Spectacolele fermecătoarelor înfruntări verbale

La Teatrul Naţional din Bucureşti, spectacole provocatoare, magnetizante

Năpasta

Prima întâlnire a inovatorului regizor Radu Afrim cu clasicul autor Caragiale va incita, va intriga, va irita, dar cu siguranţă nu va trece neobservată.

Singura dramă a lui I.L. Caragiale, istoria unei răzbunări feminine, “Năpasta” în viziunea lui Afrim declanşează emoţie şi suspans, într-un spectacol puternic senzorial, instinctual, expresiv. Actorii creează o lume efervescentă, căreia muzica îi aduce un fior straniu. Un decor al cotidianului citadin, dar încărcat cu detalii telurice, prelungit într-o paradă suprarealistă a costumelor întregesc atmosfera obsedantă a spectacolului.

„Am atentat rar la texte de patrimoniu, dar când am făcut-o, am simţit nevoia să rămână urme. Ar fi inutilă o lectură cuminte la «Năpasta» (…) M-am plimbat cu Lorca, m-am tutuit cu Cehov… crezi că o să mă refuze Caragiale?!”, afirma Radu Afrim.

“Recomand oricui spectacolul. Lecturând astfel piesa «Năpasta», Radu Afrim dă strălucire acestui «zăcământ», un text montat prima dată la 3 februarie 1890, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti”, afirma Maria Sârbu.

Din distribuţie: Marius Manole, Mihai Călin, Crina Semciuc, Simona Popescu, Emilian Oprea ş.a.

Spectacolul poate fi văzut astăzi, la ora 20.00, la Sala Media.

Două loturi

Ana Ciontea în Două loturi

„O nouă premieră este «Două loturi», dramatizare «după» nuvela lui Caragiale. De astă dată, acest «după» prinde altă consistenţă, fiind o scriere în proză adaptată pentru scenă, apelând pentru ilustrarea sa teatrală la tehnica… filmului. Atenţie, regizorul Alexandru Dabija nu apelează la de acum «clasicile» proiecţii, ci, alături de maestrul scenograf Helmut Stürmer, foloseşte noua sală a Naţionalului bucureştean, excelent dotată scenic, pe care o transformă într-un «platou» de vizualizare filmică a reuşitului său scenariu de dramatizare a nuvelei. Povestea funcţionarului modest, Lefter Popescu, binecunoscută, a celui care pierde câştigul celor două bilete de la roata norocului, se transformă într-un film teatral, şi nu mai este o comedie cu final tragic, ci o tragicomedie amară. (…) Merită pe deplin a fi vizionat spectacolul «Două loturi», în primul rând prin scenografie şi intenţia originală de citire scenică a unei nuvele celebre, căreia îi sunt dezvăluite noi sensuri”, comenta Ileana Lucaciu.

„Slavă Domnului, Alexandru Dabija nu se lasă şi ne debusolează din nou. Crâncen, provocator, ameţitor, istovitor aici, dar magnetizant. (…) Dabija campează direct, masiv, trepidant, în cea mai nouă obsesie a exegezei caragialiene: tema cruzimii isteroide. Şi, colateral, a predestinării, demenţei furibunde şi vieţii ca vis diabolic. Totul mixat cu încercănata conştiinţă (caragialiană, cioraniană şi, de fapt, larg românească) a nenorocului. A nimicniciei damnate, într-o bolgie de carnaval defazat, sinistru şi grotesc deopotrivă. (…) Cert e că publicul avizat se va delecta vibrînd cu încruntare la mulţimea aluziilor şi citatelor culturale, ori va fi zdruncinat de îndrăznelile hors-texte ale regiei, iar cei pentru care Caragiale înseamnă exclusiv satiră clasică şi râs zdravăn în tradiţia Giugaru-Birlic vor fi constrânşi să accepte şi varianta neagră a unei comediografii ceva mai deocheate decât cea cu care vrea şcoala să ne potcovească”, scria criticul Dan C. Mihăilescu.

Spectacolul este programat în 10 şi 11 ianuarie, la ora 20.00, la Sala Mică.

Cu: Ana Ciontea, Corina Moise, Ilona Brezoianu, Eliza Păuna, Nicoleta Lefter, Valentina Zaharia, Gavril Pătru, Marius Manole ş.a.

Idolul şi Ion Anapoda

Irina Cojar în Idolul şi Ion Anapoda

Recenta premieră după G.M. Zamfirescu, în regia semnată de Ion Cojar, este o excelentă comedie amară despre căutarea fericirii, scrisă de unul dintre cei mai importanţi dramaturgi interbelici. Eroul piesei, un subtil raţionalist, îşi construieşte personalitatea prin iubire, delicateţe şi printr-o încredere neclintită în puritatea valorilor morale. Scenografie: Ştefania Cenean, Ştefan Caragiu.

„Ion-ul lui Dan Puric este sucitul inocent care învaţă să fie «rău» ca să se poată adapta oportunismelor din jurul lui. În realitate, duritatea lui e doar de suprafaţă. Irina Cojar personalizează excelent, din detalii: încruntare, mers apăsat, mişcări fruste, o servitoare sărăcuţă cu duhul, care încet-încet devine răţuşca cea frumoasă”, nota Mihaela Michailov despre spectacol. Iar Silvia Kerim afirma entuziastă: “Duceţi-vă să vedeţi acest cuceritor spectacol! Veţi pleca încântaţi de ritmul şi umorul special pe care Ion Cojar îl imprimă acestei dulci-amare comedii. Veţi avea palmele încinse de atâta aplaudat! Cum să nu-l aplauzi pe Dan Puric – el e Ion cel Anapoda, desigur! -, care şi cu acest rol ne demonstrează că se joacă, precum un veritabil magician, cu harul lui, scoţând la iveală, cu fiecare rol pe care-l creează, alte şi alte scânteieri de inteligenţă, de spirit, de haz, de originalitate. Toţi sunt excelenţi în spectacol. Şi Ileana Olteanu, şi Irina Cojar, şi Mimi Brănescu, şi Matei Alexandru, şi Afrodita Andone. Dar cu totul extraordinară este Ileana Stana Ionescu, cea care apărea şi în varianta de acum 15 ani a spectacolului, tot în rolul Stăvăroaiei”.

Aşadar, nu pierdeţi acest spectacol programat în 12 ianuarie, ora 19.30, la Sala Mare, cu Dan Puric în rolul titular, Ileana Stana Ionescu în rolul Stăvăroaiei, Irina Cojar în rolul Frosei, idolul din vis, Ileana Olteanu, în rolul Mioarei, alături de Silviu Biriş, Alexandru Hasnaş, Afrodita Androne, Erika Băieşu ş.a.

Egoistul

Lamia Beligan şi Radu Beligan în Egoistul

Un spectacol cuceritor, aplaudat, jucat cu casa închisă de câteva stagiuni pe care vă recomandăm să nu-l rataţi. În rolul principal, ilustrul actor Radu Beligan. Poate fi vizionat în 11 şi 19 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Mare. Regia este semnată de Radu Beligan, care este totodată şi traducătorul piesei lui Jean Anouilh. Din distribuţie să mai notăm numele marilor actori Carmen Stănescu, Simona Bondoc, Damian Crâşmaru, Mihai Fotino, Marin Moraru, Sanda Toma, Medeea Marinescu, Lamia Beligan, Ileana Olteanu, Mihai Niculescu, Tomi Cristin, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş.

O piesă autobiografică, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, egoism şi generozitate. Şi despre teatru şi dramele lui contemporane. Un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită.

Pe măsură ce asistă la dezmăţul fiicelor, la eşecul fiului, la presiunile prietenului, la reproşurile amantei, la resentimentele fostei soţii şi, nu în ultimul rând, la dezastrele instalaţiilor menajere, un cunoscut autor dramatic îşi scrie piesa.

“Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan.

Sinucigaşul

Ileana Olteanu şi Dan Puric în Sinucigaşul

“Un spectacol valoros, seducător, unde se râde copios, se aplaudă îndelung, pe care vi-l recomandăm”, susţine criticul Ludmila Patlanjoglu.

Regia este semnată de Felix Alexa, traducere: Maşa Dinescu, scenografie: Diana Ruxandra Ion. Distribuţie: Dan Puric, Costel Constantin, Adela Mărculescu, Ileana Olteanu, Marius Bodochi, Marius Manole, Tania Popa, Maria Buză, Silviu Biriş, Andrei Finţi, Lamia Beligan, Mihai Călin, Răzvan Oprea ş.a.

O comedie amară pe care au vrut s-o pună în scenă mari regizori ca Meyerhold şi Stanislavski, dar pe care a interzis-o însuşi Stalin. Urmarea? Autorul, un scriitor de geniu, a fost deportat în Siberia şi condamnat să rămână un anonim. După moartea sa, această piesă i-a adus dramaturgului celebritatea internaţională. “Sinucigaşul” se joacă astăzi peste tot în lume, relansând o întrebare dramatică: viaţa are sens?

Piesa este un rechizitoriu tragicomic la adresa egoismului feroce, o farsă în care viaţa nu face nici două parale, iar moartea este speculată în folosul interesului propriu. Un spectacol de o actualitate şocantă şi dureroasă, despre criza unui om aflat pe valurile crizei societăţii. O piesă de un curaj nebun scrisă în plin totalitarism, un strigăt disperat pentru câştigarea dreptului la şoaptă.

Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg şi scenarist rus, s-a născut la Moscova la 16 noiembrie 1900, şi nu în 1902, aşa cum susţin practic toate dicţionarele şi enciclopediile. Piesele sale (“Mandatul” şi “Sinucigaşul”), din păcate prea puţin cunoscute la noi, sunt considerate capodopere ale genului şi fac legătura între teatrul satiric al lui Gogol şi teatrul absurdului de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Ca poet, se înscrie în grupul Imaginiştii, curent artistic iniţiat de Serghei Esenin. Semnează scheciuri, vodeviluri şi parodii care sunt jucate pe scenele teatrelor din Moscova.

Un spectacol excepţional. Istoria acestei piese este, în fapt, istoria cumplită şi tragică a intelectualităţii ruseşti şi a oamenilor care au avut neşansa s-o traverseze. Este admirabil că Felix Alexa a intuit, în cele mai mici detalii, adâncimea acestui text, care transcende timpul, şi nu s-a cantonat în acea epocă, nu s-a acoperit de simboluri, ci, dimpotrivă, a ajuns la esenţă. Comedia neagră din “Sinucigaşul”, în care hohotele de râs nu se mai opresc decât la final, când îţi îngheaţă sufletul, este perla operei regizorale a lui Felix Alexa. Un spectacol care face cinste scenei Naţionalului bucureştean.

„«Sinucigaşul» este, prin talentul autorului său, o piesă genială filozofică, dar şi politică, agitând lozinci care în epoca în care a fost scrisă erau nepermise în ţara sovietelor. Meritul spectacolului este de a adânci mesajele ei puternice despre om şi stat, eliminând total riscul datării”, scrie Doina Papp.

Nu pierdeţi acest spectacol din 13 ianuarie, ora 19.30, la Sala Mare.

Doi x Doi

Maia Morgenstern şi Mircea Rusu

Un spectacol-coupé prezentat la noua Sală Mică în cadrul proiectului „Uşi deschise pentru toţi”, format din piesele într-un act “Tigrul” de Murray Schisgal şi “Amantul” de Harold Pinter, puse în scenă de regizorul Vlad Stănescu.

Două surprinzătoare poveşti de iubire şi despre nebănuitele ei faţete, în care aflăm că dragostea poate lua naştere în cele mai neaşteptate împrejurări, dar şi cât de greu se menţine vie flacăra pasiunii.

Un spectacol dulce-amărui şi pe alocuri picant, ca însăşi iubirea, un veritabil „catastif al amorului” în variantă modernă, în care succesul e asigurat, în primul rând, de remarcabila performanţă a actorilor.

Din distribuţie: Amalia Ciolan, Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Marcelo Cobzariu. Scenografie: Ioana Creangă. Mişcare scenică: Florin Fieroiu.

Spectacolul poate fi vizionat în 13 ianuarie, ora 19.30.

Premieră la Teatrul Evreiesc de Stat cu “Stele rătăcitoare”

Dramatizare de Andrei Munteanu după Şalom Alehem. Spectacolul este dedicat jubileului de 65 de ani al Teatrului Evreiesc de Stat.

Cu: Leonie Waldman Eliad, Rudy Rosenfeld, Maia Morgenstern, Cornel Ciupercescu, Nicolae Călugăriţa, Luana Stoica, Veaceslav Grosu, Alexandra Fasolă, Marius Călugăriţa, Geni Brenda, Mirela Nicolau, Arabela Neazi, Ecaterina Ţugulea, Mircea Drîmbăreanu, Viorel Manole, Darius Daradici, Viorica Bantaş, Cristina Cîrcei, Natalie Esther, Nicolae Botezatu, Richard Bownotsky, Mihai Prejabn, Iolanda Covaci, Mircea Dragoman, Anka Levana.

Decorul îi aparţine lui Puiu Antemir, costumele sunt create de Unda Popp. Coregrafie: Galina Bobeico.

Este povestea unor tineri evrei dintr-un colţ de provincie basarabeană care, vrăjiţi de o trupă de teatru ambulantă, pleacă din casa părintească în lumea largă să-şi caute norocul ca artişti. Dar iată că viaţa îi poartă tot mai departe (Lvov, Viena, Londra…) nu doar de sătucul natal, ci şi de propriul lor trecut, de care se despart, la început, cu nepăsare. Şi în timp ce personajele principale, Reizl şi Leibl, îşi împlinesc astfel ambiţiile şi destinul artistic, pe lângă ei mai există mulţi alţi artişti, ale căror aspiraţii nu se vor realiza niciodată. Privind acest spectacol, te poţi întreba, cu un râs un pic melancolic: oare ce-i arta – o fugă uşuratică din faţa vieţii, sau calea de-a ajunge cu adevărat la stele? Şi ca în orice scrie marele scriitor şi umorist Şalom Alhem, şi aici comicul se împleteşte strâns cu tristeţea.

Premiera oficială are loc sâmbătă, 12 ianuarie 2013, ora 19.00.

Anul nou vine cu surprize bune la Teatrul Naţional din Sibiu

Călătoriile lui Gulliver, spectacol premiat la Edinburgh

Actorii Teatrului Naţional „Radu Stanca“ Sibiu încep noul an cu repetiţii la scenă pentru o nouă producţie ce va avea premiera la jumătatea lunii februarie.

„Maestrul şi Margareta“ este o producţie realizată în parteneriat cu Teatrul “Maladype” din Budapesta, iar din distribuţie fac parte actorii Mariana Mihu, Gabriela Neagu, Serenela Mureşan, Ofelia Popii, Diana Fufezean, Arina Ioana Trif, Ema Veţean, Cristina Ragos, Vlad Robaş, Ciprian Scurtea, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Marius Turdeanu, Eduard Pătraşcu, Florin Coşuleţ, Pali Vecsei, Adrian Matioc, Viorel Raţă, Mihai Coman, Dan Glasu, Ákos Orosz, Zoltán Lendváczky şi Erika Tankó. Spectacolul este o adaptare după romanul omonim al lui Mihail Bulgakov şi poartă semnătura regizorului Zoltán Balázs, creatorul spectacolului „Egg(s)Hell“ prezentat anul trecut în cadrul “Festivalului Internaţional de Teatru” de la Sibiu.

Anul 2013 se anunţă cu multe proiecte pentru trupa de actori de la Sibiu. Prima jumătate a anului va marca premiera spectacolului realizat de Gianina Cărbunariu în cadrul programului european „Cities on Stage“. Cea de-a doua jumătate a anului va aduce la Sibiu un proiect special al coregrafului Gigi Căciuleanu, dar şi o adaptare, în regia lui Theodor Cristian Popescu, după scenariul lui Buck Henry pentru filmul „Absolventul/ The Graduate“ (1967) cu Dustin Hoffman. Proiecte noi vor avea loc şi la Secţia Germană a Teatrului Naţional din Sibiu. Pe lângă premiera din luna ianuarie a spectacolului „Crăiasa Zăpezii/ Die Schneekönigin“, actorii Secţiei Germane se pregătesc anul acesta pentru producţii dintre cele mai diverse, printre care o adaptare după basmul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“ în regia lui Gavriil Pinte şi o montare după „Fizicienii“ de Friedrich Dürrenmatt, în regia Ancăi Bradu. Mai mult decât atât, seria proiectelor one-man show ale actorilor sibieni va continua şi în acest an, iar programul premierelor va fi anunţat pe măsura confirmării datelor.

Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză, la Teatrul din Sibiu

Agenda de evenimente a anului cultural de la Sibiu va include, de asemenea, reluări ale celor mai îndrăgite producţii din repertoriul teatrului, oferind o bună oportunitate de petrecere a timpului liber atât sibienilor, cât şi turiştilor, având în vedere că o parte dintre spectacolele Teatrului Naţional din Sibiu sunt supratitrate în limba engleză.

Anul 2012 a marcat un vârf al activităţii Teatrului Naţional „Radu Stanca“ Sibiu, cu 300 de reprezentaţii jucate. Anul trecut actorii sibieni au prezentat şaisprezece premiere, dintre care patru producţii noi în parteneriat cu “Centrul pentru Cercetări Avansate în Domeniul Artelor Spectacolelor” (CAVAS), repertoriul Teatrului Naţional din Sibiu atingând un nou record cu 89 de spectacole active. În ciuda crizei economice şi a zilelor ploioase din timpul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, numărul spectatorilor a rămas ridicat, anul trecut fiind vândute 41.421 de bilete, dintre care 18.153 bilete au fost vândute cu reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari. În 2012, actorii sibieni s-au deplasat în douăzeci şi şase de turnee, dintre care cele mai importante la “Festivalul Iberoamerican de Teatru” de la Bogota („Aşteptându-l pe Godot“ în regia lui Silviu Purcărete, 29 martie – 2 aprilie; „Electra“ în regia lui Mihai Măniuţiu, 4 – 8 aprilie), Festivalul Internaţional de la Edinburgh („Călătoriile lui Gulliver“ coordonate de Silviu Purcărete, 17 – 20 august), Maribor Capitală Culturală Europeană 2013 („Faust“ în regia lui Silviu Purcărete, 7 – 8 septembrie), Zilele Culturii Române la München („Operele complete ale lui Shakespeare pe scurt“ în regia lui Daniel Plier, 7 octombrie) şi “Seoul Performing Arts Festival” („Eu, Rodin“ în regia lui Mihai Măniuţiu, 3 – 4 noiembrie). Anul trecut, producţia „Ultima zi a tinereţii“ a Teatrului Naţional din Sibiu primea premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Galei UNITER. Tot anul trecut, regizorul Silviu Purcărete a primit un trofeu “Herald Angel” pentru spectacolul „Călătoriile lui Gulliver“, iar la Galele FestCO de la Bucureşti, spectacolul „D’ale carnavalului“ a fost premiat la categoria cea mai bună regie (Silviu Purcărete), cea mai bună scenografie (Dragoş Buhagiar) şi cel mai bun actor într-un rol secundar (Adrian Matioc).

Dintre premierele anului 2012, să mai amintim “Încurcă-i drace!”, după Ray Cooney, în regia lui Şerban Puiu, “Operele lui William Shakespeare pe scurt”, în regia lui Daniel Plier, “Priveşte înapoi cu mânie”, de John Osborne, “Visul unei nopţi de vară”, după un scenariu de George Banu, în regia lui Gavriil Pinte, “Călătoriile lui Gulliver”, în regia lui Silviu Purcărete, “Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză”, de Matei Vişniec, în regia lui Cristian Juncu, “Platonov”, în regia lui Alexandru Dabija, ce pot fi vizionate şi în acest an.

Teatrul Naţional Timişoara, cu incitante propuneri

“Oxigen”, un tulburător poem dramatic

Oxigen, o recentă premieră la Timişoara

El şi ea. Saşa şi Saşa. El din Serpuhov, oraş pierdut în inima îngheţată a Siberiei. Ea din Moscova, graţioasă şi mondenă, pe cât de sofisticată, pe atât de confuză. Au în comun aceeaşi groază faţă de perspectiva unei vieţi lipsite de oxigen. Amândoi sunt în căutarea unui sens al vieţii. Împreună îl găsesc, însă doar pentru o vreme. Cât e vorba de pasiune fără limite, cât e iubire adevărată, cât e sete de apropiere umană într-o lume a derutei ultra-urbane? Sunt doar câteva dintre miile de întrebări născute în jurul poveştii de iubire-pretext ce dă tonul acestui tulburător poem dramatic. “Oxigenul” lui Ivan Vîrîpaev, unul dintre marile texte ale teatrului contemporan, devine în viziunea regizorului Alexandru Mihaescu un spectacol frust şi seducător, un tur de forţă pentru cei doi interpreţi, Claudia Ieremia şi Cătălin Ursu, şi o adevărată provocare pentru public. Scenografia, Velica Panduru.

Dramaturg, actor şi regizor rus, Ivan Vîrîpaev s-a născut în 1974 la Irkutsk, Siberia. Fondator al companiei independente de teatru „Spaţiu de joc”, Vîrîpaev părăseşte în 2001 oraşul natal acuzând presiuni din partea instituţiilor teatrale locale. Stabilit la Moscova, fondează în 2001 centrul de teatru documentar “Teatr.doc”. Unul dintre primele sale spectacole, “SNY” (Visele), creat la Irkurtsk, este invitat să reprezinte Siberia la Festivalul Est-Vest din Die (Franţa), iar textul e montat ulterior la “Royal Court Theatre” din Londra. În octombrie 2003 joacă în “Kislorod” (Oxigen), spectacol bazat pe propria piesă, pusă în scenă la “Teatr.doc” de regizorul Viktor Ryjakov. În foarte scurt timp, “Oxigen” devine unul dintre cele mai vizionate spectacole de teatru din Moscova. Invitat la numeroase festivaluri internaţionale, atrage aprecierea unanimă a criticilor şi este distins cu numeroase premii teatrale. Piesa e ulterior tradusă şi montată în Germania, Polonia, Italia etc.

Ivan Vîrîpaev debutează ca regizor de film în 2005 cu lungmetrajul “Euforia”, pe un scenariu propriu, care îi aduce premiul special al juriului la Festivalul “Kinotaur” de la Soci, Micul “Leu de Aur” la Festivalul de Film de la Veneţia şi marele premiu “Crinul de aur” la Festivalul de la Wiesbaden. În 2008 ecranizează “Oxigen”, premiat un an mai târziu la Soci pentru cea mai bună regie, cea mai bună muzică şi cu premiul criticilor.

Spectacolul este programat în 10 ianuarie, la ora 19.00, la Studio 5.

Vacanţă de iarnă (Privelişte minunată)

Vacanţă de iarnă

Un spectacol de Sabin Popescu, după Sławomir Mrožek, cu Iuliana Crăescu şi Romeo Ioan, ce poate fi vizionat în 11 ianuarie.

Un oraş straniu, un hotel straniu, ostil, închis, ostracizant, un capăt de drum. Acesta este locul în care ajung (eşuează?) Ea şi El, în căutarea vacanţei perfecte. Vacanţa de iarnă este relatarea experienţei unui cuplu care nimereşte în antecamera morţii şi care, fără să vrea, fără să înţeleagă măcar, trece „dincolo”. Războiul – autorul îl sugerează pe cel din Balcani – face şi altfel de victime, nu se limitează să ucidă, ci distruge spiritul, destramă fragila ţesătură care îi conţine pe oamenii ce se iubesc.

Autorul piesei este Sławomir Mrožek, probabil dramaturgul care a pus Polonia contemporană pe harta teatrului universal. A scris proză scurtă, două romane parodice, câteva scenarii radiofonice şi de film, piese. Cu o carieră uriaşă ca dramaturg, scriitor, desenator şi caricaturist, opera sa este tradusă şi jucată pe toate meridianele. Celebrul teoretician de teatru Jan Kott a scris despre Mrožek că „dacă Witacky a apărut prea devreme, iar Gombrowicz – prea târziu, Mrožek este primul care a ajuns la timp. Şi asta şi pentru timpul polonez, şi pentru cel occidental”. Scriitorul este profund preocupat de om în „uniforma” lui morală, socială şi culturală. A fost cunoscut ca un critic acerb al realităţii absurde a Poloniei comuniste, dar opera sa – impregnată în egală măsură de dinamismul societăţii occidentale şi nostalgia celei balcanice, urmăreşte omul în toate ipostazele sale, în încrengătura de relaţii arareori logică, raţională pe care izbuteşte, dar mai degrabă nu, să le construiască în jurul său.

Dintre cele mai cunoscute piese ale sale, jucate în România, amintim “Tango”, “Dragoste în Crimeea”, “Casa de pe graniţă” etc. “Privelişte minunată” este un text în două părţi distincte (diptic) scris în 1998, a cărui primă parte a fost montată la Teatrul Naţional în 2010, sub titlul “Privelişte minunată spre catedrală”.

Teatrul Odeon, cu montări ingenioase

Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită

Ascensiunea lui Arturo Ui

Piesa a fost scrisă în 1941 la Helsinki, în Finlanda, unde Brecht aştepta să emigreze în Statele Unite ale Americii. Este o parabolă satirică despre ascensiunea lui Hitler (concentrându-se pe perioada dintre anii 1929 – 1938), cu acţiunea plasată în Chicago, în timpul prohibiţiei, personajele şi întâmplările având toate un corespondent real în Germania nazistă.

Prima montare a avut loc în 1959 la “Berliner Ensemble” şi s-a bucurat de un succes răsunător. Pe aceeaşi scenă a fost montată în1995 o versiune a textului adaptată şi regizată de Heiner Müller, spectacol care se află şi astăzi în repertoriul celebrei companii din Berlin.

În 1963, textul a fost pus în scenă la Teatrul “Giuleşti” în regia lui Horea Popescu, scenografia lui Jules Perahim, cu Ştefan Mihăilescu-Brăila în rolul titular. În acelaşi an, un alt mare actor, Ştefan Iordache debuta cu personajul Arturo Ui pe scena Studioului Casandra.

Spectacolul Teatrului Odeon este o comedie neagră cu elemente de cabaret. Într-o perioadă în care politicul sufocă prin agresivitate, înscenarea teatrală răspunde prin ironie, arătând că monştrii lumii politice nu sunt doar îngrozitori, dar şi extrem de ridicoli.

Montarea continuă experienţe estetice radicale, “Portretul lui Dorian Gray”, “Hamletmachine”, “Epopeea lui Ghilgamesh” şi “Viaţa e vis”, realizate de Dragoş Galgoţiu în colaborare cu Andrei Both, Doina Levintza, Răzvan Mazilu şi actori importanţi ai Teatrului Odeon.

Din distribuţie: Dorina Lazăr, Ionel Mihăilescu, Vitalie Bantaş, Mircea Constantinescu, Mugur Arvunescu, Marian Ghenea, Cătălina Mustaţă, Laurenţiu Lazăr, Anastasia Anton ş.a.

Spectacolul este programat în 9 ianuarie.

Un Tango Mas, un încântător balans al emoţiei

Tangoul nu este un dans gregar, ci mândru şi individual. Dansezi sincer şi total, iar un dans bun ţi-l aminteşti câteva zile după miloga – ca o piesă de teatru bună, pe care ai văzut-o într-o seară.

Cu cât dansezi mai mult tango, cu atât îţi vine mai greu să îl explici în cuvinte cuiva care nu l-a încercat niciodată. Pentru privitor tangoul pare adesea pasional, erotic, etc. etc. – lista de clişee este arhicunoscută. Din interior, tangoul este intim, personal, cald şi primitor. Este suma tuturor emoţiilor umane şi, da, bineînţeles, poate deveni şi pasional, erotic, etc. etc., dar asta numai dacă dansatorii, amândoi, şi ea şi el, aleg acest lucru. Privitorii sunt preocupaţi de obicei de picioarele dansatorilor de tango. Dansatorii sunt preocupaţi de îmbrăţişarea care îi uneşte şi îi mişcă. Privitorii îşi exprimă adesea aprecierea faţă de spectaculozitatea dansului. Dansatorii vor să fie apreciaţi doar de partenerii de dans.

Un spectacol de Alexandru Dabija, aplaudat la marile festivaluri de pe scenele lumii, cu Răzvan Mazilu, Monica Petrică şi Clubul TangotangenT, coordonator Daniel Mandiţă, pe care vi-l recomandăm în 10 ianuarie, pe scena Teatrului Odeon. Un spectacol marca Răzvan Mazilu

“Un tango mas nu este un spectacol, ci un exerciţiu de emoţie, sublim, dureros, aproape insuportabil. Răzvan Mazilu şi Monica Petrică nu sunt balerini şi nu sunt nici actori, ei nu dansează ci ne povestesc destinul lor, sunt întrupări ale sufletului nostru, flămând de iubire, însetat de eternitate”, scria Alice Năstase.

Grădinile Groazei

Grădinile Groazei

Sigi şi Sonni se instalează la ţară. Chimistul visător şi agila proprietară de boutique îşi împlinesc astfel visul unei vieţi idilice. Doar că aleg să se mute în vecinătatea imediată a fratelui lui Sigi, Friedo, muncitor, şi a soţiei acestuia, Frieda, casnică şi mamă a cinci copii. În acest moment are loc o ciocnire între două lumi incompatibile. Frieda şi Friedo, doi oameni mai din topor, îi şochează pe intelectualii de la oraş cu stilul lor de viaţă, iar pentru că Frieda tocmai urmează la Şcoala Populară un curs de istorie a celui de-al treilea Reich, cele de mai sus se servesc asezonate cu observaţii semidocte. Până când se ajunge la inevitabila escaladare a conflictului: cele două femei poartă Războiul Total prin grădinile din faţa şi din spatele caselor.

“Despre lipsa de legături, despre lipsa de comunicare reală şi despre alte lipsuri vorbeşte convingător spectacolul «Grădinile groazei», montat la Teatrul Odeon de Alexandra Penciuc şi Mariana Cămărăşan, după o piesă a dramaturgului german Daniel Call, tradusă de Victor Scoradeţ. Mizând în primul rând pe cei patru actori, care îşi fac datoria cu asupra de măsură, şi în al doilea rând pe o folosire inteligentă şi dinamică a spaţiului scenic, montarea este bogată în nuanţe şi are destule calităţi ca să se califice pentru zona spectacolelor bune care se joacă acum în Bucureşti”, comenta Dana Ionescu.

Din distribuţie, Ioana Flora, Ioan Batinaş, Marius Damian, Antoaneta Zaharia.

Spectacolul poate fi vizionat în 10 ianuarie.

Gaiţele

Gaiţele la Teatrul Odeon

Un spectacol, după Alexandru Kiriţescu, şi astăzi la fel de proaspăt, care vă va încânta. Cu Dorina Lazăr, Carmen Tănase, Virginia Rogin, Elvira Deatcu, Ana Maria Moldovan, Constantin Cojocaru, Antoaneta Zaharia, Marius Stănescu, Petre Nicolae ş.a. Decorurile sunt semnate de Vittorio Holtier, costumele, de Irina Solomon.

“În «Gaiţele», Alexandru Dabija face comedie cu o ferocitate surâzătoare… Decorul lui Vittorio Holtier, un şir de covoare, mobilier de epocă şi costumele imaginate de Irina Solomon, bogate şi policrome, aduc o sublimare poetică acestui univers uman, scos parcă dintr-un vechi album. În această ambianţă plastică fermecătoare, sub bagheta de maestru a lui Dabija, echipa de la Odeon evoluează omogen, cu rigoare şi vigoare”, precizează Ludmila Patlanjoglu. Iar criticul Marina Constantinescu afirma: “Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor şi situaţiilor, altfel binecunoscut şi gustat din plin de publicul de orice vârstă. De aceea, textul naşte pe scenă, la vedere, o lume autentică, deloc prăfuită, încărcată de gesturi mici sau ample, demonstrative, de ticuri verbale şi nu numai, de un derizoriu cinic, de o tristeţe infinită care bântuie şi astăzi în spaţiul clocotitor al Olteniei”.

Spectacolul este programat în 11 ianuarie.

“Pyramus & Thisbe 4 You”

Pyramus&Thisbe

Programat în 12 ianuarie,spectacolul lui Alexandru Dabija profită de actualitatea textului shakespearian pentru a se juca cu preconcepţiile spectatorului. Din distribuţie: Dorina Lazăr, Oana Ştefănescu, Antoaneta Zaharia, Ana Maria Moldovan, Ada Simionică, Rodica Mandache, Ionel Mihăilescu, Mircea Constantinescu, Marius Damian, Pavel Bartoş ş.a.

“Alexandru Dabija, unul dintre cei mai dinamici regizori ai momentului, multiplică de patru ori clasica scenă de teatru în teatru din «Visul unei nopţi de vară», celebra scenă a meşterilor. Fiecare versiune citeşte scena într-un registru diferit, parodiind mai multe tendinţe din teatrul contemporan din România. Prima dintre ele este jucată numai de femei. A doua intră în mediul artiştilor experimentali bigoţi. Cea de-a treia este o confruntare între un actor maghiar şi o mână de moldoveni plictisiţi, în timp ce ultima aduce pentru prima dată pe scenă chiar tehnicienii teatrului. În traducerea/ adaptarea nouă şi originală a lui Andrei Marinescu, spectacolul este fabulos de amuzant, incapabil de a se lua în serios, vorbind despre deficienţele teatrului şi ale practicanţilor săi. Deşi Dabija, perfect urmat de actori, foloseşte în mod deschis tehnici de teatru şi chiar le supraexploatează, aluziile la anumite practici artistice nu fac spectacolul inaccesibil publicului obişnuit. Limbajul este folosit foarte simplu, construcţia dramatică se ocupă de toate detaliile, evitându-se pericolul repetiţiei. Dabija este bine cunoscut pentru felul lui subtil de a evita clişeele şi de a-şi surprinde publicul. Spectacolul de la Odeon este inteligent şi plin de ironie înţepătoare”.

Café-teatru Godot, spectacole cu şi despre tineri

„Bullets over Lipscani”, un savuros spectacol

„Parodie cât cuprinde, umor nebun şi iz de Woody Allen. 3 actori teribili şi foarte tineri. Şi o porţie de teatru cum nu aţi mai gustat. O roşcată năvăleşte în biroul unui detectiv particular şi îi cere să-l găsească pe Dumnezeu. Apoi acelaşi detectiv joacă Mortal Kombat cu însăşi Moartea, pentru 100 de dolari. Iar la final afli că Librăria Cărtureşti e o «faţadă» care adăposteşte un bordel cu prostituate intelectuale: «Nevastă-mea e grozavă, nu mă înţelege greşit. Dar nu acceptă să-l discute pe Patapievici cu mine! De câte ori mi se face poftă, o sun pe Flossie, matroana. Are un master în literatură comparată. Eu o sun, îmi dau un nume fals şi ea îmi trimite o intelectuală pe la mine», povesteşte unul dintre «clienţi», spre deliciul publicului”.

Regia: Eugen Gyemant. Cu: Dan Rădulescu, Smaranda Caragea, Cătălin Babliuc.

Joi, 10 ianuarie, la ora 19.00.

„Autobahn”

Textul lui Neil LaBute inovează prin propunerea unui spaţiu neconvenţional pentru teatru: maşina.

Spectacolul “Autobahn” este tabloul unor poveşti reunite pe aceeaşi scenă, toate propunând acelaşi spaţiu: Maşina.

Prin definiţie, maşina este un spaţiu limitativ, claustrat, care obligă călătorii la o poziţie verticală, privirea înainte, stare alertă, atenţie permanentă şi vizualizarea lumii prin parbriz şi oglinzi retrovizoare. Oamenii captivi în acvariile mobile sunt martorii spectacolului care se derulează în faţa ochilor la viteza stabilită de conducătorul vehiculului.

Cuvintele rostite într-o maşină nu pot scăpa neauzite, ele se lovesc de metal şi geamuri şi se întorc la noi cu ecou.

Într-un spaţiu mic şi închis nu poţi să creşti o minciună. Aici adevărul este o condiţie. Contactul vizual este unilateral, iar trairile şi reacţiile sunt amplificate de imposibilitatea unei comunicări nemijlocite.

Regulile jocului din maşină fiind spuse, vă invităm la drum!

Cu: Corina Moise, Bogdan Cotleţ, Alexandra Murăruş, Cristi Balint, Iulia-Diana Samson, Vlad Logigan/ Alexandru Gâtstrâmb.

De văzut în 11 ianuarie, la ora 21.30.

„Flori, filme, fete sau băieţi”

Un spectacol spumos de Mimi Brănescu, o comedie în care te vezi pe tine când iubeşti. Când eşti timid sau bravezi. Când iei decizii proaste. Bune. Când încalci regulile sau abia le faci. Când trăieşti.

Regia: Radu Popescu. Cu: Alec Secăreanu, Paul Ipate, Cristina Găvruş, Mihaela Alexandru

Viaţa este un joc sau o joacă?

Indiferent de vârstă, preocupări, statut social, suntem mereu implicaţi. Când regulile încep să se complice după o vreme, depinde doar de noi: ne mai jucăm sau renunţăm?

Spectacolul poate fi vizionat sâmbătă 12 ianuarie, la ora 19.00.

„Cum m-am lăsat”

De obicei, suntem îndemnaţi să ne lăsăm de fumat, de alcool, droguri sau sex. Acum suntem învăţaţi să nu mai forţăm neuronii.

Gândirea dăunează grav carierei!

Dacă eşti într-o funcţie de conducere şi stai mult pe gânduri, adio! Ţi-a şi sărit scaunul directorial de sub şezut.

Anca Sigartău şi 1-Q Sapro lansează un apel către „intelectualii obosiţi“ îndemnându-i să abandoneze gândirea în favoarea unei vieţi lipsite de orice efort intelectual.

Cei doi oferă chiar şi câteva soluţii – vreo nouă – care să le uşureze celor interesaţi demersul. „Cum m-am lăsat“, în regia lui Bogdan Muntean, după o idee de Hannes Stein, pus în scenă la Teatrul “Metropolis”, este o falsă pledoarie în favoarea non-gândirii şi inacţiunii. Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil, pentru a ne plimba prin pădurea defectelor umane şi prin arta universală. „Focile sunt animale fericite. Pentru că nu gândesc”, spune unul dintre personaje. Aparent superficial, la primele dialoguri, textul derutează. Pe parcurs, descoperi plăcerea gândirii despre non-gândire. „Gândirea însingurează. Celui care pătrunde prea mult în firea lucrurilor, viaţa nu-i mai oferă surprize.”

Ceea ce ar părea o banală înşiruire de pilde, impresii şi dialoguri este un subtil joc care te plimbă prin vitrina virtuţilor şi defectelor umane. Cum să te salvezi de capacana gândirii? Prin umor, ar fi o alternativă. „Umorul îşi are rădăcinile în bucuria pentru răul celuilalt” este o primă definiţie a acestei calitaţi de a râde în primul rând de alţii. „Cum M-am Lăsat De Gândit. Mic Tratat Pentru Intelectuali Epuizaţi“, cartea lui Hannes Stein, tradusă la Editura Nemira, oferă suficient „material“ regizorului Bogdan Muntean pentru a transpune, cu mijloacele actorului, câteva reţete de supravieţuire în jungla celor care gândesc. Poate fi vizionat duminică, 13 ianuarie, la ora 19.00.

„Noi 4”

Un spectacol de Lia Bugnar, scris în glumă, jucat în glumă, dar care a ajuns o întâmplare foarte serioasă. O întâmplare unde se abordează tot felul de teme superficiale (cotropirea actorului de către personaj, trădarea în iubire etc.) şi sumedenie de teme fundamentale (tăierea colţului de la unghia de la degetul mare, proporţia vodkă-suc în Bloody Mary). Între aceste două limanuri, cuprinsul este surprinzător de eclectic şi deopotrivă tragicomic.

Regia aparţine Dorinei Chiriac. Cu: Maria Obretin, Ilinca Manolache, Lia Bugnar, Marius Manole.

Nu pierdeţi această piesă, duminică, 13 ianuarie, la ora 21.30.

„Rebecca” poate fi Misterul, Dragostea

Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră, vineri, 11 ianuarie, la ora 14.05, la Radio România Cultural, spectacolul „Rebecca”, scenariu de Ilinca Stihi după Daphne de Maurier, cu inserţii din versurile lui Nichita Stănescu.

“Rebecca” este un spectacol poematic care îşi propune să dezvolte tema obsesiei din celebrul roman, obsesie legată de un personaj feminin care simbolizează mai mult decât simpla lui materialitate umană. Rebecca poate fi Misterul, Dragostea pasională vecină cu Ura ucigaşă, poate însemna otrava dulce a vieţii intense sau chipul straniu al efemerităţii omeneşti, ceea ce adesea numim Moarte. Spectacolul de 12 minute îngheaţă o clipă, o clipă de luciditate şi tumult şi încearcă să o descompună în elementele sale sonore, muzicale, verbale.

În “Rebecca” se aude pentru prima oară vocea lui Dan Clucinschi, tânăr actor ce debutează astfel la Teatrul radiofonic, dar se poate şi reasculta Ioana Sihota, cântăreaţă şi actriţă, personificare a Rebeccăi, dar şi interpretă a fragmentului melodic din melodia lui Amy Winehouse, ales ca laitmotiv al întregii lucrări. Echipa este completată de Mădălin Cristescu – regie muzicală, Mihnea Chelaru – sound design şi Ilinca Stihi – regia artistică.

Spectacolul radiofonic a fost realizat la iniţiativa lui Andrei Popov, care, în calitate de curator al expoziţiei “Rebecca File”, şi-a dorit să propună vizitatorilor şi o variantă sonoră a temei ce l-a inspirat. Rebecca a debutat în faţa iubitorilor de artă plastică şi nu numai în cadrul expoziţiei din spaţiul “Aiurart” în noiembrie 2012.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.