Președintele Franței declară că este gata să propună ridicarea sancțiunilor economice impuse Rusiei, dacă alegerile din teritoriile ucrainene controlate de rebeli se vor desfășura corect. Francois Hollande a mai propus ca liderii din Germania, Ucraina și Rusia să se reunească la Paris în cursul acestei luni pentru a discuta despre asta, acum că acordul de încetare a focului se pare că este respectat.
Cancelarul Angela Merkel nu mai adoptă un ton dur la adresa Rusiei de câteva luni, în timp ce armele letale americane la care visează aripa dură de la Kiev nu mai vin, iar singurul gest limpede al SUA este desfășurarea de armament greu în țările estice ale NATO. Economia Franței a avut de suferit de pe urma sancțiunilor, la fel și cea germană. Ambele țări se confruntă acum cu criza imigranților, mult mai periculoasă pe plan electoral. Iar SUA se află deja în campanie electorală și este prinsă în hățișul diplomatico-militar din Orientul Mijlociu. Ucraina nu mai este de actualitate, granițele au fost modificate în Europa, într-o țară vecină României. Faptul împlinit pare să fi fost acceptat de Occident, la granița celei mai mari alianțe militare din lume. Încălcarea dreptului internațional și consecințele inacțiunii în fata acestui fapt nu mai este o temă de actualitate, imaginile spectaculoase, dramatice cu imigranți. Putin se pare că a câștigat.
”Războiul din Ucraina nu mai este pe prima pagină a ziarelor. Cu un an și jumătate în urmă, când președintele Vladimir Putin a luat Crimeea și apoi a instigat la o rebeliune pro-rusă în regiunea Donbas, Ucraina era știrea zilei. Putin era acuzat constant, iar Rusia era lovită de sancțiuni economice dure. Relațiile Est-Vest s-au răcit mult și diplomații se întrebau dacă nu cumva sunt martorii începutului unui nou război mondial”, scrie pentru Washington Post Marvin Kalb, senior adviser la Puitzer Center, autorul volumului recent apărut ”Imperial Gamble: Putin, Ukraine and the New Cold War”.
Acum Ucraina, văzută ca o criză europeană, și-a pierdut caracterul urgent. Un motiv ține de alte știri fierbinți, de la criza economică globală, la valurile de imigranți arabi și africani disperați care vin în Europă și până la nebunia campaniei prezidențiale americane. Însă mai este un motiv important – se pare că Putin a câștigat războiul său în Ucraina, în timp ce criticii săi occidentali privesc de pe margine bolborosind câte ceva cu furie neputincioasă.
Cu un an în urmă Putin se afla în fața celei mai importante decizii a președinției sale: dacă să încheie un acord cu președintele ucrainian Petro Poroșenko sau să-și trimită trupele și tancurile la război. Spre surprinderea multor observatori, milițiile și armata ucrainene au părut că sunt la o bătălie distanță de câștigarea războiului cu rebelii lui Putin. Având în față perspectiva înfrângerii, Putin a plusat și a ordonat forțelor sale să treacă granița și să respingă ofensiva ucraineană. A dorit în mod clar să le dovedească președintelui Poroșenko și susținătorilor săi occidentali că Rusia va câștiga un război cu Ucraina.
După doar câteva săptămâni, Putin și Poroșenko au ajuns la un acord pentru o încetare fragilă a focului, care era limpede că nu va ține. La începutul acestui an, cancelarul Angela Merkel a început să negocieze un alt acord de încetare a focului, însă știa foarte bine, la fel ca și președintele Obama, că totul depindea de măsura în care președintele Poroșenko și colegii săi de la Kiev vor fi dispuși să extindă recunoașterea liderilor rebeli din Donețk și Lugansk (o formă de legitimare) și să le acorde un statut de autonomie în cadrul Ucrainei. Pentru Poroșenko aceasta a fost și rămâne o pilulă amara. Mai important poate este că el știe că nici Germania, nici SUA nu vor lupta pentru Ucraina. Da, vor veni cu mesaje călduroase de susținere, cu o asistență financiara și militară redusă, dar atât.
În acest cadru dominat de circumspectie, Putin a ”înghețat” conflictul încet dar sigur, așa cum a făcut în 2008 în fosta republică sovietică Georgia. Acum Putin poate controla mai mult decât liderii occidentali cursul evoluțiilor economice, politice și diplomatice din Ucraina.
Pentru această ”victorie”, Putin a trebuit să plătească un preț mare. Economia Rusiei s-a prăbușit, reputația sa a avut de suferit și Rusia începe să se întoarcă la dezordinea interna și la nemulțumirile care se extind tot mai mult. Însă toate acestea nu au avut efecte vizibile asupra poziției sale în Rusia. Pare perfect capabil să își mențină puterea aproape dictatorială.
Mă gândesc uneori la ceva aproape imposibil – că am putea printr-o magie sa aducem Ucraina în Europa de Vest, unde ar începe să prospere și să fie o democrație cu o economie puternică. Merită un astfel de viitor. Dar nu putem face asta. Ucraina va avea mereu o frontieră comună cu Ruaia, așa cum are în comun și o limbă, o cultură, o religie. În cea mai mare parte a extstenței sale, Ucraina a fost parte a Rusiei, separându-se ca națiune independentă doar după 1991, când s-a dezintegrat URSS. Ucraina nu se simte confortabil în ”vecinătatea apropiată” a Rusiei, în curtea Rusiei, în ”sfera de influență”. Fie că ne place sau nu, Rusia este puterea dominantă în Europa de Est și nu va exista o soluție realistă la actuala criză decât dacă Rusia și Ucraina vor gasi un modus vivendi.
Atitudinea lui Putin față de Ucraina este asemănătoare cu cea a altor lideri ruși. El nu inovează nimic. Paradisul ar fi în definiția sa o confederație slavă formată din Rusia, Belarus și Ucraina – toate, spune el, fiind ”istoric teritorii rusești”. Kiev, capitala Ucrainei este în viziunea lui Putin ”mama tuturor orașelor rusești”, iar Putin vorbește despre ”aspirația rușilor, de Rusia istorică, de vechii ruși”, despre Rusia și Ucraina legate de o istorie comună de mai bine de o mie de ani.
Putin poate tolera o Ucraină independentă atât timp cât este ”prietenoasă” cu interesele naționale ale Rusiei și, ca orice despot, are încredere doar în definiția data de el acestei prietenii. La un moment dat a sugerat că ar dori o conferință precum cea de la Yalta, unde el și alți lideri internaționali să retraseze granițele Europei de după 1991. Acum Putin se uită la o Ucraină care se zbate în palma sa și, pe de altă parte, îi vede pe adversarii săi occidentali ca fiind slabi, corupți și, în acest caz, gata să ajungă la o înțelegere după placul lui.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.