La sfârşitul lunii ianuarie, Teatrul Carlo Felice din Genova a găzduit o serie de spectacole ale Baletului Operei din Astana, capitala Kazahstanului, cu Spartacus. Este vorba despre unul dintre cele mai faimoase balete ruseşti ale ultimilor 70 de ani, pe muzica lui Aram Haciaturian şi pe libretul lui Nikolai Volkov, inspirat de romanul Spartacus de Raffaello Giovagnoli şi de Istoria Romei – Războaiele Civile de Appian.
Baletul din Astana s-a aflat pentru prima dată în Italia după fondarea noii Opere, inaugurată în 2013, realizată de arhitectul italian Renato Archetti. Spectacolele au făcut parte dintr-un proiect de colaborare între cele două teatre.
Virtuozitatea dansatorilor a uimit pblicul
A fost prezentată istorica versiune a lui Iuri Grigorovici din 1968, pentru Teatrul Bolşoi din Moscova, recompensată cu Premiul Lenin, interpretată pentru prima dată de Vladimir Vasilev în rolul lui Spartacus şi de Ekaterina Maximova în cel al iubitei sale, Frigia.
Decorul şi costumele ca şi efectele luptelor cu lancea au fost semnate de Simon Virsaldze, colaborator al lui Grigorovici. Acesta a încercat să restituie atmosfera Romei din secolul I d.Ch., dar a introdus în acelaşi timp un gust oriental, într-o combinare discretă a culturilor, momentelor şi locurilor. Scuturile, rectangulare pentru soldaţi şi rotunde pentru sclavi, lăncile, spadele purtând însemnul vulturului, mantiile sau vălurile contribuie la uimirea spectatorilor, într-un continuu foc de artificii, de efecte de virtuozitate.
Forţă şi senzualitate
Orchestra Teatrului Carlo Felice a fost dirijată de maestrul Aidar Abzhakhanov, iar corul de Pablo Assante.
Spartacus este una dintre lucrările lui Iuri Grigorovici cele mai aplaudate şi, în acelaşi timp, una dintre coregrafiile ce reprezintă cel mai bine baletul sovietic al anilor ‘60 şi ‘70.
De-a lungul secolelor, Spartacus şi revolta lui înecată în sânge au fost o continuă sursă de inspiraţie pentru literatură, teatru şi muzică, pentru artele plastice, politică şi cinema. În 1956 avenit rândul dansului. Pe minunata partitură a lui Aram Haciaturian, Teatrul Kirov din Leningrad a pus în scenă prima versiune a acestui balet, în coregrafia lui Leonid Iakobson. A doua versiune a fost semnată de Igor Moiseev la Bolşoi în 1958. Titlul avea să intre însă în istoria baletului graţie lui Iuri Grigorovici, autorul celei de a treia versiuni.
Jocul de simetrii al lui Iuri Grigorovici
În anii în care s-a decis formarea unor balete în “spirit sovietic”, primele încercări n-au fost tocmai o reuşită. Genul dramă-balet, predilect al realismului socialist, nu reuşea să obţină succesul şi grandoarea producţiilor din epoca ţaristă, devenite, după trei decenii, parte a patrimoniului cultural exportat de Uniunea Sovietică. În 1967, conducerea Teatrului Bolşoi a dorit un titlu adecvat pentru celebrarea celor 50 de ani de la Revoluţia din Octombrie. S-a optat pentru o nouă coregrafie cu Spartacus, semnată de data aceasta de Iuri Grigorovici. În trei acte şi 12 scene, reelaborând raportul între partitură şi coregrafie, acesta a realizat o capodoperă.
Coregrafia scoate în evidenţă calităţile atletice ale protagnistului masculin şi ale corpului de balet, fără a neglija momentele lirice şi pasionale, evidente în evoluţiile Frigiei, şi în duetele de dragoste.
Un corp de balet de o forţă remarcabilă
Compania de balet a noii şi faraonicei Opere din Astana a dovedit că are capacitatea de a se confrunta cu această producţie dificilă, care aliază o tehnică impecabilă cu o interpretare artistică de clasă.
La premiera spectacolului Operei din Astana, în rolul lui Spartacus, gladiatorul trac care a pregătit revolta contra Romei, a evoluat Bakhtiar Adamzhan, balerin cu o remarcabilă prestanţă fizică şi o capacitate dramatică notabilă. Alături de el, în rolul sclavei Frigia, a urcat pe scenă Madina Basbayeva.
Scene de dragoste pline de emoţie
Bakhtiar Adamzhan şi Madina Basbayeva, emoţionaţi că dansează în Italia, au declarat în conferinţa de presă că doresc să uimească publicul şi, în mod categoric, au şi reuşit. Bakhtiar Adamzhan a fost numit de critici “cel mai bun performer al baletului”, care a condus cu dezinvoltură rolul, iar Madina Basbayeva i-a stat alături ce egală măiestrie.
Cealaltă pereche importantă a baletului, compuspă din condotierul roman Crasso, învingătorul din Tracia, şi din iubita sa, curtezana Egina, a fost întrupată de seducătorul Arman Urazov, având-o alături pe Aigerim Beketayeva, dansatoare de mare expresivitate, ideală pentru rolul de curtezană al Eginei.
Acestor patru artişti, ale căror nouă solouri alternează într-un studiat joc de simetrii, li se alătură soldaţii şi masa sclavilor.
O montare fastuoasă
Mişcările de grup de pe scenă sunt aproape perfecte de-a lungul celor două ore şi patruzeci şi cinci de minute cât durează spectacolul.
Corpul de balet masculin dovedeşte o inegalabilă frumuseţe a plasticii corporale, calităţi fizice la limita posibilului şi o interpretare de un patos evocator. E drept, scrie cu bonomă ironie un cronicar, interpreţii te fac să te gândeşti mai curând la războinicii lui Ginghis Han decât la legionarii romani, dar rezultatul contribuie la universalitatea anumitor teme.
Virtuozitatea dansului masculin, eleganţa seducătoare şi pasională a variaţiunilor feminine, forţa ansamblului şi întreaga punere în scenă a bogăţiei dramatice a unei muzici reflectând multitudinea sentimentelor… au înregistrat un cald şi meritat succes”, scria criticul.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.