Protecția e un profesor rău

Avem dovada lipsei de profesionalism a procurorilor DNA, în frunte cu șefa lor. Mai mult decât atât: avem dovada faptului că DNA n-a fost reformată, în regimul Băsescu, să fie un model de profesionalism, ci, dimpotrivă, a fost gândită ca vector de represiune abuzivă, factorul de teroare fiind asigurat, din spatele DNA, prin organizarea așa-zisului câmp tactic. Dovada este dosarul „Gala Bute“, în care principalul acuzat este Elena Udrea. Dacă într-un asemenea dosar DNA nu a fost capabilă să găsească probe și totuși l-a trimis în fața instanței, înseamnă că procurorii Laurei Codruța Kovesi mizează pe factorul de teroare asupra judecătorilor chiar și azi, când avem multe semne că judecătorii se eliberează de câmpul tactic.

Dosarul „Gala Bute“ nu conține probe concludente împotriva Elenei Udrea, deși era flagrant faptul că statul s-a implicat financiar în organizarea unui meci de box profesionist, fapt interzis de legea sportului oriunde în lume. La noi, această interdicție n-a fost încă infracționalizată explicit în Codul penal, așa că DNA era obligată să aducă probe pe direcții existente în legile românești. N-a reușit. De ce atunci Codruța Kovesi n-a ordonat suspendarea urmăririi penale? Răspunsul este unul singur: ca să amâne dezvăluirea evidenței că DNA are un eșec de mari proporții în instrumentarea acestui caz de mare ecou public. Să amâne dezvăluirea aceasta câtă vreme? Până când câmpul tactic se va repune pe picioare (după căderea generalului Coldea) și va convinge judecătorii, din nou, să dea sentințe și în lipsa unor probe concludente, în numele suspiciunii rezonabile de tipul „Las’ că știm noi cine e cutare și câte păcate are!“.

Capul de acuzare cu privire la mită este totalmente neprobat în acest dosar. Iar capul de acuzare cu privire la abuzul în serviciu are nevoie de ceea ce CCR a anulat (împlinirea defectuoasă a atribuțiunilor de serviciu), ca să poată fi susținut. Înțelegem acum de ce DNA ținea morțiș să nu fie trecută în explicitul legii decizia CCR. Lasă, că așa, fără trecerea în lege a deciziei CCR, DNA se afla într-un flagrant abuz de putere, căci, prin efectul Art. 147 din Constituție, abuzul în serviciu este azi suspendat de drept și nu mai poate avea efecte juridice decât pentru judecătorii terorizați de SRI.

Toată vânzoleala protestatară din februarie 2017 să fi avut oare în miez și acest dosar al cărui eșec (o eventuală achitare) ar echivala cu mai mult decât o demisie a șefei DNA, și anume ar face flagrantă lipsa de profesionalism a Codruței Kovesi și punerea abuzivă a terorii în locul probațiunii?

Acest dosar poate fi capătul unei cariere bazate pe o protecție politică, o vreme, ocultă, mai apoi, care a ținut loc de competență, a distrus destine și a dat naștere unei noi poliții politice.

Vom asista la o sentință cu valoare istorică în dosarul „Gala Bute“? Dacă judecătorii vor da o condamnare în acest dosar sută la sută lipsit de probe, vom ști că balaurul a avut mai multe capete decât am fost noi în stare să numărăm.

În anii ’30 ai secolului trecut, procurorii lui Stalin nu-și puteau proba acuzațiile. Ei au găsit că, prin terorizarea inculpaților, pot obține declarații de autoacuzare. Contribuția românească din secolul XXI la desăvârșirea acestei școli juridice este următoarea: dacă nu mai poți obține declarații de autoacuzare, atunci trebuie să îndrepți teroarea către judecătorii mai slabi de înger (probabil șantajabili), ca să ai condamnările dorite de stăpâni. Întrebarea românească a secolului merită la fel de multe cercetări ca acei ani ’30: cum a fost posibil ca CSM să rămână pasiv în fața acestor abuzuri? Răspunsul nu-l vom avea decât atunci când vor exista defectări din cadrul SRI, care – ca în acei ani ’30 – vor dori să relateze cum a funcționat teroarea asupra membrilor CSM.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.