Nămeţii au pus stăpânire pe câteva zeci, dacă nu sute, de parohii, ce au mii şi mii de credincioşi, iar Patriarhia Română şi Prea Sfinţia Sa Patriarhul Daniel tac mâlc, în vreme ce mai toată lumea ştie că Biserica nu este deloc săracă, iar ea, ca mare putere în stat ce se bucură de încrederea mai tuturor românilor, doarme în front de peste trei săptămâni. E adevărat, pe site-ul său găseşti o ştire rătăcită despre acei preoţi care sunt „alături de militari şi jandarmi în localităţile aflate sub zăpezi”, dar, să nu uităm, ea are tot mai mulţi slujitori. Luni, la prânz, când viscolul făcea ravagii în Bucureşti, adică şi în jurul Dealului Mitropoliei, ca şi în judeţele Buzău, Ialomiţa, Călăraşi, Vrancea şi în atâtea alte locuri din vestul, sudul şi estul ţării, televiziunea Trinitas găzduia tot felul de dezbateri, desigur utile în alt context, dar nu în momentul în care atâţia oameni mureau sau erau disperaţi din cauza situaţiei cumplite în care se aflau. Erau bătrâni bolnavi, copii ce nu mai mâncaseră de zile bune, erau femei sleite de încercări disperate de a învinge nămeţii. Şi mai erau animalele lor sau păsările ce supravieţuiseră crivăţului ori gerului, dar care, ca şi stăpânii lor, nu aveau ce mânca. Iar cine cunoaşte rolul lor în lumea satului înţelege cât de preţuite sunt acestea. Ici-colo, pe troienele ce acoperiseră grajdurile şi casele se vedea câte un câine cu privirea tristă ce se bucura din belşug când îi vedea pe temerarii reporteri ai televiziunilor ajunşi doar ei ştiu cum pe acele locuri ale nimănui spre a face publică situaţia lor dramatică.
Pe acest fundal, cu poveşti şi fapte zguduitoare, cu peisaje aproape apocaliptice, cu morţi tot mai mulţi şi nevinovaţi, niciun cuvânt de îmbărbătare, nicio alinare, nicio chemare la solidaritate creştinească din partea Patriarhului Daniel sau a Patriarhiei, nicio declaraţie oficială despre starea deosebit de gravă în care se găsesc credincioşii şi bisericile ori mănăstirile din acele zone cu adevărat sinistrate. Iar, peste toate, nicio iniţiativă pe plan naţional a Bisericii şi a patriarhului, cel care ar trebui să păstorească în mod exemplar viaţa şi destinele credincioşilor. Cum se ştie, odată cu sosirea lui în Dealul Mitropoliei, una dintre primele lui griji a fost aceea de a lansa trustul mediatic al Patriarhiei, compus din ziarul „Lumina”, agenţia de ştiri „Basilica” şi din televiziunea Trinitas, prin care Patriarhia să-şi transmită rapid şi bine toate comunicatele. Ce nu ştie şi nu înţelege deloc iniţiatorul acestei SRL media este că el are, prin forţa împrejurărilor, un nivel restrâns de acoperire şi că în orice ţară civilizată capii Bisericii folosesc cu prioritate reţelele publice şi locale tocmai pentru a-şi asigura o arie cuprinzătoare de comunicare. În context, îl vedeţi pe Papă cedând unei televiziuni particulare transmiterea discursurilor şi iniţiativelor sale creştineşti?
Cum bine se ştie, la fiecare 24 de ore, numărul celor decedaţi din cauza gerului, a zăpezii şi a marilor probleme create de nămeţi a crescut, iar un năimit pedelist ce răspunde la numele Toader Mircea, dar are nu doar înfăţişarea, ci şi comportament de nazist, s-a trezit declarând la o televiziune că „decedaţii erau mai toţi beţi”. Unde ai fost, Patriarhule Daniel, când nu doar viaţa, ci şi memoria unor enoriaşi decedaţi în condiţii ghetoiste erau călcate în picioare, unde este Patriarhia Română când credincioşii ei sunt batjocoriţi şi după moarte? Lipsa voastră de orice reacţie să ateste că, aşa cum se aude, puterea a lăsat de izbelişte aceste zone întrucât oamenii au votat opoziţia, iar voi sunteţi O REMORCĂ şi atât a acestei puteri, care, ca un Satana pământean, pedepseşte cu orice ocazie alegătorii că nu au votat cu ea? Atât de departe aţi ajuns cu slugărnicia, dar nu şi cu slujirea drepturilor de viaţă şi credinţă ale enoriaşilor?
E adevărat, pe site-ul Patriarhiei am găsit un recent comunicat ce poartă un titlu încurajator – „Să fim solidari cu cei ce suferă!” -, în care, la un moment dat, se arată că, „potrivit art. 29, alin. 5 din Constituţia României, deşi este autonomă faţă de stat şi neutră din punct de vedere politic, BISERICA NU POATE FI INDIFERENTĂ FAŢĂ DE SUFERINŢELE POPORULUI PE CARE ÎL PĂSTOREŞTE PE CALEA MÂNTURII. Prin urmare, ea trebuie să-şi exercite, în acelaşi timp, vocaţia de factor al păcii sociale (Legea cultelor, art. 7, alin. 1) şi de apărătoare a demnităţii umane atunci când aceasta este umilită din cauza nedreptăţilor sociale, a sărăciei şi neajutorării”. Pe cât de generoase vorbe, pe atât de mare distanţă de la vorbe la fapte! Bine că au făcut gesturi umane deosebite suporteri ai unor echipe de fotbal sau sportivi rugbişti!
În tot acest infern, în care patriarhul şi Patriarhia aveau o tăcere asurzitoare, mediatizând iniţiativa Arhiepiscopiei Bucureştilor de a ajuta sinistraţii, alţi slujitori ai adevărului, dreptăţii şi omeniei şi-au făcut şi-şi fac cu prisosinţă datoria. Sunt reporterii – fete şi băieţi – de la televiziuni, care au suferit din cauza viscolelor, au mers prin nămeţi, au stat în ger ca să relateze fapte şi întâmplări halucinante şi chiar au ajutat personal la salvarea unor oameni. Ei, şi nu cei aflaţi la căldură în Dealul Mitropoliei, merită recunoştinţa şi respectul nostru! Ei sunt cei care ne-au vorbit despre sprijinul exemplar dat enoriaşilor săi de preotul Marian Todor din parohia Glodeanu Cârlig şi l-au mediatizat pe măsură. Dar probabil că şi popa Daniel ştie proverbul potrivit căruia cu o floare nu se face primăvară…
Am scris plin de tristeţe aceste rânduri, eu, care m-am dus nu ca turist la Nazaret, la Betleem şi m-am recules la Mormântul Sfânt, şi care am cultul credinţei în sânge şi suflet. De aceea, mă simt umilit în faţa acestui comportament absurd şi anticreştin al capilor Bisericii credinţei mele. Să mă mai mir atunci că sectele au un atât de mare succes, numai capii Bisericii se fac că nu ştiu? Sunt, deci, obligat să-i spun patriarhului că BOR nu este o SRL, iar oricât de bine ar gestiona-o, el ar trebui să facă ceea ce a făcut remarcabilul său predecesor Teoctist, care, într-un moment de cumpănă, s-a retras pentru meditaţie la o mănăstire. Acesta este, de fapt, momentul în care se zideşte adevărata Catedrală a Mântuirii Neamului!
Doamne ocroteşte-i pe români!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.