat cu contract de muncă normal. Rezultatul este sărăcirea unui segment de peste 7 milioane de germani, oameni care câștigă cu puțin peste o mie de euro lunar.

Țara „celor aleși“

Inegalitățile sociale se accentuează – proprietarii companiilor mari și ai unui număr foarte mare de IMM-uri, coloana vertebrală a economiei, acumulează venituri tot mai mari, în timp ce tot mai multe milioane de germani sărăcesc în cea mai bogată țară din UE. De aceea justiția socială a fost o temă majoră pentru rivalii social-democrați ai lui Merkel. Au ajuns astfel la 30% în sondaje, la egalitate cu CDU. Însă pierderea alegerilor din landul Saarland a inversat această tendință și SPD a regresat constant vreme de jumătate de an. Lipsa de combativitate a marilor partide și coalizarea lor la guvernare în ultimii ani lasă electoratul fără alternativa. SPD spune că școlile trebuie să ofere tuturor o șansă. Liberalii spun că vor universități mai competitive. Verzii vor un salariu minim universal, însă fără un studiu de impact asupra bugetului. Sunt propuneri care ocolesc marile teme. „Concluzia ar fi: indivizii ar trebui să se perceapă ca fiind «cei aleși», ca un Harry Potter. Să prelungim «momentul frumos» al Germaniei, cum spunea Goethe, în Faust“, scrie profesorul Fritz Breithaupt pentru Deutsche Welle.

Sperietoarea naționalismului

Germanii care au sărăcit și cei care se simt prizonierii politici ai unei „mari coaliții“ de centru s-au îndreptat către Alternativa pentru Germania. Acest partid de extremă a câștigat nu numai de pe urma politicii sale antiimigrație, cât și de pe urma acestei alienări a electoratului. Creat în urmă cu patru ani și aflat la primele alegeri generale, AfD este miza unei campanii altfel foarte terne pentru presa germană și internațională – un scor bun ar da prima pagina a ziarelor și ar readuce spectrul ascensiunii naționalismului în Europa.

Rusia nu va mușca mâna care o hrănește

În lipsa unei campanii electorale disputate, presa internațională a făcut un titlul principal din implicarea Rusiei în procesul electoral. Desigur, Moscova are interese majore în Germania și nu ar fi pentru prima dată când ar încerca influențarea votului. „Dacă întrebi în Germania «Credeți că Rusia va încerca să intervină într-un anume fel în alegeri?», nimeni nu ar spune nu. Întrebarea este cum o vor face“, spune deputatul liberal Otto Fricke.

Însă societatea germană este mult mai puțin polarizată decât cea americana, iar influențarea alegerilor este dificilă. Și mai importante sunt legăturile de afaceri dintre Rusia și Germania. Până la urmă, Angela Merkel și miniștrii săi au fost cei care au amenințat că vor trece la contramăsuri dacă sancțiunile impuse de SUA Rusiei le vor deranja afacerile. Angela Merkel și compania Wintershall sunt cei care susțin strategic și financiar construirea gazoductului rusesc Nord Stream II, proiect criticat în SUA și în multe alte state NATO. Merkel este cea care a salutat recenta propunere a lui Vladimir Putin pentru o misiune de menținere a păcii în Ucraina, văzută însă de euro-atlantiști drept un „cal troian“ al Moscovei și o încercare de a menține statu quo-ul cuceririlor ruse în dauna Kievului. Apoi, Angela Merkel este cea care susține, alături de Franța și Italia, formarea unei Armate Europene odată dispărută piedica britanică, un proiect care amenință hegemonia militară americană în Europa, chiar dacă Berlinul asigura constant că nu va dubla structurile NATO. Nu în cele din urmă, Germania este o piață uriașă pentru companiile rusești. Prin urmare, „nu muști mâna care te hrănește“, spune, pentru The Washington Post, Sijbren de Jong de la Centrul de Studii Strategice din Haga.

Angela Merkel vs. Martin Schulz

Angela Merkel se îndreaptă spre al patrulea mandat de cancelar, sub sloganul „Pentru o Germanie în care să trăim fericiți și prosperi“, promițând locuri de muncă, reduceri de taxe pentru companii și investiții publice, ocolind subiectul spinos al migrației, unde a făcut vagi promisiuni pentru oprirea valului pe care l-a stârnit ea însăși în 2015. Cu o carieră universitară în fosta RDG, cu sprijinul dinastiei politice De Maiziere, apoi cu experiența politica uriașă acumulată și învestită de Barack Obama drept „lidera lumii libere“, Merkel se distinge de rivalul social-democrat Martin Schulz. Acesta provine din clasa de jos, are doar studii medii și este un autodidact care a mizat pe o carieră politică europeană. Fostul președinte al Parlamentului European a avut un moment de grație la începutul campaniei electorale, însă apoi a pierdut teren. Partidul său tradițional, unul al muncitorilor, și-a pierdut mare parte din electoratul alienat de reformele pe care chiar SPD le-a inițiat.

Posibile formule de guvernare

Sondajele efectuate cu mai puțin de o săptămână înaintea votului arată că Uniunea Creștin Democrată a Angelei Merkel împreună cu Uniunea Creștin Socială (aliații tradiționali din Bavaria) vor obține 37,8% din mandatele din Bundestag. Partidul Social Democrat (SPD), condus de Martin Schulz, poate obține circa 23,1% din mandate. Urmează Alternativa pentru Germania (AfD), cu 11%, Die Linke (Partidul Stângii), cu 10,2%, Partidul Liber Democrat, cu 9,8%, și Verzii, cu 8%.

Aceste estimări exclud o guvernare de stânga (SPD, Die Linke, Verzi). De altfel, extremele spectrului politic (Die Linke și AfD) nu sunt agreate de marile partide pentru a forma o coaliție. Rămân valabile doua formule: o nouă „mare coaliție“ între SPD și CDU (a treia din patru guverne conduse de Merkel) și o coaliție CDU-FDP-Verzi. Economiștii liberali favorizează o coaliție CDU-FDP, care ar genera mai multa creștere economică și locuri de muncă, însă ar trebui ca cele două partide să depășească estimările sondajelor. Pe de altă parte, SPD ar putea să refuze să mai fie țapii ispășitori ai unei noi „mari coaliții“. Însă imobilismul politicii germane lasă deschisă această alternativă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Razvan Ciubotaru 1060 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.