Victor Ponta ne-a demonstrat tuturor că este un tip sentimental. Nu atât de sentimental precum Traian Băsescu, dar nici imperturbabil şi veşnic bosumflat precum Gabriel Oprea. Picat acum în planul secund al scenei politice, Ponta lasă impresia, de multe ori, că suferă ca o actriţă de telenovele refuzată sistematic la castinguri. Fiecare trăire pe care o are răsuflă pe propria-i pagină de Facebook. Acolo îi place să se bage în seamă cu cetăţenii! Pentru că pe scena politică nu-i mai ies nici roluri secundare, precum cel de secretar general al Guvernului.
Cândva copilul prodigios al justiţiei din România, Victor Ponta a făcut trecerea înspre politică. Pentru că, nu-i aşa, tribuna parlamentului şi evenimentele electorale sunt locuri mai potrivite pentru noianul de gânduri, idei şi sentimente de care poate da dovadă o personalitate atât de sensibilă.
Anii au trecut peste Victor Ponta, iar timpul şi experienţele au lăsat urme în sufletul său. Astăzi, când apare mai rar la televizor şi spusele lui nu se mai încadrează în registru oficial, putem să aruncăm o privire asupra laturii umane a fostului prim-ministru. Şi observăm că Victor Ponta este un nostalgic. Altfel spus, pentru el tot timpul a fost mai bine „înainte”.
Actul I – Dor de Crin
Relaţia lui Victor Ponta cu Crin Antonescu a fost una năbădăioasă. Când au format marea familie mixtă numită USL, nimeni nu le dădea vreo şansă. Nu a trecut mult timp şi scopul comun de a-l învinge pe duşmanul comun Traian Băsescu i-a apropiat atât de tare încât ai fi zis că n-o să-i despartă nimic, niciodată. Păreau cuplul perfect: Victor – prim-ministru, Crin – preşedinte. Au avut fix o lună de miere în această formulă, pe durata suspendării lui Traian Băsescu, în 2012. Odată terminată luna de miere, au început să se faulteze. Ponta a dat tare la glezne până l-a scos din joc pe Crin.
Dar nu a trecut mult timp şi lucrurile s-au schimbat. Crin a pierdut tot, în scurt timp, iar înlocuitorul său, Klaus Iohannis, a jucat, încă de la început, rolul de crai rival lui Victor Ponta. Cu cât îi creşteau aripile lui Iohannis, cu atât limba lui Ponta devenea mai dulce când vorbea despre Antonescu. După ce a fost de tot scos din joc, Crin a devenit, în ochii lui Ponta „un om onest, carismatic si bine intentionat” şi „cel mai greu contracandidat”, în contextul alegerilor prezidenţiale pe care Ponta era pe care să le piardă.
Iar notele nostalgiei s-au îngroşat din ce în ce mai tare: „Cu Crin a fost cu divorţ când am rămas îndrăgostiţi, eu plâng după el, el după mine…”, spunea Ponta în 2016.
Crin nu i-a întors niciodată bezelele, iar inima lui Ponta a rămas, probabil, frântă!
Actul II – Vârsta de Aur a USL
Pentru Victor Ponta, România nu a arătat niciodată mai bine ca în perioada în care se afla în fruntea Guvernului USL. Programul de guvernare USL a fost, în ochii lui Ponta, cel mai bun, cel mai frumos, cel mai elaborat, cel mai cel. Toate calităţile guvernării USL au ieşit la iveală atunci când Ponta a pierdut fotoliul de prim-ministru, iar locul său a fost preluat de „tehnocratul” Dacian Cioloş.
Pe acelaşi Facebook, unde Ponta îşi revarsă toate durerile şi suferinţele, acesta făcea sinteza împlinirilor guvernului USL. O listă lungă, în paisprezece puncte, toate bifate „Realizat” de către Ponta. Pe scurt, guvernul condus de el reuşise să „restituie oamenilor banii tăiaţi de PDL”; să scoată România „din recesiune economică şi să realizeze o creştere economică de peste 3%”; „să nu mai închidă niciun spital şi nicio şcoală”, ba chiar să „modernizăm şcoli, spitale şi maternităţi”; şi ultima, dar nu cea din urmă, „finalizarea şi darea în exploatare a Podului peste Dunăre de la Calafat, a autostrăzilor Bucureşti-Constanţa, Bucureşti-Ploieşti, Sibiu-Deva, Nădlac-Arad”.
Toate acestea în contrast cu norii negri care se aşternuseră asupra României sub guvernare „tehnocrată”! Era clar că ce fusese mai bun în istoria ţării se întâmplase în Epoca de Aur a USL. Şi nimic nu mai putea salva ţărişoar! În afară de o nouă guvernare PSD, care să o readucă pe drumul înspre prosperitate veşnică. Pentru că doar PSD putea să le redea cetăţenilor „mândria de a fi român”.
Dar soarta e înşelătoare, iar actul al treilea ne va arăta că nici PSD-ul nu mai e aşa cum îl ştia Ponta.
Actul III – Nici PSD nu mai e ce a fost odată
Naraţiunea actului al treilea merge mână în mână cu cea a actului precedent. Cu o mică diferenţă. Aceea că nu după guverne îi este dor lui Victor Ponta, ci după propriul partid, acela care l-a făcut şi pe el mare. PSD-ul, care fusese până în 2015 un partid al oamenilor şi pentru oameni, pare aproape pierdut pentru Ponta.
Ceea ce şochează este că PSD-ul a devenit atât de rău în ochii lui Ponta, încât parcă şi tehnocraţii erau mai buni. Ultima răbufnire din social media a fostului premier scoate la iveală frustrările sale faţă de partidul său de suflet.
„Anul trecut pe vremea aceasta spuneam cat de rea este Guvernarea „Ciolos”. Ceream sprijinul oamenilor sa schimbam lucrurile in bine. Azi Guvernarea „Dragnea” ne arata ca din pacate se poate si mai rau! Iar faimosul „Program de Guvernare Dragnea – Valcov” se dovedeste cea mai mare pacaleala si dezamagire. In loc sa aplici „Codul Fiscal” din 2015 si sa asiguri stabilitatea si predictibilitatea mediului de afaceri in fiecare zi apare alta prostie. Taxa pe gospodarie, TVA splitat, accizele la carburnatu, cresterea contributiilor la contracte part time, trecerea tuturor contributiilor la angajat, jefuirea companiilor cu capital de stat, blocarea tuturor investitiilor publice – efectele incep sa se vada! Regret ca toti oamenii care au asigurat o guvernare economica si sociala eficienta in 2012-2015 au fost indepartati doar pentru ca nu ii vrea „Daddy” – pretul il platim toti.”
Victor Ponta este, probabil, făcut foc şi pară. Poate pentru că în perioada pe care o invocă, marcată de guvernele conduse de el, s-au afirmat persoane care stau acum în prima linie a PSD. Mult hulitul Darius Vâlcov a fost ministru al Finanţelor în 2015, Rovana Plumb – ministrul Muncii, iar în fruntea lor, „Daddy” Dragnea.
Fals epilog
Dramoleta rămâne deschisă, iar Victor Ponta mai are, probabil, multe de spus. Rămâne de văzut pe ce scene va mai juca eroul nostru. Pentru că, oricât de eficientă ar fi comunicarea în spaţiul virtual, actorii adevăraţi joacă tot pe scena politică.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.