Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi

„Una o va ucide pe cealaltă. Cartea va ucide edificiul.” Hugo punea faimoasa replică în gura lui Claude Frollo, arhidiaconul catedralei Notre-Dame din Paris. Sigur, arhitectura nu va muri, dar îşi va pierde funcţia de stindard al unei culturi care se transformă. „Bibliile din piatră” n-au dispărut, dar la sfârşitul Evului Mediu, brusc, au fost puse în umbră de ansamblul producţiei de texte manuscrise, apoi tipărite – acest „funicular al minţilor”, acest „stup în care toate fanteziile, ca nişte albine de aur, îşi aduc mierea”. Dacă, la fel, cartea electronică se va impune în faţa cărţii tipărite, există puţine motive pentru ca prima s-o scoată pe a doua din casele şi din obiceiurile noastre. Cum nici Gutenberg şi invenţia lui genială n-au eliminat de la o zi la alta codexurile şi nici acestea, sulurile de papirus sau volumina, practicile şi obiceiurile coexistă şi nimic nu ne place mai mult decât să lărgim gama soluţiilor posibile. Chestiunea este mai curând de a şti ce va schimba lectura pe un monitor în ceea ce făceam până acum, întorcând paginile unei cărţi.

Ce vom câştiga şi ce vom pierde?

Aer cu diamante

O anume sacralitate ce aureola cartea, în contextul unei civilizaţii care a pus-o pe altar, o intimitate specială între autor şi cititorul său, pe care noţiunea de hipertextualitate o va pune la încercare. Vor fi probabil răsturnări profunde pe care le vom depăşi…

Miza discuţiei dintre celebrul romancier Umberto Eco şi profesorul, scenaristul şi eseistul Jean-Claude Carrière, din excepţionalul volum „Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi”, editat la Humanitas, nu este să judece natura transformărilor şi perturbărilor pe care le poate anunţa adoptarea pe scară largă a cărţii electronice. Experienţa lor de bibliofili, colecţionari de carte veche şi rară, căutători şi vânători de incunabule îi face să creadă că mai curând cartea este un fel de roată, un soi de perfecţiune imposibil de depăşit ca principiu. Invenţia cărţii poate fi coborâtă în timp până la primele Codex-uri (secolul II d. Ch.) sau până la sulurile de papirus mai vechi. Cartea apare în acest volum ca un fel de „roată a cunoaşterii şi a imaginarului”, pe care revoluţiile tehnologice n-o vor opri. Dar ce e o carte? Ce sunt cărţile care, în bibliotecile noastre, conţin cunoştinţele şi visurile pe care omenirea le adună de când a început să scrie?

Volumul începe cu afirmaţia lui Jean-Claude Carrière, care spune că, într-o întâlnire de la Davos, în 2008, un futurolog prezicea: „Un baril de petrol va costa 500 de dolari, apa va deveni un produs comercial de schimb, ca petrolul, şi va fi cotată la Bursă. A treia predicţie priveşte continentul african, care, în următoarele decenii, va deveni cu siguranţă o putere economică, şi a patra este dispariţia cărţii”. Răspunsul lui Umberto Eco este precis: „Cartea va rămâne ceea ce este. Apariţia internetului va duce la dispariţia cărţii? Internetul ne-a readus în era alfabetică. Încercaţi să citiţi un roman pe monitor şi după două ceasuri veţi avea doi ochi ca nişte mingi de tenis. În plus, computerul depinde de existenţa electricităţii şi nu-l poţi folosi în cada de baie sau măcar culcat pe o parte în pat. Cartea e, aşadar, un instrument mai flexibil. Cartea este ca lingura, ciocanul, roata sau dalta. De peste 500 de ani, variaţiile obiectului numit carte nu i-au modificat nici funcţia, nici sintaxa. Oricum, dacă memoria vizuală şi sonoră a secolului XX s-ar şterge din cauza unei pene de curent catastrofale, ne va rămâne întotdeauna cartea”. Cei doi se amuză să arate cum cartea, în ciuda pierderilor suferite, a trecut până la urmă de toate pericolele, cu tot ce are ea mai bun şi uneori mai rău. În faţa provocării pe care o reprezintă convertirea tuturor scrierilor în format digital şi adaptatea noilor instrumente de lectură electronice, această evocare a peripeţiilor cărţii ne permite să relativizăm transformările anunţate.

Cartea, ca industrie

Principala provocare la care trebuie să răspundă cartea tipărită la începutul acestui mileniu este amplificarea fenomenului producerii de carte destinată vânzării sau consumului on line. Celebrul Google va avea în curând propria librărie virtuală. De la crearea publicării asistate de calculator, în urmă cu 30 de ani, procentul cărţilor vândute pe internet a ajuns astăzi în Franţa la 8%, iar în SUA, unde reţeaua de librării este mult mai puţin protejată, la 12%. Întrucât invitatul de onoare la această ediţie a Târgului Gaudeamus a fost Belgia Wallonie Bruxelles, de un deosebit interes s-au bucurat conferinţele „Câţiva romancieri ai tinerei generaţii”, „O comunitate Walonie Bruxelles”, „Cartea, o industrie culturală”, susţinută de Didier Plateau, cu participarea preşedintelui de onoare al Târgului Gaudeamus, Jacques Dubois, alături de scriitori francezi şi români. Masa rotundă „Banda desenată, o industrie creativă”, moderată de Jean Auquier, director al Centrului Belgian de Bandă Desenată, conferinţa lui Jacques Dubois, „Simenon şi literatura poliţistă”, cât şi dezbaterile „Literatura italiană din zilele noastre şi publicul său” şi „Literatura română tradusă în Italia”, avându-l ca moderator pe Bruno Mazzoni de la Universitatea din Pisa, au incitat publicul. S-a discutat despre vechile şi noile provocări cu care se confruntă cartea, un obiect cu tehnologie perfectă, dar şi despre actorii care joacă pe scena ei, autori, editori, librari, tipografi, cititori. În ceea ce priveşte piaţa de carte, în Belgia ca şi în România, se poate vorbi despre o piaţă monopolistă, condusă de marile grupuri editoriale, în care tirajele medii cad, ducând la dispariţia micilor edituri. În Franţa, ca un detaliu, se sublinia că din 35.000 de scriitori, sub 900 trăiesc exclusiv din scris. În rândul cititorilor, în schimb, dispar „marii” cititori şi se înmulţesc „micii cititori”, care preferă suporturile şi formatele alternative.

Muzeul operelor dispărute

O idee interesantă a fost cea avansată de domnul Plateau, care făcea posibilă comparaţia între perioada marii revoluţii a aparţiei tiparului şi perioada actuală, epoca digitală, guvernată de inventarea cernelii digitale şi a formatului PDF. Aşa cum, odată cu apariţia tiparului, numărul cărţilor copiate manual a continuat să crească direct proporţional cu cel al cărţilor tipărite, şi astăzi, numărul cărţilor tipărite pe hârtie creşte în acelaşi ritm cu cel al cărţilor electronice. Am putea vorbi de câteva componente ale pieţei de carte, care evoluează diferit: componenta tehnologică, preconizându-se ca în 2011 numărul de suporturi digitale de lectură cumpărate să ajungă la 50 de milioane, iar în 2014, la 200 de milioane, componentă constituită de practicile cititorului, numiţi în spaţiul american „digital natives” şi în cel francez, „le peuple des connecteurs”, cărora cartea tipărită li se va părea împietrită şi rece şi care sunt dispuşi să plătească pentru cărţile consumate, în reţelele pe care ei înşişi le creează şi le alimentează. Să mai adăugăm şi componenta economică.

În spatele volumului frumos legat, colorat, mirosind a cerneală tipografică, se află o muncă şi un efort de negociere, care rămân cel mai adesea în umbră. Răspunzători de acest domeniu sunt directorii de producţie, care trebuie să facă „minuni” într-o perioadă de criză. De la negocierile de costuri minime, execuţia la timp cu respectarea condiţiilor tehnice solicitate până la organizarea reţelei organice dintre buna formă grafică a unei cărţi şi realizarea ei tipografică, totul devine extrem de important.

De la prinţese la vampiri

Segmentul de carte pentru copii a început de la această ediţie să se afle sub lumina reflectoarelor. La standul Editurii Art a fost lansată antologia „Care-i faza cu cititul?”, coordonată de Liviu Papadima, ce renunşte 25 dintre cei mai de seamă scriitori ai momentului care fac pledoaria ficţiunii prin texte inspirate, iar la Editura CD Press s-au lansat două cărţi multimedia: „Chansons pour touts les enfants” şi „Happy Songs for Children”, avându-i drept invitaţi pe elevii Liceului de Muzică „Dinu Lipatti”. La Salonul de carte pentru copii „Ion Creangă”, cei mici s-au putut bucura de expoziţia de ilustraţie de carte „Creaturi fantastice”. Tot în acest domeniu să amintim „Basme şi poveşti evreieşti”, de Liana Cojocaru, avându-le ca invitate pe Irina Cajal şi Ioana Ieronim. Lumea s-a îmbulzit la Polirom să cumpere cărţile cunoscutei Sophie Kinsella, „La cumpărături cu Minnie”, cât şi pe cele ale lui Dorothy Koomson, cea care a scris primul roman, „There’s a Thin Line between Love and Hate”, la vârsta de 13 ani, pe fascicule, pe care le dădea spre lectură colegelor de clasă. De un interes deosebit acum, „Fetiţa prietenei mele” şi „Viaţa secretă a lui Evie Hamilton”.

Literatura pentru copii şi mai ales ilustraţia de carte pentru această vârstă au ocupat un loc important în programul pe care Belgia l-a propus în cadrul acestei ediţii a târgului. Ceainăria Gaudeamus a găzduit expoziţia „Le petit monde” a ilustratoarei Kitty Crowther, care a fost distinsă cu Premiul „Astrid Lindgren” în 2010, în valoare de cinci milioane de coroane suedeze, decernat cu scopul de stimula literatura pentru copii.

Numeroase edituri, printre care RAO, Artemis, Corint Junior, Leda, Nemira, Minerva, s-au întrecut în a lansa volume dedicate celor mici. Oferta a acoperit o gamă largă, de la basmele nemuritoare, într-o prezentare de excepţie, şi poveşti îndrăgite cu prinţese la „Micuţele doamne”, o carte care a trecut proba timpului, captivând generaţii întregi cu şarmul, inocenţa şi înţelepciunea sa, de la volume pline da magie şi suspans în aventurile Tarei Duncan la ţinutul magic din seria „Fablehaven”, cu troli avari, satiri răutăcioşi, vrăjitoare complotiste, drăcuşori ranchiunoşi şi zâne geloase, de la seria „Copiii Împăratului Roşu”, cu „Charlie Bone şi şarpele albastru”, considerat un bestseller de New York Times, până la literatura clasică pentru copii, din care amintim doar „Cântecul Cidului”, Don Quijotte, Divina Commedia…

Am putea vorbi de o adevărată pasiune în rândul tinerilor pentru seria „Jurnalelor vampirilor”, cum sunt cele semnate de L.J. Smith, până la „Academia Vampirilor” de Richelle Mead, cu o nemuritoare frumoasă, dar şi cu suspans, crime şi mult sex fierbinte. Şi pentru că vin sărbătorile, editurile se întrec în a prezenta poveşti şi cărţi cu colinde (Editura Gama), multe dintre ele şi cu CD-uri, sau arhicunoscuta „Poveste de Crăciun”, a lui Charles Dickens, de la Editura Litera, cu splendide ilustraţii de Roberto Innocenti. O mare varietate şi bogăţie de enciclopedii, precum cea „Pentru copiii isteţi”, semnată de Sean Callery, Clive Gifford şi Dr. Mike Goldsmith, de la Editura Teora, în care în 10 capitole diferit colorate, cu ajutorul cărora copiii îşi pot forma o cultură generală solidă, informaţiilor li se adaugă peste 1.000 de ilustraţii şi diagrame care prezintă fenomenele pas cu pas şi dau paginilor un aspect dinamic, plin de culoare. Să mai adăugăm şi atelierele „Jocul de-a literatura”.

Proiectul BookCrossing

Postul Radio România Cultural a aşezat România pe harta globală „Book Crossing”, sub deviza „Când găseşti o carte în oraş, fă-o să circule”, un proiect internaţional care funcţionează după un principiu original. Cineva lasă într-un loc public o carte pe care şi-ar dori ca o altă persoană s-o citească. Persoana care găseşte cartea anunţă pe un site şi postează o scurtă recenzie, apoi repune volumul în circulaţie. În prezent, „BookCrossing” are aproape un milion de utilizatori şi a fost subiectul a mii de articole de presă în întreaga lume, proiectul stârnind un viu interes în special în SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Canada şi Japonia. Principiul „citeşte şi dă mai departe” transformă oraşul într-o mare sală de lectură, iar site-ul oferă utilizatorilor posibilitatea de a propune noi locaţii în care sunt lansate în circuit cărţi, noi oraşe şi chiar noi ţări.

Literatură română de top

De un public numeros s-a bucurat lansarea volumului de eseuri epistolare unice ale Ioanei Pârvulescu, reunite sub titlul „Cartea întrebărilor”, care explorează lumea cărţilor din multiple perspective, pornind de la întrebări adresate unor oameni de litere şi scriitori, precum Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Şerban Foarţă etc. Întrebări care continuă curiozitatea fertilă a eseistei, potrivit spuselor lui Bruno Mazzoni.

Editura Paralela 45 a publicat cel de al treilea volum din seria „Opere”, a lui Shakespeare, în traducerea Violetei Popa şi a lui George Volceanov, dar şi „Virgil Nemoianu 70”, prilej de aniversare a eseistului, criticului literar şi teoreticianului. La Humanitas, un nou volum, purtând semnătura poetei Ana Blandiana, „Patria mea A4”. „Deşi este a treia carte publicată după 1990, am sentimentul că acum m-am întors la vechea mea definiţie. Patria mea s-a reîntors la dimensiunea foii de hârtie. E singurul loc în care mă simt cu adevărat acasă”, explica scriitoarea. Noua carte a lui Stelian Tănase, „Dracul şi mumia”, vorbeşte despre răul din om. Motto-ul este împrumutat din Karl Marx: „Poţi să te aliezi cu Dracul, dar trebuie să te asiguri că tu îl vei înşela pe el şi nu invers”. Autorul consideră acest volum ca un basm, în sensul de invenţie fantastică, dar şi o farsă, o comedie infernală a erorilor şi ororilor. Şi Lenin, şi Stalin sunt ipostaze ale Diavolului care ia în stăpânire Rusia şi sufletele oamenilor. „Cartea e în primul rând o carte despre secolul XX. Am vrut să demonstrez ce a fost acest secol, prin personalităţile lui Lenin, Chaplin, Kafka, Freud”. O naraţiune alertă, în tradiţia romanelor de aventuri şi spionaj, declanşată de disparţia mumiei lui Lenin din Piaţa Roşie. „Travesti”, cel de al treilea volum al lui Mircea Cărtărescu („un vizionar modern, un maestru al manierismului poetic”), publicat de o editură germană după „De ce iubim femeile” şi „Nostalgia”, considerat ca o capodoperă pentru „limbajul complex, baroc, hiperinstrumentalizat şi totodată poetic în cel mai înalt grad”, care şi-a început de altfel şi turneul de promovare în limba germană, trezeşte încă interesul cititorilor români.

Volmul „Răfuieli” al lui Constantin Stoiciu, scriitor, cineast şi ziarist, defineşte o viaţă: supunerea la un destin previzibil sau inventarea cu orice preţ a propriului destin? Unde încep mistificarea, cinismul şi trădarea şi unde se sfârşesc visul, candoarea şi duplicitatea? Ce rol joacă istoria şi convulsiile ei în această supunere sau alegerea destinului, cel mai adesea fără drum de întoarcere? Cu o consecvenţă stilistică admirabilă, Constatin Stoiciu pune aceste întrebări într-un context compus din destine asumate, inventate sau visate, ce se încrucişează şi se confruntă, se îmbogăţesc constant cu noi nuanţe şi dezvăluiri… O meditaţie lucidă şi inedită la ora actuală despre lumea în care am trăit şi trăim.

„Aer cu diamante”, cartea-manifest al optzeciştilor, a fost reeditată după 30 de ani, în prezenţa autorilor Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, dar şi a graficianului Tudor Jebeleanu, autorul ilustraţiilor. „Cele mai frumoase lucruri în viaţă sunt libertatea interioară, poezia şi prietenia, în numele cărora ne-am strâns aici”, a subliniat Mircea Cărtărescu. Toţi cei prezenţi au regretat absenţa celui de-al patrulea autor, Ion Stratan, trecut în nefiinţă în 2005. „Acum 30 de ani, când noi, poeţii tineri şi furioşi şi judecând realitatea potrivnică, obidiţi de piedicile puse prin edituri nouă, corifeilor, ei! ce ne dă în gând ideea? Să scoatem o carte în regie proprie! O antologie din tot ce e mai bun, dar adevărat, mai modern, în cultura română. Eram, care să mă-nţelegeţi, floarea lirică românească”, mărturisea la lansare, cu umorul cunoscut, Florin Iaru.

Mircea Dinescu, la a cărui lansare, cu „Femeile din secolul trecut”, a fost puhoi de lume, într-un potop de cântece cu versuri „cam buruienoase” („cum te mai strigam „conteso”/ când intram la tine-n gang/ şi-ţi făceau bucile zbang na-şi-o frântă că mi-ai dres-o/ veronică, veronică”), a făcut show, interpretând colindul compus de el, „Isus nu crede în magi”. Am putea spune că a intrat într-un dialog la distanţă cu Marko Bela, care, la aceeaşi oră, îşi prezenta volumul de poeme bilingv româno-maghiar, „Erotica grădinii”. „Ca un pahar uitat pe-afară aiurea/ Grădina s-a făcut bucăţi azi noapte/ Pe jos e plin de cioburi colorate/ Şi-un gust de sânge îţi sărează gura”…

Editura Bibliotheca a lansat „Versuri de unică folosinţă”, de Mircea Horia Simionescu, debutul ca poet al cunoscutului prozator, iar Editura Humanitas şi Asociaţia „Catalyst”, volumul câştigător în urma concursului de manuscrise UniCredit la secţiunea „Poezie”: „Destulă pace pentru un război”, de Laurenţiu Ion. La ediţia de anul acesta, Editura Brumar a propus „cărţi cu har”, una dintre ele fiind „Aerobiciclete” de Bogdan O. Popescu, la a cărui lansarea a contribuit şi actorul George Mihăiţă cu un recital poetic din carte.

Trei apariţii incitante la Polirom. „Nu-i aşa că amănuntul biografic poate schimba în bine viaţa cuiva? Dar de ce oare unii au parte de unul sau mai multe amănunte biografice care-i fac fericiţi, iar alţii au parte de unul sau mai multe amănunte biografice îngrozitoare, cumplite? Oamenii preferă să creadă că altcineva le dictează viaţa. Că altcineva le desenează cursul vieţi…”, mărturisea Aurora Liiceanu în volumul „La taifas”, prin care încearcă să răspundă la mai multe întrebări prin intermediul unor poveşti de viaţă pline de tâlc. O ediţie de referinţă a operei lui Gellu Naum, ce adună în cele patru volume ale sale poezia, proza şi teatrul bine cunoscutului scriitor suprarealist. „Cele două motoare ale poeziei lui Gellu Naum sunt mecanismul visului şi cel al amintirii. Adesea, poeziile, ca şi visele, ca şi amintirile, se amestecă în acelaşi recipient poetic”.

„În Dubai, la sfârşitul deceniului unu din mileniul al treilea, Burj Khalifa, cel mai înalt şi mai luxos turn din lume, tocmai a fost inaugurat. Recesiunea mondială se simte ca un vânt rece sub uşă, dar asta nu tulbură opulenţa spectacolului: zece mii de artificii se urcă până sub tălpile lui Allah. În plin carnaval, «jurnalul arab» al unui bancher începe să spună o poveste surprinzătoare a Bucureştiului de acum un veac. Brusc, ne aducem aminte că, până în 1923, când a fost dezvelit mormântul lui Tutankhamon, România avea cel mai mare tezaur de aur şi nestemate din lume. În Orient sau aiurea, povestea comorilor şi a pietrelor preţioase are acelaşi final: bogăţiile se întorc la nisipul sub care stătuseră îngropate”, scrie Daniela Zeca Buzura în „Demonii vântului”, o carte pe care nu trebuie s-o rataţi. Un uimitor roman despre neîntrerupta legătură subterană a lumii europene cu cea orientală sub semnul gemelor, al pietrelor preţioase, depozite energetice ale iubirii şi urii, ale istoriei mari şi istoriilor personale, ale destinului şi eşecului.

Jurnalista Corina Drăgotescu şi actriţa Tora Vasilescu au prezentat la standul Editurii Nemira romanul „Culoarea norocului”, al Ancăi Fusariu, realizatoare de televiziune. „Este o carte din care iniţial nu am putut citi mai mult de zece pagini, atât de impresionată am fost de descrierea traumei şi a suferinţei unei femei care are cancer. Am reluat lectura şi a fost o experienţă care m-a marcat”, a declarat Corina Drăgotescu. Şi tot la Nemira, „El sueno espanol. Jurnal de căpşunar”, scris cu umor nebun de Albert V. Cătănuş, la lansare participând şi apreciatul tenor Costel Busuioc. Toate întâmplările povestite de autor sunt o „goană după aur” a secolului XXI. Scriitorul nu şi-a dorit să facă o analiză a societăţii spaniole, nici măcar o radiografie a situaţiei diasporei. „Costel, ştii ce facem noi aici, în Espana? Trăim la plesneală, mă. Ne pierdem tinereţile printre cretini. Nu vezi c-au ajuns aici numai hoţi, prostituate, zidari şi alcoolici?… Dacă eşti strângător tot te duci şi tu la vară cu vreo cinci mii de euro, să te distrezi şi tu ca băieţii la mare, la terase, cu gagicile…”

Crema cărţilor

Editura Polirom aduce la această secţiune cea mai recentă carte a celebrului Salman Rushdie, „Luka şi Focul Vieţii”, precum şi „Muzeul inocenţei”, ultimul roman al lui Orhan Pamuk, deţinător al Nobelului literar. Acestor titluri li se adaugă „Pagini inedite”, de Julio Cortázar (prima ediţie românească), „Jurnale”, de George Orwell, şi „Aparatul de fotografiat”, de Günter Grass. Editura Humanitas a mizat la acest târg şi pe reeditarea volumelor din seria de autor Mario Vargas Llosa, cu „Cine l-a ucis pe Palomino Molero?”, „Oraşul şi câinii”, „Paradisul de după colţ”.

Editura All propune „Mihai I al României, Regele şi ţara” de Ivor Porter, un volum riguros despre Regele Mihai I, dar şi despre istoria României în perioada atât de dramatică a mijlocului şi a celei de a doua jumătăţi a secolului XX. Cartea semnată de acest personaj celebru, Ivor Porter, este un amestec extrem de izbutit de istorie documentară şi de amintiri personale.

Bestsellerul vândut în peste un milion de exemplare, „Viruşi, arme şi oţel” de Jared Diamond, care ne poartă în istoria umanităţii pe toate continentele de-a lungul a 13.000 de ani, este considerată de Colin Renfrew „o carte cu arie de acoperire remarcabilă, o istorie a lumii, în mai puţin de 500 de pagini, care reuşeşte admirabil, acolo unde atâtea altele au dat greş, să analizeze unele dintre procesele fundamentale ale culturii”. Autorul ne somează să ne redefinim identitatea, vorbind despre procesul de formare a lumii moderne, demonstrând cum istoria şi biologia ne pot îmbogăţi reciproc pentru a da naştere unei profunde înţelegeri a condiţiei umane.

Dintre nenumăratele volume ale lui Orhan Pamuk, lansate de diferite edituri, să amintim şi „Muzeul inocenţei”, un roman de dragoste care poate fi oricând aşezat alături de „Lolita”, „Doamna Bovary” şi „Anna Karenina”, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2006. Cronicarul de la „New York Times” scria: „Pamuk ia lumea pe care o cunoaştem şi-i dă un plus de viaţă, o împrospătează. Astfel a ajuns unul dintre cei mai citiţi scriitori pe care şi-i dispută Orientul şi Occidentul”, iar „Sunday Telegraph” afirmă: „Un roman al memoriei devoratoare, al dorinţei şi al singurărăţii”. „Muzeul inocenţei” este o parte din viaţa marelui scriitor, în care Pamuk îşi lasă cititorii să se piardă în iţele povestirii.

Iubitorii de biografii vor descoperi în „Memoriile unui bătrân crocodil. Tennessee Williams” o muzică senzuală a stilului autorului, care vorbeşte despre succesul şi eşecul pieselor sale, mărturisind că şi-a ales profesia de scriitor pentru a fi un om liber. Un alt volum de memorii, „Mărturisesc că am trăit”, semnat de Pablo Neruda, este şi el aşezat sub semnul întrebărilor şi al răspunsurilor despre sine, o radiografie a unei vieţi şi a unei epoci tumultuoase. Recunoaşterea internaţională a poetului Neruda a culminat în 1971, cu acordarea Premiului Nobel pentru Literatură. Amintirile memorialistului nu sunt şi ale poetului. Primul poate a trăit mai puţin, dar a văzut mai mult, oferindu-ne detalii, al doilea ne dăruieşte fantasme răscolite de focul şi de umbra epocii lui. „Din paginile acestea se vor desprinde întruna, precum toamna în crânguri, frunzele aurii, înainte de veştejire, ori precum în vie boabele de struguri regăsite apoi în sfânta carafă cu vin. Viaţa mea e plămădită din toate vieţile: vieţi ale poetului. Pesemne că nu mi-am trăit propria viaţă, ci mi-am însuşit-o pe-altora”, scria Neruda.

„Regina albă”, a scriitoarei Philippa Gregory (Polirom), care şi-a câştigat reputaţia internaţională evocând episoade de sex, violenţă, iubire şi trădare, manevre politice şi scene de război, din epoca Dinastiei Tudor, introduce cititorul într-o lume fascinantă. Ea conduce naraţiunea cu o mână sigură ţesând o poveste seducătoare cu personaje pline de viaţă. Publicaţia „Kirkus Reviews” afirma: „Ca întotdeauna, scriitoarea dezvăluie ungherele întunecate ale istoriei şi crează o poveste plină de suspans creionând un portret al societăţii feminine (femei dure precum diamantul, care vor să-şi vadă soţi şi fii domnind cu orice preţ), cum foarte puţini au mai reuşit până la ea”.

„Mafia S.A. O sută de ani de Cosa Nostra”, de Eric Frattini (editat la Tritonic), nu reprezintă numai o lectură fascinantă despre lupta pentru putere economică, asasinate, milioane de dolari şi personaje celebre, precum Frank Sinatra, Al Capone, Marilyn Monroe, Vito Genovese, John Fitzgerald Kennedy sau Robert Kennedy, Jimmy Hoffa, ci mai ales întreaga istorie bine documentată a unui fenomen marcant al lumii americane. Oricare ar fi denumirea ei, această organizaţie criminală este reală, la fel cum sunt şi personajele.

Un bestseller al anilor ’80, revizuit şi adăugit, „Inteligenţa materiei”, semnat de doctorul Dumitru Constantin, incită şi azi. Drumul materiei de la prima undă de lumină până la clipa prin care prin creierul uman se poate conştientiza pe sine, acesta este subiectul cărţii, unică în literatura ştiinţifică românească prin cantitatea de informaţie prezentată într-o sinteză integratoare. „Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri, crestele stâncilor, roua preerilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii. Râurile sunt surorile noastre, ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Ce rămâne din viaţă, dacă nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte?” În căutarea acestor adevăruri uitate, autorul vă invită să descoperiţi inteligenţa materiei şi a vieţii.

Editura Vellant lansează câteva volume de artă, impecabil ilustrate, precum „Arta japoneză”, o perspectivă inedită asupra stilurilor şi tehnicilor de lucru ale principalilor artişti din perioada Edo, „Impresioniştii”, în care analizează într-un mod original stilurile şi tehnicile principalilor reprezentanţi ai acestui curent, prin intermediul decupajelor cititorul putând admira din perspective diferite capodoperele genului, precum „Clasa de dans” a lui Degas sau „Dejunul” lui Renoir. În „Suprarealiştii”, Laura Thompson foloseşte o abordare unică pentru a analiza detaliat stilurile şi tehnicile celor mai importanţi artişti ai curentului, iar Nicolas Ganz, în „Graffiti Arta străzii pe cinci continente”, prezintă una dintre cele mai cuprinzătoare şi actuale descrieri ale acestui fenomen. „Muzeul operelor dispărute” oferă cititorului ocazia rară de a vizita cea mai mare galerie de artă care n-a existat niciodată. Simon Houpt relatează excelent povestera lucrărilor valoroase din această galerie, de la Edward Munch la Rembrandt, de la Renoir la Van Gogh, de la Manet la Picasso şi mulţi, mulţi alţii… „Arhitectura modernă” din seria „Arta în detalii” prezintă într-o manieră unică şi detaliată stilurile de design şi tehnicile de construcţie ale principalilor arhitecţi ai epocii moderne, iar volumul „Arhitectura lumii. Capodoperele” de Will Pryce este un studiu complet, ilustrat cu fotografii inedite realizate de autor şi cu detalii speciale care pun în valoare unicitatea fiecărei clădiri. Peste 350 de fotografii îl însoţesc pe cititor într-o călătorie grandioasă printre capodoperele arhitecturale. În „Transgresiuni. Ofensele artei”, Anthony Julius, eminent avocat şi scriitor, trasează istoria revoltei împotriva Saloanelor Artistice academice, începând cu „Dejunul pe iarbă” de Manet până la scandalul provocat de expoziţia „Senzaţie” a Academie Regale, un secol şi jumătate mai târziu, analizând lucrări de Damien Hirst, Paul McCarthy, Jeff Koons, Anselm Kiefer.

Poveşti care trec din gură-n gură

În ultimul timp, audio book-urile au câştigat un imens teren. Editura Humanitas Multimedia a lansat cinci cărţi noi. De un mare interes, „Privighetoarea şi trandafirul”, după Oscar Wilde, în lectura lui Marius Manole, în traducerea lui Marius Chivu. „Încă din copilărie am îndrăgit povestile lui Oscar Wilde şi iată că, ajuns mare, le citesc cu aceeaşi mare plăcere, descoperindu-le nuanţele şi valenţele ce ni se dezvelesc diferit, în funcţie de vârstă. Mă bucur că am avut ocazia să citesc pentru dumneavoastră poveştile lui Oscar Wilde. E un cadou pe care doream să vi-l fac de mult. Iată că a venit timpul”, mărturisea Marius Manole.

„Cercul mincinoşilor” de Jean-Claude Carriere, în lectura lui Valentin Uritescu, păstrează spiritul autorului, „asemenea râmelor care afânează pământul pe care-l străbat în întuneric şi-l fac să rodească, poveştile trec din gură în gură şi spun, din timpuri străvechi, ceea ce nimic altceva nu poate spune”. „Aventurile baronului Münchhausen”, de Gottfried August Bürger, în lectura lui Ion Lucian, cât şi „Ghidul nesimtitului 2”, de Radu Paraschivescu, citit de Radu Beligan, cu vocea sa inconfundabilă, înnobilând textul, sunt pariuri câştigate.

Peste 50.000 de persoane au vizitat Târgul, faţă de anul trecut, când au fost 107.000 de vizitatori. Publicul a trebuit să facă slalom printre standuri de cărţi şi prin aglomeraţia sufocantă. La Târgul de carte editurile au încercat să seducă vizitatorii mizând pe reduceri şi oferte promoţionale, evenimente inedite. Criza, oricât am vrea s-o ocolim, s-a simţit năprasnic. Românii nu mai bani, iar acest lucru a obligat editurile să se inventeze, să reducă preţurile. Se puteau vedea cărţi de la 5 lei la 10 lei, mergând până la reduceri de 70%.

Aşa cum sublinia Vladimir Epstein, directorul „Gaudeamus”, „Târgul a reuşit să fie un moment de vârf al pieţei de carte. Având în vedere faptul că în România distribuţia de carte nu funcţionează, el a fost totuşi o mare şi minunată librărie”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.