L-a conceput împreună cu fostul preşedinte american George W. Bush, în discuţiile pe care le-au purtat în 2006-2008, l-a ferit cât s-a putut de mult de cutremurul crizei financiare din 2008-2010, l-a promovat apoi ca soluţie pentru ieşirea din criza economică ce a cuprins UE, iar acum, când mulţi analişti îl declară în moarte clinică, iar mulţi politicieni îl vor mort de-a binelea nu poate decât să lupte pentru a-l resuscita. Aceasta este relaţia intimă dintre Angela Merkel, cancelarul unui stat cu o politică ce revalorizează mercantilismul, şi Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, tratatul de liber schimb dintre UE şi SUA.
Merkel a declarat joi că va continua să susţină acest acord declarat mort în urmă cu câteva zile de principalul său partener de coaliţie, vicecancelarul social-democrat Sigmar Gabriel, aflat şi el în căutare de voturi pentru alegerile din 2017. “Este în interesul nostru să nu rămânem în urma altor regiuni ale globului, precum Asia, care a încheiat de curând un asemenea acord cu Statele Unite”, a spus Merkel, cu referire la Parteneriatul Transpacific, ce încearcă să îndiguiască China din punct de vedere economic.
“Cred că un asemenea acord va crea locuri de muncă şi noi avem nevoie urgent de locuri de muncă în Europa”.
Vicecancelarul Sigmar Gabriel a declarat săptămâna trecută că negocierile pentru acest accord s-au stins, iar ministrul francez al Comerţului, Matthias Fekl a făcut şi el apel pentru încheierea discuţiilor.
Merkel a declarat însă că poziţia vicecancelarului este “cel puţin neobişnuită”, pentru că acum negocierile au intrat de fapt pe ultima turnantă. Negocierile, total opace, dintre Comisia Europeană şi SUA au început în 2013, cu scopul de a stabili o piaţă de 850 de milioane de consumatori. Preşedintele Barack Obama a dorit să treaca acordul la capitolul realizărilor preşedinţiei sale, însă poziţia UE a devenit tot mai rigidă pe măsură ce au apărut suspiciuni legate de siguranţa alimentelor şi standardele de mediu. Şi mai importantă a fost divergenţa produsă de ascendentul pe care negociatorii americani il dorea pentru marile corporaţii în faţa statelor, practic un drept de veto în politica publică.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.