Ştiaţi că, la început, căruciorul pentru copii reflecta rangul social? Transformarea totală a acestuia

Atunci când vorbim despre primele achiziţii ale părinţilor, ne gândim imediat la cărucioarele pentru copii. Cum am putea să nu? Sunt indispensabile încă din primele zile de viaţă ale unui bebeluş şi facilitează viaţa părinţilor atunci când vine vorba de plimbările atât de importante ale celor mici. Ştim cu toţii de ce cărucioarele pentru copii se număra printre priorităţile părinţilor, dar câţi dintre voi ştiu cum au fost ele inventate, când şi de către cine?

Cărucioarele pentru copii au fost inventate în 1733 de arhitectul englez William Kent. Primul model a fost creat special pentru cel mai mic dintre cei trei copii ai ducelui de Devonshire, la cererea celui din urmă. William Kent a fost inspirat de unul dintre cărucioarele de cărat unelte de grădinărit, astfel că a adaptat un coş de paie în formă de scoică, în care copilul putea să stea într-o poziţie foarte comodă.
Mai mult decât atât, l-a adaptat cu patru roţi confecţionate din lemn şi cu frâie pentru a putea fi tractat de un animal de curte, precum un câine, un ponei sau o capră. Potrivit izvoarelor istorice, primul cărucior pentru copii era dotat cu o saltea din pene de gâscă, iar coşul cu un desen în formă de şarpe.

Modelul era, bineînţeles, unul care nu putea să asigure bebeluşilor siguranţă, dar cel al lui William Kent, fiind primul de acest fel, a devenit rapid popular printre cei care dispuneau de bani în acea perioadă. În scurt timp, copiii aristocraţilor călătoreau în cărucioare pentru copii. Exemplul oferit de William Kent a fost urmat şi de alţii. Au apărut ateliere specializate în construcţia de cărucioare pentru copii, iar în anii care au urmat, modificările de design au fost inevitabile.

Poate cea mai importanta modificare a reprezentat dotarea cărucioarelor pentru copii cu mânere, pentru ca ele să poată fi împinse de însoţitorul copilului. Bineînţeles că adiţia i-a încântat mai mult pe părinţi decât pe copii. Cei dintâi puteau atunci să se bazeze pe siguranţa caruciorului pentru copii, în timp ce bebeluşii se distrau mai tare la vederea animalului favorit.

Popularitatea cărucioarelor pentru copii a căpătat noi valenţe în anul 1840, atunci când regina Victoria a cumpărat toate cele trei modele de la magazinul de produse pentru copii “Hitchings” din Ludgate Hill, Londra. Evident că gestul ei a fost imitat de toţi părinţii potenţi financiar, iar în următoarea perioadă toate persoanele din înalta societate au achiziţionat ceea ce începuse să devină un accesoriu opţional pentru părinţi.
În secolul al 19-lea, cărucioarele pentru copii reflectau rangul social şi purtau denumirea de “Ducesa” sau “Prinţul”.

Primul patent pentru cărucioarele pentru copii a fost obţinut în Statele Unite ale Americii, pe data de 18 iunie 1889, iar ideea i-a aparţinut unui alt William. Ironic, nu? Pe numele lui William H. Richardson, acesta a creat un dispozitiv care permitea întoarcerea coşului în care stătea copilul cu faţa sau cu spatele la însoţitor. Şi roţile au suferit transformări logice: aveau şine care uşurau luarea virajelor. La sfârşitul Primului Război Mondial, piaţa era plină de cărucioare pentru copii. Ele nu mai erau produse doar pentru cei bogaţi, având preţuri accesibile pentru întreaga societate.
În anul 1950, orice familie care avea un copil îşi permitea să cumpere un cărucior.

În prezent, regăsim aceeaşi situaţie menţionată anterior. La Noriel, puteţi găsi o varietate de modele de cărucioare pentru copii, la preţuri pentru toate buzunarele, de toate tipurile, care sigur vor îndeplini dorinţele de siguranţă ale părinţilor. Pentru că această invenţie a trecut prin multe modificări şi parcă nu ne mai putem imagina cum câinele familiei o ia la fugă cu un coşulet în care se află bebeluşul, nu?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.