×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 2 minute
24 Ore
7 Zile
30 Zile
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Duminică, 20 august 2017, 18:35
EUR (€)
+0.0067 ↗
4.5883 RON
USD ($)
-0.0038 ↘
3.9066 RON
• • •
Dosar Cotidianul
România, o țară hiper-supravegheată

NSA şi SRI-ul au avut şi au şi în prezent în derulare proiecte care dispun de o similaritate aproape perfectă. Amândouă instituţiile şi-au propus să stocheze şi să poată accesa date confidenţiale privind populaţia statelor unde operează, respectiv Statele Unite ale Americii şi România. Amândouă instituţiile au încălcat (vezi scandalul Edward Snowden şi recentul interviu cu Nicoleta Andreescu, preşedinta APADHOR-CH) dreptul la viaţă privată al cetăţenilor americani şi români.

Analogia cu Fratele mai Mare se opreşte însă aici: în timp ce în Statele Unite scandalul mediatic declanşat a dus la o modificare a legislaţiei printr-un control mai ferm al politicului (formal sau nu, acest aspect rămâne de stabilit) în vederea limitării imixtiunilor NSA în viaţa privată a americanilor, la noi se aşterne o tăcere asurzitoare. Mai mult, Comisia Europeană, care prin instituţiile ei a acordat sprijin financiar (fonduri) pentru implementarea acestui program de supraveghere în masă derulat de către SRI, se spală pe mâini, asemenea lui Pilat din Pont, mutând întreaga responsabilitate a finanţării în curtea instituţiilor româneşti.

Din punctul de vedere strict al unei riguroase analize de intelligence, capabilitatea de a accesa mai multe date existente nu echivalează implicit cu eficientizarea activităţii unui serviciu de informaţii care, prin natura sa, ar trebui să se ocupe cu securitatea naţională (prevenirea actelor de terorism etc.), şi nu cu spionarea propriilor cetăţeni.

Ce se întâmplă în România

Datele care implică interacţiunile noastre sociale pot fi stocate şi accesate de către instituţii care nu ar avea dreptul legal să o facă. Este vorba despre SRI. Aici mă refer la datele privind tranzacţiile financiare, derulate prin bănci, datele medicale, e-mailurile personale, datele accesibile prin conectarea noastră la reţelele GSM: respectiv convorbirile telefonice, SMS-urile, MMS-urile, Internetul mobil, datele accesibile prin intermediul conexiunii pe fir la Internet oferite de către ISP (Internet Service Provider), date care înglobează totalitatea adreselor de Internet pe care le accesăm în realitatea virtuală. Aici se pot include datele pe care le plasăm de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni pe reţelele de socializare. Prin urmare, totalitatea activităţilor pe care le derulăm fiecare din noi în spaţiul social, public sau privat, deopotrivă. Camerele de supraveghere plasate pe stradă sau în autobuze vor permite în permanenţă să fim cu atenţie monitorizaţi. Calculatorul, telefonul sau tableta constituie tot atâtea instrumente eficiente pentru interceptarea şi accesarea – ilegală, desigur – a informaţiilor pe care le vehiculăm şi stocăm. Astfel, ţinta spre care se tinde în acest moment este supravegherea tuturor acţiunilor derulate de noi în urma unei monitorizări absolute: 24 din 24 de ore, precum şi accesul nelimitat la toate informaţiile pe care le accesăm. Aceasta constituie ţelul final al acestei operaţiuni de supraveghere totală. Între timp, între două scandaluri mediatice succesive, reale sau generate, acest proiect se derulează nestingherit, cu o precizie milimetrică.

Răzvan Ionescu şi Eduard Hellvig ar trebui să ştie că SRI se ocupă cu securitatea naţională şi nu cu spionarea propriilor cetăţeni

SRI – aparat executiv

SRI-ul este utilizat în cele mai multe dintre cazuri. Strategiile şi deciziile ce vizează curentele de opinie care urmează să fie implementate în societatea românească se instrumentează doar la acest nivel. SRI-ul doar transpune în practică, cu eficienţă şi maximă acurateţe, toate ordinele primite.

Principiul stocării şi accesării unei cantităţi considerabile de date, cunoscute în limbajul informatic de specialitate ca massive data storage (cu referire la dispozitivele fizice de stocare: HDD-uri, SSD-uri etc.) sau big data (care se referă la componenta software: respectiv programele şi datele efective ce urmează a fi stocate), a fost introdus relativ de curând, atunci când aceste dispozitive fizice au devenit accesibile prin prisma cantităţii sporite de stocare disponibilă şi, simultan, accesibilităţii preţului de achiziţie. Există în momentul de faţă, pentru orice doritor, hard-diskuri care pot stoca până la 10 TB de informaţie, dacă ne referim doar la publicul larg. Se ştie însă că serviciile de informaţii dispun de accesul la dispozitive care înglobează tehnologii superioare, inaccesibile pe piaţa obişnuită.

În loc să se aloce fonduri pentru dezvoltarea unei infrastructuri de transport auto, atât de necesară, spre exemplu, construcţia de autostrăzi ar putea lega între ele provinciile istorice, facilitând astfel dezvoltarea economică, noi toţi, prin taxele şi impozitele pe care le plătim statului român, hrănim instituţii care desfăşoară acţiuni ilegale. Aceste acţiuni vizează supravegherea noastră în masă, invadându-ne, într-un mod abuziv, spaţiul nostru privat. Statul român, prin instituţiile pe care le patronează sau, mai bine zis, le finanţează din banii noştri, adapă cerberii ţarcului în care, pe nesimţite, începe să se transforme România.

Datele despre noi sunt utilizate de către analişti specializaţi în psihologie socială pentru a citi pulsul social dintr-un anumit moment dat şi, simultan cu aceasta, pentru a elabora scenariile unor potenţiale acţiuni care vor fi întreprinse, în funcţie de necesităţile implementării unor strategii care se regăsesc pe agenda celor care ne conduc.

Constituim, fiecare dintre noi, o ţintă virtuală

Dacă stăm cuminte în rând şi ingurgităm docil ceea ce ni se livrează, va fi bine. Protestăm doar atunci când ni se cere şi numai pe subiecte care se găsesc pe agenda altora. Dacă nu, se va utiliza toată informaţia compromiţătoare disponibilă despre noi, stocată în aceste baze de date, spre a ne inculpa, pentru a reveni în rând, conformându-ne strict liniei dictate. În caz că ne credem sau chiar suntem impecabili, ni se vor fabrica probe menite să ne incrimineze. Astfel funcţionează acest mecanism de creare a unei mase amorfe, obediente şi slugarnice.

De ce este necesară stocarea în masă a unei astfel de cantităţi de informaţii despre fiecare dintre noi? Ne găsim, în România de astăzi, fie că ne place sau nu, conştientizăm sau nu, într-un sui-generis laborator de experimentare a unor tehnici specifice de inginerie socială. Datele despre noi sunt utilizate de către analişti specializaţi în psihologie socială pentru a citi pulsul social dintr-un anumit moment dat şi, simultan cu aceasta, pentru a elabora scenariile unor potenţiale acţiuni care vor fi întreprinse în funcţie de necesităţile implementării unor strategii care se regăsesc pe agenda celor care ne conduc. Spre exemplu, MRU (Mihai Răzvan Ungureanu) a făcut o afirmaţie la o conferinţă ţinută de curând la Cluj-Napoca. Mai devreme sau mai târziu, a afirmat acesta, este vorba despre luni sau ani, va apărea în România un partid naţionalist. Fostul şef al SIE ştia că în laboratoarele din spate s-a gândit inserarea pe scena politică a unui astfel de partid.

Fundamentarea deciziei, respectiv oportunitatea şi necesitatea introducerii unui astfel de pion politic de coloratură naţională, se bazează tocmai pe o analiză care are la bază acea bază de date extinsă, aptă de a fi accesibilă în permanenţă. Preferinţele noastre politice şi de orice altă natură sunt accesibile doar la un click distanţă. Din cadrul acelei baze de date se extrag informaţiile necesare acestei analize punctuale de caz sau în orice alte situaţii analoage. Astfel, consultarea instituţiilor de sondare a opiniei publice poate fi parţial scurtcircuitată. Vasile Dâncu şi al său IRES vor putea fi apelabili doar la anumite ocazii. Asta, presupunând că instituţia SRI deţine propriii săi specialişti în psihologie socială. Starea naţiunii va putea fi cu acurateţe stabilită în orice moment prin consultarea şi procesarea adecvată a datelor existente.

Din punctul de vedere strict al unei riguroase analize de intelligence, capabilitatea de a accesa mai multe date existente nu echivalează implicit cu eficientizarea activităţii unui serviciu de informaţii care, prin natura sa, ar trebui să se ocupe cu securitatea naţională (prevenirea actelor de terorism etc.), şi nu cu spionarea propriilor cetăţeni. Unul dintre analiştii care activează în cadrul CIA, atunci când se referea la identificarea unor terorişti, oferea un exemplu elocvent prin plasticitatea sa: este ca şi cum ai căuta un ac în carul cu fân şi tu plasezi mai mult fân deasupra.

Întrebări care așteaptă răspunsuri pertinente

Există o întrebare pe care noi, românii, ar trebui să ne-o punem. De ce în acest areal asociat egregorului românesc se experimentează aceste aspecte duse la extrem?

Un posibil răspuns care poate fi oferit este următorul: din cauza ignoranţei, laşităţii, conformismului, oportunismului, foarte puţini dintre noi reacţionăm în faţa acestor agresiuni evidente care ne afectează resorturile intime ale existenţei noastre.

De asemenea, pentru că s-a dovedit în decursul timpului că avem o capacitate de a îndura dusă până la un extrem masochist. A se vedea ultimii ani ai dictaturii Ceauşescu.

Pentru că suntem încă extrem de manipulabili, cu o componentă psiho-mentală maleabilă, practic o plastilină flexibilă în mâinile operatorilor, experţi în tehnici de inginerie socială, care se constituie în noii arhitecţi ai societăţii româneşti. Această trăsătură constituentă a românului nu ţine neapărat de pregătirea profesională, potenţa financiară sau apartenenţa la o anumită clasă socială. A se vedea, prin exemplificare, recentele demonstraţii de stradă, la care a participat o largă majoritate de tineri corporatişti, având implicit un anumit statut profesional, în care s-a protestat doar în privinţa anumitor aspecte, eludându-se în mod straniu altele, respectiv incriminând corupţia s-a omis poliţia politică derulată de către structura DNA – SRI. Astfel, aceste mişcări de stradă au deservit impecabil anumitor scopuri elaborate cu precizie dinainte, nedovedind astfel decât capacitatea manipulativă extremă a celor aflaţi în background.

Pentru că, deşi unii dintre noi ştim adevărul, nu facem nimic pentru a-l comunica celorlalţi, complăcându-ne dintr-o lehamite elitistă.

Pentru că dăm dovadă de un individualism feroce, care îl exclude pe celălalt, vizând exclusiv binele propriu. Până când nu vom înţelege, fiecare în parte, că numai împreună putem să realizăm ceva, vom fi anihilaţi relativ uşor, indiferent ce demersuri benefice am vrea să iniţiem.

Este de preferat ca în momentul de faţă, aşa cum ei ne monitorizează pe noi, şi noi, la rândul nostru, să devenim conştienţi de procesul manipulativ la care suntem supuşi în permanenţă.

Ideal ar fi ca fiecare dintre noi să fie simultan regizor, scenarist şi actor principal în filmul vieţii noastre. Dar putem observa că, de multe ori, ne găsim în ipostaza, deloc dezirabilă, de a fi gândiţi, simţiţi şi acţionaţi de către forţe străine aspiraţilor noastre legitime de bunăstare şi libertate individuală.

Noi toţi, prin taxele şi impozitele pe care le plătim statului român, hrănim instituţii care desfăşoară acţiuni ilegale. Aceste acţiuni vizează supravegherea noastră în masă, invadându-ne, într-un mod abuziv, spaţiul nostru privat.

Demascarea NSA

Edward Snowden a lucrat la CIA și NSA până în luna mai 2013, în calitate de colaborator extern. Prin funcția sa la departamentul tehnic, avea acces la informațiile strict secrete ale serviciilor de spionaj americane. Cel mai important dintre acestea era proiectul secret PRISM, prin care SUA și Marea Britanie supraveghează și spionează rețele de Internet. Snowden a oferit informațiile pe care le avea jurnaliștilor de la publicația engleză The Guardian. Demersul său a făcut ca SUA să-l dea în urmărire internațională, sub acuzația de înaltă trădare. Din august 2013, Snowden este refugiat politic în Rusia, unde trăiește și acum în exil. În SUA, Snowden este erou sau trădător, în funcție de cum se raportează oamenii la problemele de securitate ale Americii. Fostul secretar de stat John Kerry l-a considerat trădător, actualul președinte Donald Trump este și mai categoric și a afirmat că-l „vrea executat“. Șeful Apple, Steve Wozniak, regizorul Oliver Stone și alți lideri de opinie din SUA îl consideră „erou“.

Fostul angajat al NSA a oferit jurnaliștilor documente din care reiese că agenţia americană monitoriza orice formă de comunicare: e-mailuri, trafic de net și telefoanele a milioane de americani și ale altor persoane din întreaga lume. Mai mult, serviciul secret a obligat rețelele Google, Yahoo şi alte mari companii de IT să facă acelaşi lucru și să ofere acces nelimitat la bazele lor de date. Astfel, în 2012, administrația Obama a aprobat extinderea operaţiunilor NSA de monitorizare, fără mandat judiciar, a traficului online internaţional al cetăţenilor americani, în efortul de contracarare a atacurilor cibernetice străine. Atunci, Departamentul american al Justiţiei a emis două ordonanţe care permit NSA să verifice orice mesaj online, fără mandat judiciar, în scopul identificării eventualelor atacuri cibernetice străine. Potrivit documentelor făcute publice de Snowden, ordonanţele permit doar colectarea adreselor online şi a semnăturilor electronice, pentru depistarea conexiunilor cu guverne străine. Însă, practic, NSA poate căuta şi hackeri care nu au legături cu guverne străine. Ulterior, după declarațiile fostului expert tehnic de la NSA care au declanșat numeroase proteste și dezbateri publice în SUA, Congresul a adoptat în 2015 US Freedom Act, care, pentru prima dată după atentatele de la 11 septembrie 2001, reduce capacitatea SUA de a-şi spiona cetăţenii. Cu toate acestea, Snowden declara atunci, într-un interviu pentru presa europeană, citat de Mediafax, că „dreptul la viaţă privată rămâne ameninţat de alte programe şi autorităţi, deoarece există încă guverne care fac presiuni asupra întreprinderilor tehnologice pentru a furniza informaţii despre clienţii lor, sau unele dintre serviciile online cele mai populare din lume, devenite parteneri ai programelor de supraveghere ale NSA“.

Deşi nu mai concepem viaţa fără comunicarea virtuală, terminalele ne fac vulnerabili

MAI și urmărirea informatizată a persoanei

După încercarea de trecere a legilor Big Brother, blocate la CCR, chiar dacă au fost susținute de SRI, cel mai nou scandal, cu potențial de încălcare a dreptului la viață privată, este inițiativa Ministerului Afacerilor Interne, care a lansat în dezbatere publică proiectul pentru introducerea cărții de identitate electronice. Conform site-ului MAI, pe cartea electronică de identitate vor fi datele titularului, iar cipul va permite identificarea în sistem a utilizatorului. Pe cip vor fi înscrise: numele şi prenumele titularului, sexul, cetăţenia, data şi locul naşterii, semnătura olografă, imaginea facială, Codul Numeric Personal şi adresa de domiciliu, prenumele părinţilor, semnătura electronică, datele biometrice, constând în imaginea facială, şi amprentele a două degete. Vor fi introduse în formatul electronic și date privind situația judiciară a titularului, dar și datele care să asigure accesul la sistemul informatic al CNAS. Totodată, MAI spune că titularul unui document electronic se va putea autentifica online, pentru a beneficia de diverse servicii electronice – bancare, fiscale, sociale, financiare, educaţionale. Toate aceste date vor fi centralizate în „Sistemul informatic integrat de interoperabilitate între bazele de date ale principalelor instituții ale statului“, realizat de SRI din fonduri europene. Nimeni nu garantează siguranța acestor date personale și nici că ele nu vor fi folosite împotriva cetățenilor români. Persoanele care din motive religioase sau de conştiinţă refuză cartea electronică de identitate vor putea obţine o carte de identitate simplă.

Citește și e-guvernare + e-supraveghere = e balamuc! (I)

e-guvernare + e-supraveghere = e balamuc! (II)

Radu HadârcăPublicat Luni, 10 aprilie 2017
7006
 | 24
 | 33
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
Rusu Radu
0
(1) Autorul, deşi s-a străduit să proiecteze o rază de lumină în "şerpăria" din cadrul serviciilor de informaţii, este, la rîndul său o victimă a dezinformării practicate de angajaţii acestor servicii. Serviciile secrete, dintotdeauna au dorit să facă lumea să creadă că ar fi MULT mai "capabile" decît sînt în realitate. Autorul trebuia să se documenteze mai temeinic înainte de a publica articolul de faţă. Am reţinut totuşi fragmentul - izbutit - intitulat "Întrebări care aşteaptă răspunsuri pertinente". Nu e aici locul cel mai potrivit pentru o expunere amplă pe tema serviciilor secrete. Mă voi mărgini la cîteva observaţii. 1. "Edward Snowden a lucrat la CIA și NSA până în luna mai 2013" Edward Snowden lucrează şi în continuare pentru serviciile secrete americane. Nu e un "defector", aşa cum a dorit să lase impresia. Pseudo-dezvăluirile sale s-au făcut cu acordul, cu ştiinţa, şi la comanda superiorilor săi ierarhici. În sprijinul afirmaţiilor mele vin mai multe voci din presa relativ independentă, neînregimentată politic, voci care l-au demascat pe Snowden. (v., de exemplu, articolul intitulat "Is Edward Snowden lying?") 2. În toată lumea, inclusiv (şi mai ales) în SUA, serviciile secrete MILITARE se găsesc cu [cel puţin] un ordin de mărime deasupra celor civile. Militarii - în speţă, serviciile de informaţii din cadrul Pentagon-ului -, deţin cele mai avansate tehnici de spionaj, cele mai avansate echipamente, au acces la aparatură de nivel "science-fiction". Numai că militarii nu se ocupă decît rareori de spionarea civililor de rînd.
Publicat Miercuri, 12 aprilie 2017
+Răspunde
Rusu Radu
0
(2) Tot timpul sînt scoase la înaintare, pe post de "capre ispăşitoare", NSA-ul şi CIA-ul. De parcă ele ar fi singurele instituţii care ar deţine tehnologiile de avangardă. Constatarea este valabilă şi la noi: în principiu, DGIA (serviciul de informaţii al Armatei) este "deasupra" tuturor celorlalte servicii secrete autohtone. Atîta numai că DGIA nu poate spiona civili - legal - "la scară industrială", precum SRI-ul. Iar secretul care înconjoară serviciile militare de informaţii este şi mai abitir păzit decît acela specific serviciilor de informaţii "civile". De altfel, bugetul alocat Armatei este cu mult superior bugetului alocat serviciilor secrete. Mai mulţi bani, înseamnă, teoretic, mai multe posibilităţi. Pentru cei curioşi să afle cu ce se îndeletniceşte Pentagonul, de ceva timp încoace, îi invit să citească articolul "Pentagon Agency Creating a Digital Map of the World". Tot, dar absolut tot ce se conectează la Internet, începînd cu terminalele GSM şi terminînd cu routerele şi frigiderele (!) este "cartografiat" de către militari. Nimeni nu mai poate spera la protecţia anonimatului, în confruntarea cu spionii militari: oricine are acces la Internet, va fi localizat cvasi-instantaneu. Harta asta digitală este visul împlinit al naziştilor - cei care, prin "ctitorul" Reinhard Heydrich, au întemeiat serviciile de informaţii moderne.
Publicat Miercuri, 12 aprilie 2017
+Răspunde
Rusu Radu
0
(3) 3. "Datele despre noi sunt utilizate de către analişti specializaţi în psihologie socială pentru a citi pulsul social dintr-un anumit moment dat" Adevărat. Numai că, pentru a îndeplini această sarcină, nu e nevoie de spionaj la nivel de masă. Operaţiunea în discuţie se efectua şi pe vremea cînd nu exista Internet-ul. Factorii de decizie au avut şi au nevoie "să ia pulsul naţiunii". În principiu, pentru atingerea acestui deziderat, politicienii ar putea apela la specialişti în studii sociologice (aşa-numitele "institute de sondare a opiniei publice"). Nu e necesară prelevarea de date individuale. Sereiştii ar putea afla care este "starea naţiei", bunăoară citind comentariile apărute pe site-urile diverselor publicaţii mai frecventate on-line. Nu au nevoie să cunoască detalii individuale despre comentatori (decît, cel mult, în cazul celor cu tendinţe anarhiste, teroriste, psihopatice, ş.a.a.). Datele obţinute "se agreghează". Nu se înregistrează informaţii personale.
Publicat Miercuri, 12 aprilie 2017
+Răspunde
Rusu Radu
0
(4) 4. "Constituim, fiecare dintre noi, o ţintă virtuală" Asta, în teorie. În practică nu e chiar aşa. Nu oricine are "privilegiul" de a deveni "ţintă" în materie de interceptare. Iar pentru a fi luat în colimator, non-stop, de către agenţi, e şi mai dificil. Trebuie să fii ori un infractor mai răsărit, ori un disident de marcă, ori... un informator al serviciului, ori... un angajat al serviciului. Cei mai "spionaţi" sînt, în primul rînd, înşişi membrii SRI-ului. Mă refer în special la cei situaţi "la baza" instituţiei. Pe măsură ce avansezi în rang, respectiv în "încrederea" care-ţi poate fi acordată, supraveghearea devine din ce în ce mai "relaxată". 5. "Se ştie însă că serviciile de informaţii dispun de accesul la dispozitive [de stocare] care înglobează tehnologii superioare, inaccesibile pe piaţa obişnuită." Serviciile de informaţii dispun de dispozitive de stocare mai fiabile şi mai rapide decît acelea destinate consumatorului de rînd. Atîta tot. Încă nu au acces la "biblioteci de cristale", ca acelea din filmul Superman. Fiabilitatea este o cerinţă importantă - vitală, critică chiar - mai ales în domenii precum: monitorizarea medicală a pacienţilor, explorarea spaţiului cosmic, centralele nucleare, staţiile de emisie radio, sau TV. Serviciile speciale nu au fabrici de harddiscuri, sau de alte dispozitive de stocare a datelor. Le achiziţionează de la diverşi producători "acreditaţi", ca oricare alt client. Da, pot deţine niscaiva medii de stocare avansate, bazate pe invenţii inaccesibile încă publicului larg. Dar acestea au o răspîndire limitată. E mult mai ieftin să cumperi ceva gata construit, decît să construieşti, prin forţe proprii, pornind de la un prototip - insuficient testat! -, făcînd uz de o linie de producţie la scară redusă.
Publicat Miercuri, 12 aprilie 2017
+Răspunde
Rusu Radu
0
(5) Cu cît creşte capacitatea de stocare - în speţă, "nivelul de înghesuire a datelor pe platanele hardiscurilor" -, cu atît scade fiabilitatea stocării datelor pe termen lung. Un HDD cu capacitatea de 160 de GB este cu mult mai fiabil (în principiu), decît unul cu capacitatea de 2 TB. Trebuie făcută distincţie între "arhivare" - unde se poate face uz de medii de stocare magneto-optice, foarte fiabile (dispărute, la ordin ocult!, de pe piaţa de larg consum!) -, şi "stocare operativă", stocarea de date accesate în mod curent, relativ des. Dacă serviciile ar memora întreaga cantitate de date vehiculată de populaţia unei ţări, ar avea nevoie de fabrici întregi de harddiscuri care să lucreze non-stop numai pentru ele! În plus, în cadrul structurilor de informaţii, toate dispozitivele de stocare trebuie să fie de tip redundant. Deci avem de a face cu o dublare, sau chiar o triplare a numărului de harddiscuri! Nu în ultimul rînd, în cazul în care un atare HDD se defectează, acesta nu este dus la reparat, chiar dacă încă se mai aaflă în garanţie. Ci merge direct la casare. Cum credeţi că poate stoca, un serviciu secret, fără a depăşi rapid capacităţile disponibile, de exemplu fluxul de date rezultat din video-chat-ul în mod High-Definition, fie şi al unui al unui mic grup de utilizatori? În scurt timp si-ar consuma toate capacităţile de stocare disponibile; chiar dacă, la stocare, s-ar face uz de algoritmi de compresie extrem de eficienţi.
Publicat Miercuri, 12 aprilie 2017
+Răspunde
Rusu Radu
0
(6) Cred că se cam exagerează cu temerile privind "supravegherea globală" - cel puţin în stadiul actual al evoluţiei tehnicii de calcul; şi raportat la bugetele şi resursele umane ale serviciilor secrete. Nu trebuie să-i subestimăm pe agenţii secreţi. Dar nici să le atribuim capabilităţi "pur imaginare". În lipsa unor date concrete, verificate, nu putem emite decît ipoteze, nu putem face decît speculaţii. Un lucru e cert: numărul agenţilor e limitat. Şi resursele [financiare] de care dispun aceştia sînt limitate. Agenţii secreţi pot multe. Dar nu pot "imposibilul, nelimitatul". Nu încă... Altcumva, corupţia (nepotismul!) şi incompetenţa din rîndurile cadrelor, nu fac decît să amîne, de la sine, împlinirea dezideratului spionajului total, non-stop, la nivelul întregii ţări. Orice-ar face, orice ar cere, SRI-ul e-n (s)cădere... Minţile cele mai luminate, persoanele cele mai capabile, intelectualii de bună condiţie, vor refuza, întotdeauna, cu îndîrjire, să intre "în sistem". Nu vor lucra pentru "servicii" nici morţi. Asta constituie cea mai bună garanţie că în servicii va dăinui, şi pe mai departe, veleitarismul. Aceasta, în pofida faptului că "spionii" vor să ne convingă că "serviciile sînt un adăpost al elitelor".
Publicat Miercuri, 12 aprilie 2017
+Răspunde
Rusu Radu
0
(7) Capii serviciilor, fiind conştienţi de asta, pentru a compensa lipsurile, pentru a-şi atenua complexul de inferioritate, fac uz de ceva care este cu adevărat periculos: şantajul. Intelectuali de marcă au fost forţaţi să colaboreze cu serviciile, sub ameninţare cu dezvăluirea de date compromiţătoare despre dînşii. Fiecare om, fără excepţie, are "slăbiciuni exploatabile", vicii, sau "un trecut pătat"... Serviciile profită, fără scrupule, de această realitate. Şi, culmea ipocriziei - de castă! -, o fac sub pretextul slujirii interesului naţional... Grupul de Dialog Social este o oficină a serviciilor secrete. GDS-ul conduce România! La nivel global, toate serviciile secrete sînt subordonate iudeo-masoneriei. Omul de rînd, atît timp cît doar "latră", fără a muşca, nu are a se teme, în mod special, de angajaţii serviciilor. Oare nu este, presa, "cîinele de pază al democraţiei"? Însă, din momentul în care încerci să loveşti economico-financiar un serviciu secret, abia atunci rişti să ai probleme. Vorba aia: totul pînă la bani. Cel mai rău lucru nu este că sîntem spionaţi. Ci faptul că sîntem spionaţi PE BANII NOŞTRI. Adică am ajuns să-i plătim, pe "noii securişti", ca să ne spioneze. Fără a ne da socoteală de modul în care ne cheltuiesc banii. Hai că ne merităm soarta.--
Publicat Miercuri, 12 aprilie 2017
+Răspunde
Solomon
+2
17. Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor! 18. Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. 19. Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii. 20. Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său. 21. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul: 22. "Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? 23. Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. 24. Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama! 25. Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit. 26. De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi, 27. Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. 28. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla, 29. Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, 30. Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.
Publicat Marţi, 11 aprilie 2017
+Răspunde
Apocalipsa etapa 3
+1
Stati ca inca nu s-a ajuns la vaccinurile care modifica adn-ul si la implanturile cu tesut modificat genetic si legat wireless la calculator...ehee, raul acum incepe...cum ziceau sfintii "la jumatatea veacului al saptelea incepe sfarsitul (7500 de la facerea lumii sau 1992 - uniunea europeana) ". Veti auzi de raboaie, catastrofe naturale, prigonire (centralizarea globala), revenirea comunismului, "ce a inceput in rusia, se va termina in america". Mai copii, Isaac Newton a calculat sfarsitul lumii intre anii 2015-2060. rugati-va neincetat pt ca falsul mesia va veni cu extraterestri la pachet minuni mari, si nu uitati ce a spus presedintele CE, C.J. Junker: "am vorbit cu reprezentantii altor civilizatii si sunt ingrijorati de situatia politica de aici". Dracii sunt printre noi si ne supravegheaza!
Publicat Marţi, 11 aprilie 2017
+Răspunde
Santa Klaus
0
Al naibii supraveghere,.. Și să nu afli despre inchiosrile CIA, sau de corupție și hoția generalizate,..
Publicat Marţi, 11 aprilie 2017
+Răspunde
Recomandate
Halep: Sunt a treia oară aproape de locul 1
Publicat acum 9 ore şi 2 minute
Guvernul trimite Corpul de Control la Tarom
Publicat acum 5 ore şi 18 minute
Halep,  la o victorie de locul 1 WTA
Publicat acum 10 ore şi 35 minute
Braconierii de dinozauri
Publicat acum 10 ore şi 32 minute
Centrul Atenţiei
alarm off
Cotidianul cititorilor
17 articole/ Actualizat Sâmbătă, 12 august 2017
alarm off
Fotografiile bunicilor
30 articole/ Actualizat Sâmbătă, 05 august 2017
alarm off
Antiştirile Cotidianul
6 articole/ Actualizat Duminică, 09 iulie 2017
alarm off
NUMAI DOUĂ ÎNTREBĂRI
142 articole/ Actualizat Joi, 17 august 2017
Ioan Vieru

Poliția rutieră se află de mulți ani în derivă printr-un management tot mai defectuos. Scandalurile din ultimii ani arată nu numai lipsa de profesionalism a poliției, ci funcționarea acestei instituții plătită de la bugetul public printr-o mentalitate a fostei miliții comuniste.

Ioan VieruPublicat Joi, 17 august 2017