În pregătirea centenarului Dadaismului

Studiile dedicate avangardei româneşti şi avangardelor din toată lumea cunosc o dinamică impresionantă. Avangarda reprezintă pentru fiecare din ţările unde a apărut şi s-a impus o remarcabilă monedă de schimb, fără barierele unor mentalităţi naţionaliste, izolaţioniste, marcată de cenzura dictaturilor comuniste, absenţa dreptului de a circula şi de a avea contacte „cu străinii” în timpul Cortinei de Fier.

Avangarda românească a fost prezentată în cărţi de referinţă din istoria literaturii şi artei, dintre care n-am dori să omitem lucrarea de referinţă a lui Marcel Raymond, „De la Baudelaire la suprarealism„. Raymond remarca rolul emblematic pe care l-a jucat în avangardă Tristan Tzara: „Dintre poeţii grupului, Tristan Tzara şi-a dat cel mai târziu în vileag adevărata natură. Începând din 1930 el a publicat L’Homme approximatif, un poem epic, singurul de mare anvergură ce poate fi pe drept cuvânt legat de suprarealism (…). Regăsim aici câteva din gesturile prozei lirice rimbaldiene. Există la Tzara elanul unei tinereţi revoltate, obsesia catastrofei, iar discursul său are accent profetic”.

Dansatoarea Lizica Codreanu în atelierul lui Brâncuşi

În pregătirea Centenarului Dadaismului, care se va sărbători în anul 2016, Institutul Cultural Român din New York a deschis, ca o „avanpremieră”, dar şi cunoscând agenda avangardelor din Europa şi Statele Unite, o serie de evenimente culturale şi artistice dedicate avangardelor istorice ale secolului XX în România în literatură, artele vizuale, muzică, cinematografie, teatru, scenografie, fotografie, performance.

Primul eveniment din acest ciclu dedicat avangardelor l-a avut ca invitat pe criticul de artă şi curatorul Igor Mocanu.

Al doilea invitat a fost prof. univ. dr. Ion Pop, cel mai important specialist în istoria avangardei româneşti, un interpret remarcabil al acesteia, graţie multiplelor perspective din care abordează literatura şi manifestele avangardei, îmbogăţite de faptul că este şi un poet şi eseist de valoare.

Proiectul „Cealaltă faţă a avangardei din România: film, fotografie, performance” l-a avut ca invitat special pe criticul de artă şi curatorul Igor Mocanu.

După cum semnalează şi titlul, proiectul abordează acele domenii ale avangardei mai puţin studiate până la momentul de faţă, şi anume filmul, fotografia, dansul / performance. Aceste domenii au constituit obiectul unei cercetări de pionierat întreprinse de Igor Mocanu. Se ştie că cercetarea avangardei istorice a secolului XX în România s-a lovit în perioada regimului comunist de cenzura ideologică, de mare şi tristă notorietate fiind cazul refuzului atelierului lui Brâncuşi în urma unei şedinţe care l-a acuzat pe cel mai mare sculptor al veacului XX de decadentism şi alte vini ideologice, de nereprodus într-un spaţiu al valorilor autentice.

Numele profesorului Ion Pop şi al altor scriitori români şi teoreticieni ai literaturii merită menţionate în acest context al cenzurii, contribuţiile lor au fost esenţiale atât în lumea cărţilor, cât şi în lumea universitară, unde studenţii din atâtea generaţii au avut acces la avangardă şi au fost îndemnaţi să o studieze. Trebuie amintit însă că aceste opere, ca şi revistele avangardei erau ţinute la fondul secret al Bibliotecii Academiei Române.

FOAIE VERDE UNU. unu, An III, No. 26, iunie 1930

În afara lucrărilor dedicate avangardei de profesorul Ion Pop, considerate cărţi de căpătâi, ar trebui să amintim celebra lucrare a lui Matei Călinescu, Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch, publicată în SUA, la Indiana University Press (1977), dar şi scrierile consistente pe acest subiect, care au început să apară după 1989 şi care au favorizat mai ales literatura şi artele vizuale.

Opţiunea ICR New York de a celebra avangarda românească are la bază adevărul că prin curentele avangardei, de la expresionism şi constructivism (ca variantă românească a cubismului) la Dada şi suprarealism, arta românească din anii ’20 şi ‘30, prin nume ca Tristan Tzara, Marcel Iancu, Victor Brauner sau Gellu Naum, a înregistrat momentul de maxim sincronism cu avangarda europeană.

Naum, publicat în Almanahul literar, 1970. Foto Theodore Brauner, 1938. Prin amabilitatea domnului Gheorghe Rasovszky

Evenimentele de la ICR New York se înscriu în actuala „explozie” de celebrare a centenarului avangardelor care au marcat primele decenii ale secolului XX, incluzând participarea lui Brâncuşi la marea expoziţie internaţională Armory Show din SUA, în 1913, sau naşterea mişcării Dada la Cabaretul Voltaire din Zürich, în 1916.

Proiectul Cealaltă faţă a avangardei din România: film, fotografie, performance a avut loc la ICR New York. Proiectul a fost dezvoltat ca un eveniment multimedia, cuprinzând trei secvenţe, care se completează reciproc şi constituie un tot unitar: proiecţii de filme de arhivă; vernisajul expoziţiei de imagini-document, indispensabile prezentării necenzurate a revistelor, manifestelor şi literaturii avangardiştilor.

Panou din expoziţie, secţiunea film

Vorbind despre propria-i cercetare ce dezvăluie Cealaltă faţă a avangardei…, Igor Mocanu afirmă: „Rezultatul a constituit un corpus surprinzător de documente vizuale şi textuale care nu fac îndeobşte obiectul istoriei şi teoriei avangardei, deşi aportul avut de aceasta în cultura vizuală română este, o putem spune fără ocol, inestimabil. Am constatat cu această ocazie o latură puţin sau deloc cunoscută a avangardelor istorice din România. Însă majoritatea autorilor avangardişti se pare că au teoretizat şi creat în afara graniţelor de gen artistic. Aceşti artişti pe care până mai ieri îi cunoşteam ca fiind numai poeţi sau numai pictori s-au dovedit a fi, în acelaşi timp, teoreticieni redutabili ai culturii filmului (Ion Călugăru – autor al primei monografii despre Chaplin, Saşa Pană, Marcel Iancu, Filip Corsa, Barbu Florian, Isidore Isou – cu Traité de Bave et d’éternité) sau chiar participanţi activi în industria cinematografică (Benjamin Fondane, Eli Lotar), autori de fotomontaje, colaje sau fotografie de artă (Titina Căpitănescu, Jean David, Filip Brunea-Fox), teoreticieni muzicali (Saşa Pană) sau de-a dreptul compozitori de muzică modernă (Urmuz), performeri (Gherasim Luca) şi coregrafi (Lizica Codreanu), teoreticieni ai dansului modern (Alexandru Assan) şi reprezentanţi ai artei exotice (Filip Brunea-Fox, Corneliu Mihăilescu)”.

Doina Uricariu, Igor Mocanu

Conferinţa criticului Igor Mocanu a fost concepută, aşadar, ca o sinteză, propunând audienţei o istorie alternativă, dacă nu chiar paralelă, a avangardei din România.

Expoziţia a fost concepută ca o suită amplă de reproduceri după fotografii-document, grupate tematic (film, fotografie, performance) şi expuse pe 20 de panouri de mari dimensiuni. Selecţia imaginilor a aparţinut curatorului, care a dorit să familiarizeze publicul de specialitate american cu valori indiscutabile ale avangardei româneşti în receptarea mondială a acestui fenomen de reconcepere şi nouă înţelegere a artelor. Cele mai multe imagini din expoziţie au fost publicate în principalele reviste avangardiste din România interbelică, precum „Contimporanul„, „unu” sau „Integral„, precum şi celelalte reviste selectate şi de curatorii marii expoziţii dedicate suprarealismului de la Metropolitan Museum din New York.

Imagine din timpul conferinţei lui Igor Mocanu, ICR New York, 3 aprilie 2015

Au figurat, de asemenea, în expoziţie portrete şi lucrări aparţinând / semnate de nume de prestigiu ale artiştilor avangardei, între care (în ordine alfabetică): Aurel Baugh, Geo Bogza, Theodore Brauner, Filip Brunea-Fox, Titina Căpitănescu, Irina Codreanu, Lizica Codreanu, Filip Corsa, Jean David, Barbu Florian, Benjamin Fondane, Marcel Iancu, Gherasim Luca, M.H. Maxy, Gellu Naum, Saşa Pană, Jules Perahim, Miliţa Petraşcu, Claude Sernet, Tristan Tzara, Urmuz. Expoziţia va rămâne deschisă publicului până la sfârşitul lunii aprilie. La vernisaj, imaginile au fost proiectate şi în format electronic, sub formă de slideshow.

Madrigal Icoan Al. Tudor-Miu, Urmuz, No. 4, Mai 1928

De asemenea, ICR New York a prezentat în premieră în spaţiul nord-american, graţie solicitudinii şi generozităţii manifestate de Arhiva Naţională de Film a României (ANFR) şi Centrul Naţional al Dansului – Bucureşti (CNDB), filme deloc cunoscute de publicul obişnuit şi chiar de profesionişti, care au entuziasmat audienţa, surprinsă să-l descopere pe Triastan Tzara cântând în „Chanson DADA” (Tristan Tzara, Fragment din Dadascope; SUA, 1961, regia Hans Richter), să o vadă pe sculptoriţa, coregrafa şi dansatoarea Lizica Codreanu în atelierul lui Brâncuşi, să vadă cum s-a construit una dintre cele mai mari piscine din Europa în Ştrandul Kiseleff (arh. Marcel Iancu şi Iuliu Iancu; România, 1930, producător: Ştrandul Kiseleff) sau să-l vadă filmat şi să-l asculte pe Gherasim Luca recitând genialul poem de dragoste „Passionnément” (extras din Comment s’en sortir sans sortir).

Proiecţiile video, alături de expoziţia curatoriată de criticul Igor Mocanu, au fost punctul de maximă atracţie chiar şi pentru cei care sunt familiarizaţi cu avangarda românească.

Un moment interesant în derulatrea acestui eveniment a fost contrastul dintre imaginile valorilor avangardiste şi reportajele marcate de proletcultism şi cenzura ideologică din jurnalul de actualităţi, ce poartă amprenta epocii comuniste, precum Expoziţia valea Jiului de Aurel Baugh (România, 1946; producător: Jurnal sonor).

Includerea unei secţiuni video cu spectacolul Reenacting Lizica Codreanu, în coregrafia Vavei Ştefănescu după dansul Lizicăi Codreanu (una dintre muzele lui Brâncuşi) din documentarul lui Cornel Mihalache – spectacol ce a avut loc recent la Centrul Naţional al Dansului – Bucureşti (CNDB), a emoţionat asistenţa.

Panou din expoziţie, secţiunea fotografie

Igor Mocanu (n. 1984, Cantemir, Republica Moldova) este doctorand la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei, cu teza Avangarda politică. Cealaltă faţă a avangardei din România în documente sociale, politice şi economice (coord. prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu), în care aprofundează cercetarea sa pe această temă, cu care a obţinut deja o diplomă de master (2010) la aceeaşi universitate. Publică articole de opinie şi critică în diverse reviste şi ziare din România şi din străinătate, precum CriticAtac, Art Dance News, Art Ploshadka, Arta, Idea artă + societate ş.a.

A curatoriat mai multe expoziţii de artă contemporană şi modernă, între care Avangarda revizitată. Avangarda europeană în Arhiva Naţională de Filme a României (ANFR, Cinemateca Română, Sala Eforie / „Jean Georgescu“, 2012-2014). A îngrijit antologia 1984. Ultima generaţie a comunismului românesc (UNIBUC, 2008), a participat la proiectul literar-vizual Rubik(Polirom, 2008) şi este prezent cu contribuţii în volumele CriticAtac. Antologie I (Cartier, 2011), See what we do! (Pionier Press,Stockholm, 2013), Infranegrul (Aius, 2014) şi Close-up: Post-Transition Writings (Artyčok TV, 2014). A susţinut numeroase conferinţe dedicate avangardei. Actualmente este redactor la revista „Arta” a Uniunii Artiştilor Plastici din România, precum şi coordonator de cercetare şi curator de arhivă la Centrul Naţional al Dansului – Bucureşti (CNDB). Din 2012 este membru al AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă, filiala din România).

Avangarda românească la Columbia University, de la manifeste până la marele scriitor Gellu Naum

Sala de seminar Marshall D. Shulman de la Columbia University

Mişcarea românească de avangardă a dovedit receptivitatea literaturii şi culturii române la procesul european / mondial de modernizare radicală, pe care l-a şi influenţat, de altfel, în anumite privinţe, prin intermediul unor artişti de origine română, care au contribuit la constituirea unor atitudini, ideologii sau estetici avangardiste.

Seria de evenimente a ICR New York, dedicate avangardelor, deschide, aşa cum menţionam mai sus, un proiect mai amplu ce urmează să fie continuat în 2016-2017.

Acum un secol, literatura, artele vizuale, fotografia, muzica, cinematografia au lansat primele manifeste şi creaţii, deschizând prima pagină a istoriei avangardei în lume.

Profesorul dr. Ion Pop a susţinut la Columbia University (Gellu Naum şi suprarealismul românesc) şi în sala Auditorium de la ICR New York (Manifestele avangardei româneşti în context european) două conferinţe dedicate avangardei.

Imagini din expoziţie, secţiunea fotografie

Aceste conferinţe au fost însoţite de un amplu material ilustrativ, organizat de marele specialist al avangardei româneşti, prof. dr. Ion Pop, constând în pagini ale revistelor unde s-au publicat manifestele avangardei, portrete şi documente referitoare la creatorii avangardei româneşti şi universale, agenda avangardelor, pe anii 2014, 2015, 2016, lecturi din poemele şi proza lui Gellu Naum, fragmente din spectacole de teatru şi monologuri dintr-o antologie a literaturii de avangardă.

Conţinutul celor două conferinţe a fost diferit şi complementar. Dacă evenimentul de la ICR New York a fost o prezentare sintetică a avangardei româneşti şi a manifestelor ei, conferinţa de la Columbia University a fost dedicată prezentării creaţiei marelui scriitor avangardist Gellu Naum şi aniversării unui secol de la naşterea sa. Pornind de la Gellu Naum, în cadrul conferinţei au fost prezentaţi şi alţi scriitori români avangardişti (Gherasim Luca, Benjamin Fondane, Isidore Isou şi lettrismul, teatrul absurdului creat de Eugen Ionescu şi proza absurdului pe care a iniţiat-o, între alţii, Urmuz).

Valery Oişteanu, Ion Pop la ICRNY

Ion Pop este un celebru profesor la Facultatea de Litere a Universităţii “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. A condus, ca redactor-şef, apoi ca director, revista “Echinox”, între anii 1969 şi1983. A fost director al Centrului Cultural Român din Paris (1990-1993) şi decan al Facultăţii de Litere a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj (1996-2000).

A publicat volumele de poezie: Propuneri pentru o fântână (1966), Biata mea cuminţenie (1969), Gramatică târzie(1977), Soarele şi uitarea (1985), Amânarea generală (1990), Descoperirea ochiului (2002), Elegii în ofensivă(2003), Litere şi albine (2010). În faţa mării (2011). Este autorul unor studii de critică şi istorie literară: Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generaţii (1973), Nichita Stănescu – spaţiul şi măştile poeziei (1980), Lucian Blaga. Universul liric (1981), Lecturi fragmentare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), A scrie şi a fi. Ilarie Voronca şi metamorfozele poeziei (1993), Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001), Viaţă şi texte (2001), Lucian Blaga în 10 poeme (2004), Introducere în avangarda literară românească (2007), «Echinox». Vocile poeziei (2008), Din avangardă spre ariergardă (2010), Scara din bibliotecă (2013).

Vernisajul expoziţiei, Doina Uricariu – Director ICR New York, Igor Mocanu – invitat, Eduard Andrei – coordonator proiect

Prof. dr. Ion Pop a realizat două serii de interviuri, publicate în volumele: Ore franceze, I-II (1979, 2002). A fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România pe anii 1973, 1979, 1985, 2001, 2008. Premiul Academiei Române (1985). A coordonat Dicţionarul analitic de opere literare româneşti (4 vol. 1998-2003, reeditat în două volume în 2007). A realizat o antologie a avangardei literare româneşti, La réhabilitation du rêve, Paris-Bucureşti, 2006. Traduceri din: Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Eugène Ionesco, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Paul Ricoeur, Benjamin Fondane, Paul Morand.

Gellu Naum (n. 1 august 1915, Bucureşti — d. 29 septembrie 2001, Bucureşti) a fost un eseist, poet, prozator şi dramaturg român, de origine aromână, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi ai acestuia pe plan european.

La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, Gellu pleacă în 1938 la Paris, unde îşi continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog şi filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.

Întors în ţară în 1939, va fi mobilizat şi trimis pe frontul de Răsărit.

În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 şi 1947 îl va face pe André Breton să afirme: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucureşti„.

După 1947, în condiţiile impunerii realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă.

Profesor dr. Alan Timberlake, Director al East Central European Center de la Harriman Institute, Columbia University, Doina Uricariu, Ion Pop

În 1948 şi 1949, Gellu Naum scrie poemul cu tentă filozofică şi ezoterică Calea şarpelui, experienţă care îi va marca definitiv stilul. În anii ’50 şi ’60, publică mai multe cărţi de literatură pentru copii (precum mult apreciata Carte cu Apolodor), dar şi de literatură proletcultistă (precum volumul Soarele calm sau „romanul pentru tineret” Tabăra din munţi), acestea din urmă nefiind prezente în majoritatea bibliografiilor oficiale. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (de exemplu, poemul din 1958 Heraclit). În această perioadă, el trăieşte mai mult din traducerile autorilor René Char, Denis Diderot, Samuel Beckett, Stendhal, Franz Kafka, Julien Gracq etc.

Odată cu perioada destinderii regimului, începe să publice poeziile de sertar, cu volumul Athanor. Cu acest volum şi cu următoarele (Copacul-animal, Tatăl meu obosit etc.), Gellu Naum începe să fie recunoscut ca un scriitor important abia după publicarea romanului Zenobia (1985). În numai câţiva ani, apar numeroase ediţii traduse din poemele lui Gellu Naum. De asemenea, el este invitat să ţină lecturi publice în Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia.

Opera sa este tradusă în principalele limbi internaţionale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ş.a.).

Ca şi André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârşitul vieţii credincios modului suprarealist de a trăi şi de a scrie poezia, ceea ce dovedeşte că, pentru el, alegerea suprarealismului nu a fost o opţiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.