Închiderea urnelor declanșează în România noua și terifianta campanie electorală, perfect organizată, în etape, până la viitoarele alegeri. Acesta este mecanismul iluzionist de a nu face nimic pentru societate, de a produce amânări în serie în luarea unor decizii sau găsirea soluțiilor pentru ieșirea din blocajul unanim recunoscut. Mediul politic astfel înjghebat s-a specializat în tatonări, ajungând să fie o copie fidelă a fostului aparat superior de partid și de stat comunist în ce privește regimul libertăților. Având la dispoziție platoșa unui sistem creat special în acest sens, adică total opus democrației și interesului public, omul politic român devine pe zi ce trece tot mai pierdut în masa amorfă a unei categorii sociale de reprezentare eșuată. Critica exercitată asupra instituțiilor nereformate, în special a justiției, ar avea nevoie acum de implicarea crucială a celor care doresc să trăiască într-o societate normală, însă nu prin înlocuirea unui sistem mafiot cu altul.
A lăsa pe mâna celor care se află în chiar centrul bulversantei crize actuale modalitățile de reformare înseamnă a da un plus de autoritate mediului infracțional din structurile publice. Revolta față pachetul de legi propus de ministrul Justiției este pusă într-o dificultate absolută când, pe fondul dezbaterii publice, apar deja magistrați care au curajul să denunțe modalitățile din sistem, când deciziile sunt hotărâte în altă parte și, evident, împotriva legii. Din evaluările mai multor surse specializate, reiese că actul de justiție din România este în colaps absolut la o categorie extinsă de instanțe, iar organismele de reglementare sunt incapabile să se implice, tot datorită aceluiași trafic de influență manifestat la vedere. O asemenea situație nu mai poate fi gestionată strict de omul politic, fiind nevoie de implicarea societății.
Așteptând continuu alți și alți politicieni la pupitrele publice, ca unic fapt de schimbare, România a intrat într-un cerc vicios al eșecului drept cadru de funcționare. Guvernele trag de timp, în speranța unor miracole care să le conserve autoritatea și interesele grupurilor de putere care le generează, iar acest fapt nu mai are nevoie de constatări experte. Imposibilitatea derulării marilor proiecte cu finanțare europeană, atât de necesare și firești, reprezintă cel mai limpede nulitatea moral-juridică a clasei politice actuale, dar și complacerea în această situație. România are nevoie iminentă de deschiderea unor imense șantiere în domeniul infrastructurii generale, în toate regiunile sale. Însă cu o justiție pentru care albul e negru și invers, menținută în poziție de drepți și lipsită de responsabilizare directă la nivelul fiecărui magistrat, clasa politică și sistemul vor menține o autoritate vădit infracțională contra intereselor publice.
Pe de altă parte, sistemul public trebuie el însuși trecut prin sita competențelor viabile și redus semnificativ numeric. Românii, expuși unei realități naționale, au ajuns să aibă două vise: să lucreze la stat sau să emigreze, ambele soluții fiind prin contextul unei economii libere defavorizante pentru evoluția pe termen mediu și lung asupra societății și degradante pentru constituirea unui spectru valoric al raportărilor publice. Exploatată de infractorii ascunși sub umbrelele statului, de mediul asociativ încă în notă ideologică de colhoz stalinist, România nu poate face decât notă vădit discordantă. Tema reformei din justiție devine obsesivă pentru oricine caută o soluție la ieșirea din actuala criză internă. Statul român actual reprezintă o complicitate ocultă, inerțială, fiind nefuncțional tocmai prin armonizarea corupției care propune soluțiile continuității. Serviciile amestecate cu tot felul de organizații, clasa politică uzată precum anvelopele fără aer după un drum foarte lung nu pot oferi decât brațe cât mai lungi într-o lume și așa extrem de periculoasă. Puterea publică trebuie regularizată legislativ, redusă la principii strict funcționale. Astăzi, în degradarea legalității instituționale avem în societate derapajele unor grupuri infracționale care se prezintă sau sunt prezentate de autorități ca fiind de putere publică. Colegialitatea cu mediul infracțional a ajuns sub aura ștaifului. Statul degradat creează premisele unui autoritarism care se poate regăsi prin contagiune până în mediul domestic.
Veritabilul maidan electoral va trebui abandonat cât mai curând, iar funcționarii statului reduși acut la scara eșecului din societate. România are nevoie de legi drepte în principal, nu de parazitismul autoritarismului de tip totalitar al unor de-a dreptul inutile armate de purtători de mapă. În spatele dezastrului actual al țării stau sute de mii de persoane a căror misiune este aceea de a bloca normalizarea, de a fi, fără dubiu, însăși corupția. Trimiterea lor pe piața muncii libere nu este doar un imperativ economic, ci și unul de început al reformei economice și stabilizare a statului democratic.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.