Scandalul Ioan Niculae, impact major în economie

Doar două fabrici de îngrăşăminte din imperiul chimic, cu şase combinate, al fostului miliardar Ioan Niculae, mai funcţionează: Donau Chem Turnu Măgurele, care nu şi-a încetat producţia niciodată de la prăbuşirea InterAgro, iar recent, a reintrat în producţie Chemgas Slobozia, fostul Amonil.

Atât a mai rămas dintr-un colos ce activa în industria chimică şi care avea, în 2008, o cifră de afaceri de 1 miliard de euro şi 10.000 de angajaţi. Acum, cele două fabrici rămase consumă laolaltă până la 1 miliard de metri cubi de gaze, au câteva sute de angajaţi şi pot produce 600-800.000 de tone de îngrăşăminte anual. În afară de cele două combinate menţionate, în România mai există un al treilea funcţional, Azomureş, care merge la capacitate de ani de zile şi este deţinut de elveţienii de la Ameropa.

Condamnat la 2 ani şi 7 luni de închisoare într-un dosar de corupţie denumit „Mită la PSD“ şi inculpat într-un alt dosar de subminare a economiei naţionale, Ioan Niculae a văzut, în doar trei ani, cum îi fuge pământul de sub picioare şi cum, uşor-uşor, din cel mai bogat român, ajunge un paria. Romgaz nu i-a mai dat gaze deloc, nicidecum la preţ preferenţial, ca în perioada 2007-2011, iar când Petrom i-a cerut banii înainte pentru marfă, combinatele i s-au închis unul câte unul. Din şase, câte opera, doar unul a rămas în funcţiune. A pierdut o bună parte din afacerile din agricultură şi din avere, a divorţat, iar fiica sa este şi ea implicată într-un dosar de spălare de bani. Anul trecut, Niculae a fost eliberat condiţionat din închisoare, după ce a executat o treime din pedeapsă. Acum, aşteaptă sentinţa în dosarul „Gaze ieftine pentru Niculae“, unde procurorii DIICOT susţin că este vorba despre un prejudiciu de circa 130 de milioane de dolari şi despre infracţiuni asociate celor de subminare a economiei naţionale. Niculae nu este singur inculpat, alţi 40 de foşti directori din Romgaz şi Ministerul Economiei fiind în dosar.

Declinul lui Niculae a aruncat în aer piaţa gazului

Industria chimică a îngrăşămintelor este indisolubil legată de cea a gazelor. 70% din preţul unei tone de îngrăşăminte reprezintă costul gazului pentru chimizare. Niculae, cu cele şase combinate, Slobozia, Turnu Măgurele, Bacău, Făgăraş, Zimnicea şi Săvineşti, consumau împreună trei miliarde de metri cubi de gaze, fiind cel mai mare client de gaze al Romgaz şi Petrom. Odată cu problemele penale ale lui Niculae, combinatele s-au închis, iar 2,5 miliarde de metri cubi de gaze au rămas neconsumate, cu mari probleme pentru Romgaz şi Petrom. Problema s-a suprapus cu criza economică. Profiturile Romgaz au scăzut cu până la 30%, iar divizia de gaze a Petrom a fost ani la rând pe pierdere. Mai mult, profitând de locul rămas liber pe piaţă şi benefiiciind de un context general care le permitea să vândă la preţuri mici, ruşii de la Gazprom au reintrat pe piaţa locală, pierdută de prin 2010-2011, ajungând acum să aconteze circa 30% din piaţă. Romgaz a pierdut masiv clienţi, mai ales că nu putea să intre în competiţie de preţ cu ruşii. Aceasta, pentru că, în urma unei taxe artificiale impuse prin lege, Romgaz era obligată să-şi vândă gazele la un minim de 72 de lei/MWh, or, ruşii vindeau sub acest nivel, luându-le clienţii.

În 2014, consumul de gaze al României era de 14 miliarde de metri cubi. Anul trecut, acesta coborâse la circa 10 miliarde de metri cubi. Întrebat despre cum a afectat piaţa gazelor închiderea combinatelor lui Niculae, directorul Romgaz, Virgil Metea, a răspuns laconic: „Cred că situaţia de acum a pieţei o spune destul de bine“. Iar situaţia arată că este foarte mult gaz disponibil, cu mult mai mult decât necesarul, iar nimeni nu îl cumpără. Doar în iarnă, când consumurile se dublează, apare cerere mare pentru gaz, de unde şi succesul de piaţă al gazului rusesc. În extrasezon, în schimb, consumul este mic, pentru că rezidenţialul nu consumă, încălzirea centralizată iarăşi este zero, iar mare parte din fabricile de îngrăşăminte sunt închise. Drept urmare, producţia stagnează.
Romgaz stochează masiv, de o lună, circa 50.000 de MWh de gaze, o cantitate foarte mare, sperând să poată vinde la iarnă, când preţurile sunt mai bune. Aceasta, pentru că nu există cerere semnificativă pe piaţă. „Aşa se pare că este situaţia“, a comentat Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE.

Impactul în agricultură

Din punctul de vedere al fermierilor români, închiderea fabricilor de îngrăşăminte nu reprezintă o mare problemă. Ştefan Poienaru, fost preşedinte al Asociaţiei Fermierilor din România, preciza recent că nu există nici cea mai mică problemă în asigurarea cu îngrăşăminte. „Sunt companii străine sau româneşti care aduc îngrăşăminte. Din Turcia, Ucraina, Ungaria, Rusia. Nu sunt mai scumpe decât cele din România, sunt mai flexibile la termenele de plată şi se poate negocia la preţ în funcţie de cantitate. Şi, cel mai important, ţi le aduc cu camionul la poarta fermei“, arată fermierul.

Mare parte din îngrăşăminte, din import

În primul semestru al anului 2014, România exporta 687.000 de tone de îngrăşăminte, în valoare de 168,5 milioane de euro, şi importa 486.000 de tone, în valoare de 151,6 milioane de euro. În 2015, odată cu închiderea combinatelor, importurile au crescut, iar exporturile s-au prăbuşit cu aproape 70%, în valoare de 80 de milioane de euro. În prezent, cel mai mare producător de îngrăşăminte este Azomureş. În fabrică s-au investit peste 230 de milioane de euro. Acum, combinatul din Târgu Mureş merge din plin și produce circa 1,3 milioane de tone de îngrăşăminte pe an, din care 70% sunt destinate pieţei româneşti. Fermierii români au un necesar de aproape 3 milioane de tone de îngrăşăminte, din care aproape 2 milioane de tone reprezintă importuri.

Scurt istoric

Începând cu 1995, Ioan Niculae, fost ofiţer de Securitate, responsabil de comerţul exterior în regimul comunist, a cumpărat, rând pe rând, şapte din cele 11 fabrici de îngrăşăminte ale României. În şase dintre ele, a menţinut şi producţia. La jumătatea anilor 2000 însă, confruntat cu un preţ al gazului în continuă creştere, Niculae spune „stop joc“ şi cere imperativ autorităţilor guvernamentale să îl sprijine cu un preţ mai mic al gazului. Ameninţă cu închiderea combinatelor şi chiar trimite sute de muncitori la protest în faţa Ministerului Economiei. În mandatul ministrului liberal al Economiei Varujan Vosganian, se emite o ordonanţă de urgenţă prin care consumatorii întreruptibili din industria chimică puteau primi gaze de producţie locală la un discount substanţial faţă de preţul de piaţă. Prevederile ordonanţei se extind şi în mandatul lui Adriean Videanu, până în 2010. InterAgro realizează venituri anuale de circa 1 miliard de euro, iar Niculae devine cel mai bogat român, cu o avere estimată la peste 1,5 miliarde de euro. La începutul anului trecut, InterAgro SA şi InterAgro SRL, nucleele imperiului agroindustrial al magnatului, au intrat în insolvenţă. Fabricile de îngrăşăminte au fost închise. Administratorul judiciar, consorţiul Casa de Insolvenţă Transilvania şi ZRP Insolvency, a acceptat datorii de 270 de milioane de euro de la peste 150 de creditori. Activele totale ale celor două companii ce administrau imperiul InterAgro au fost evaluate la 2,6 miliarde de lei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.