În aprilie 2014, cetăţenii moldoveni obţineau dreptul de a călători fără vize în spaţiul UE. A fost un moment anunţat cu pompă de guvernul pro-occidental de la Chişinău, care ştia, la fel ca şi oficialii de la Bruxelles că moldovenii nu vor veni în UE în scop turistic pentru maximum 90 de zile, ci vor sosi în căutarea mijloacelor de subzistenţă pentru ei şi pentru cei de acasă.
În iunie 2014, Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere la UE. Din nou un moment esenţial, de data aceasta pentru campania electorală pentru alegerile din noiembrie 2014. Presa de limba română a prezentat marile avantaje pe care liberul schimb cu UE şi sprijinul financiar şi instituţional îl va reprezenta pentru ţară. Până acum au ratificat acest acord 16 din cele 28 de state membre UE. Sunt însă slabe şansele ca ratificarea să meargă până la capăt, pentru că Republica Moldova pare tot mai puţin acel pariu câştigător care sa salveze aparenţele strategiei UE de apropiere de vecinătatea sa estică.
Chiar în aprilie 2014 şi în lunile care au precedat alegerile din noiembrie 2014, în Republica Moldova a avut loc un jaf în sistemul bancar – un jaf “ruşinos”, aşa cum este numit de presa străină. Ruşinos pentru că este vorba de un miliard de euro, adică jumătate din bugetul ţării, cea mai săracă din Europa. Cetăţenii moldoveni din străinătate livrează în continuare circa 25% din PIB-ul ţării pentru familiile lor şi pentru ca oligarhii să poată transfera pe mai departe miliarde în offshore-uri.
Miliardul de euro a fost furat de la Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. Aceste bănci deţin 30% din activele bancare ale ţării şi pe aici sunt rulaţi bani pentru plata pensiilor şi a beneficiilor sociale. Banca de Economii are un rol asemănător CEC-ului din Romania şi, deşi depozitele cetăţenilor la această bancă nu sunt mari, clienţii sunt foarte multi, motiv pentru care impactul social al devalizării sale poate fi ridicat.
Business Recorder scrie că acest caz a ieşit la iveală după nişte descoperiri făcute de Banca Naţională de la Chişinău, care a observat că aceste bănci au oferit împrumuturi ce ajung la circa 15% din PIB-ul Republicii Moldova.
Şeful delegaţiei UE la Chişinău, finlandezul Pirka Tappiola a rămas fără cuvinte. Acesta a declarat că stă şi se tot întreabă cum se poate fura atât de mult dintr-o ţară atât de mică.
Ne putem însă întreba de ce Banca Nationala a observat acest jaf atât de târziu. La fel, un semn de întrebare şi calenadrul jafului de peste Prut: toate tranzacţiile au avut loc cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare de pe 30 noiembrie şi imediat înainte ca aceste bănci să intre sub administrarea specială a băncii centrale.
Furtul din Banca de Economii începe încă din anul 2011, moment în care Partidul Liberal, aflat atunci la guvernare, a început să atragă atenţia asupra neregulilor şi a jocurilor financiar-politice din spatele lor. Cu timpul, totul incepe să se facă “pe faţă”: preţul acţiunilor BEM este redus de la 42 de lei la circa 5 lei, totul pentru o preluare a băncii la un preţ mai mic decât cel real. În fruntea Consiliului de Administraţie ajunge omul de afaceri Ilan Şor, iar sub conducerea acestuia, în aprilie 2014, 25% din activele băncii sunt preluate de banca rusă de stat Vneşekonombank – o bancă al carei consiliu de administraţie este prezidat de nimeni altul decât premierul Federatiei Ruse. Banca Nationalăa a anuntat insa ca statul a reintrat in posesia pachetului majoritar al BEM, in decembrie 2014.
Şor a avut o ascensiune rapidă în afacerile din Republica Moldova în timpul guvernărilor conduse sau susţinute de către Vlad Filat. Născut în Israel în 1987, Şor devenea la 27 de ani preşedinte al consiliului de administraţie al BEM, dar şi al Aeroportului internaţional Chişinău – o altă afacere cu iz rusesc – concesionat unei firme din Federaţia Rusă.
Banii încep să se scurga în toate direcţiile din “CEC-ul” Republicii Moldova, printr-o mulţime de credite neperformante care ajungeau în offshore-uri în care mâna justiţiei de la Chisinau nu avea cum să pătrundă. De aici, banii se întorceau în conturile unor firme din Republica Moldova în acţionariatul cărora se aflau oameni apropiaţi fostului premier Vlad Filat, acum liderul celui mai important partid ce formează coaliţia minoritară de la guvernare – PLDM.
Aceste acuzaţii au fost formulate de către fostul ministru de Finanţe de la Chişinău Veaceslav Ioniţă (fost membru PLDM) în toamna anului 2014. O buna parte din presa de peste Prut, dar şi din presa din România nu au preluat informaţia, căci se pare că ordinul de zi a fost acela de a nu periclita şansele electorale ale partidului lui Filat – unul dintre puţinele care puteau ţine piept asaltului socialiştilor susţinuţi de Moscova şi al comuniştilor lui Vladimir Voronin.
După alegeri şi după formarea noului guvern, vendetele politice şi frustrarile rezultate în urma reîmpărţirii sferelor de influenţă în economie şi justiţie au dus însă la spargerea buboiului de la BEM, Banca Socială şi Unibank. Banca Naţională a selectat o companie specializată pentru a efectua controale la cele trei bănci – Kroll Associates UK Ltd (se poate pune întrebarea de ce a fost aleasă aceasta firmă, atât timp cât la concurs au participat “the big four” ale auditului – Ernst&Young, KPMG, Pricewaterhouse Cooppers si Deloitte). La sediul băncilor au avut loc percheziţii, la fel şi la birourile lui Ilan Şor. Acesta din urma a fost audiat şi, la mijlocul lunii martie, a fost reţinut pentru 72 de ore de DNA-ul de peste Prut – Centrul Naţional Anticorupţie. La scurt timp însă, tânărul oligarh israeliano-moldovean a părăsit ţara. Analiştii politici au calificat însă descinderile CNA drept o încercare de a lichida probele, în ajunul sosirii experţilor din SUA.
Jefuirea sistemului bancar de peste Prut cu un miliard de euro nu ar trebui să surprindă atât de mult oficialii de la Bruxelles şi nici presa internaţională.
În plină guvernare pro-occidentala, Republica Moldova a fost scena devalizării sistemului bancar şi a activelor din portofoliul statului, precum şi o perfectă “masina de spalat bani” pentru afacerile necurate din Federaţia Rusă. Chiar în această perioada de guvernare de după ceea ce unii numesc revoluţia din apriolie 2009, Republica Moldova a fost patria “atacurilor raider”(cu şanse mari de a se impune în limba romana precum alt cuvânt venit pe filiera rusească – raket). Sunt acţiunile prin care, folosindu-se de decizii ale judecătorilor corupţi, offshore-uri dubioase ajung în proprietatea unor întreprinderi, terenuri sau bănci.
Apoi, în perioada 2010-2014, instituţii financiare din Republica Moldova au fost parte a celei mai mari operaţiuni de spălare de bani din Europa de Est l-a implicat pe un văr de-al lui Vladimir Putin, ofițeri FSB, firme rusești, companii off-shore, bănci din Rusia, Letonia și Moldova, judecători moldoveni, agenți proxy și figuri importante ale lumii interlope, dupa cum scria Rise Project.
În „spălătoria rusească” au fost implicați peste 20 de judecători de la 15 instanțe de judecată din Republica Moldova. Practic, aceștia au avut rolul de legalizare a banilor, pronunțând, la solicitarea unui lanț de companii off-shore, peste 50 de ordonanțe judecătorești privind încasarea în mod solidar a unor datorii fictive, în sumă totală de aproximativ 20 de miliarde USD. Aceasta este o sumă uimitoare pentru o țară cum este Republica Moldova, care a avut un PIB sub 8,5 miliarde USD în 2013. Unii dintre aceștia sunt cercetați penal, în timp ce alții au demisionat din sistem. Traseul banilor: băncile rusești – Moldindconbank – banca letonă Trasta Komercbanka.
În 2013 a ieşit la iveală cazul în care două companii din Republica Moldova au favorizat transferul a 37,7 mil. USD prin Banca de Economii în dosarul Magnytsky, de la AlfaBank din Rusia (a nu se confunda cu banca grecească AlphaBank, care nu are nicio filială în Rusia-n.red.). Transferul prin Banca de Economii a fost penultima etapă a transferului a spălării de bani din Federația Rusă, în condițiile în care din BEM banii au ajuns pe conturile unei firme din Elveția Prevezon.
De spălarea banilor prin intermediul Băncii de Economii sunt suspectaţi înalţi funcţionari din Federaţia Rusă, implicaţi în cazul Magnitski. Serghei Magnitski ar fi descoperit o serie de ilegalităţi privind furtul banilor de către reprezentanţi angajaţi în diferite ministere. Magniţki a fost acuzat de evaziune fiscală împreună cu Hermitage, arestat, iar în noiembrie 2009, după un an de bătăi, torturi şi refuz al celor mai elementare drepturi, Magniţki a murit din cauza rănilor, legat pe un pat de închisoare. Congresul Statelor Unite a adoptat o lege cu numele lui prin care a îngheţat conturile din băncile americane ale oficialilor ruşi implicaţi în acest caz şi le-a interzis să intre pe teritoriul american, cazul devenind şi un motiv de tensiune între Rusia şi Uniunea Europeană.
Este imposibil ca Uniunea Europeană să nu fi avut ştiinţă de aceste afaceri murdare implicând oligarhii, politicienii, justiţia şi sistemul bancar din Republica Moldova în momentul în care au liberalizat regimul de vize şi când au semnat Acordul de Asociere. A fost însă un gest menit să încurajeze forţele aşa-zis pro-occidentale să se coalizeze şi să obţină un nou mandat în noiembrie 2014, o încercare de a mai salva ce se mai putea salva din Parteneriatul Estic al UE ce ar fi trebuit să apropie Ucraina de Vest într-un mod paşnic.
Însă prin formarea unui guvern minoritar de către PLDM şi Partidul Democrat (al oligarhului Vladimir Plahotniuc), cu refuzul de a numi un procuror general dintr-un stat UE şi de a se angaja ferm pe o cale a reformării justiţiei, actuala putere de la Chişinău a semnalat clar că orientarea sa este una îndreptată către menţinerea sistemului oligarhic şi obţinerea unor beneficii europene de pe urma poziţionării geostrategice a ţării, nu a angajamentului pro-occidental. Scandalul miliardului furat din băncile ţării nu este decât încă o dovadă în acest sens.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.