Sosit în Germania în luna noiembrie, Arif Abbas a decis să se reîntoarca la Alep, unde rămăseseră soţia şi copiii, după ce s-a convins că nu va reuşi să le găsească în Europa refugiul dorit.
“Dragă Angela Merkel, nu mi-e uşor să vă spun povestea mea”, scrie el. Arif Abbas (prenumele a fost schimbat) este un sirian originar din Alep care i-a trimis Angelei Merkel o scrisoare deschisă, publicată la începutul lunii de saptamanalul Die Zeit, preluată de Liberation. Abbas îi cere lui Merkel să le spună cinstit sirienilor că Germania nu-i vrea.
“Să vin aici a fost cea mai mare greşeală a vieţii mele”, spune Abbas, inginer electrician, tatăl a patru copii cu vârste între 3 şi 11 ani, rămaşi în Siria împreună cu mama lor. A locuit într-un depozit din Hamburg împreună cu alte 15 persoane, într-un spaţiu de 40 de metri pătraţi. Nu puteau avea intimitate, li se interzicea să primească vizite şi chiar să-şi facă de mâncare. Zilele curgeau după un ritual: spălat, mic dejun, încarcat telefonul, prânz, somn, încărcat telefonul, cina, încărcat telefonul, noapte. Arif Abbas a intrat în Germania în noiembrie, iar procesarea cererii de azil înca nu a demarat. Se gândeşte că prima înfăţişare va veni abia la final de iunie. “Ne pierdem timpul în timp ce familiile nostre sunt în pericol de moarte în ţară”.
Vorbeşte cinci ore pe zi la telefon cu soţia. Ea îi spune de bombe, de răniţi, de morţi. “Lucrurile se înrăutăţesc pe zi ce trece”. Copii îl roagă să se întoarcă. “Mă întreb ce fac de fapt aici”, scrie el.
Arif Abbas ţine să-şi exprime mulţumirile pentru Germania şi germani. Mulţumiri pentru cei care l-au ajutat când era pe drum, care i-au dat haine şi mâncare. “Dar am sentimentul că responsabilii politici vor să scape de noi”. A luat decizia să se întoarcă în Siria , după ce acum o lună a citit că guvernul german vrea să le interzică sirienilor reunificarea familiilor. “E paradoxal. Am venit în Germania pentru copiii mei, pentru a le oferi un viitor. Acum mă întorc tot pentru ei. Este în joc viaţa lor. Mi-e teamă că poate fi prea târziu. Suntem responsabili pentru familiile noastre. Soţiile noastre şi copii sunt tot ce avem. Dacă mor, vieţile noastre nu mai au sens”. Iar dacă familia lui va fi sa moară, doreşte să fie împreună cu ei.
Înainte de a pleca a stabilit împreună cu soţia că nu vor traversa marea într-o barcă pneumatică cu tot cu copii. Prin urmare, Arif Abbas a plecat singur, cu jumătate din economiile pe care le făcuseră în Siria, adică 2.000 de euro. A traversat Turcia, Grecia şi jumătate de Europă. Este ruta clasică. Însă acum, mai puţin obişnuit, trebuie să urmeze acelaşi traseu la întoarcere. Germania oferă imigranţilor ajutoare pentru întoarcerea în ţările de origine, dar nu şi sirienilor. Asta pentru că este prea periculos pentru ei să se întoarcă în ţară. Va putea pleca din Germania când va strânge cei 1.000 de euro necesari pentru călătorie. Nu ştie cum va face rost de bani. “Sunt terorizat. Dar nu am altă variantă. Singurul lucru pe care îl voi lua cu mine sunt rănile pe care, din fericire, copiii mei nu le vor vedea: umilinţele”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.