Zăpezi pictate

85 de lucrări din colecţii particulare, semnate de artişti din secolul al XIX-lea până în perioada contemporană, sunt expuse la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, de la Palatul Şuţu, sub titlul „Iarna în pictura românească”, până la 3 noiembrie.

Este încă o ieşire în public a Societăţii Colecţionarilor din România, după o serie de expoziţii tematice, ca „Nudul în pictura românească”, „Italia văzută de pictori români”, „Pictori interbelici şi continuatorii lor”, „Florile în pictura românească”.

Aceste iniţiative ale colecţionarilor sunt interesante din mai multe motive. În mod obişnuit, posesorii operelor de artă, destul de geloşi pe pânzele lor, nu se grăbesc să le arate publicului larg. Pasionaţi, căutând cu perseverenţă lucrări care să le satisfacă preferinţele estetice şi cu care să rezoneze emoţional, colecţionarii sunt, la modul discret, şi un fel de mecena. Fără nevoia lor de frumos, artiştii ar vinde mult mai puţin, iar preferinţa unui colecţionar pentru un anumit pictor îi oferă acestuia nu numai bani, dar şi un sprijin afectiv. Manifestarea de la Palatul Şuţu are meritul de a pune sub ochii publicului opere care, în mod obişnuit, nu intră în circuitul expoziţional. Poţi descoperi aici picturi necunoscute ale unor artişti, faţete mai puţin familiare ale creaţiei unora dintre ei.

Tristeţea albului

Augustin Costinescu, Peisaj de iarnă

Aşa cum era de aşteptat, diversitatea numelor şi stărilor afective provocate de subiect invită la un parcurs lent, la impregnarea cu spiritul unui anotimp, cu ecouri diferite de la un autor la altul. Dintr-un colţ al expoziţiei te cheamă izbucnirea de galbenuri, roşuri şi ocruri, ce domină albul zăpezii, a unei „Ierni la Sinaia” a pictorului Augustin Costinescu (colecţia Aurelia şi Neculai Călugăriţa). Apropiindu-te descoperi încă două opere ale aceluiaşi artist, în culori contrastante, ce sparg parcă liniştea peisajului redus la elementele lui esenţiale. Întâlniri nostalgice pot trezi cele câteva lucrări ale regretatului Spiru Vergulescu, dominate de dramatica „Iarnă bacoviană”, cu simfonia ei de alburi şi griuri, cu silueta umană pierdută în mijlocul întinderilor înzăpezite şi dramatica prezenţă din prim-plan sugerând moartea unui animal. „Iarnă grea la Cozia”, „Casele pestriţe de la mahala”, în care împăstările de alb ne relevă o faţetă mai puţin frecventă în creaţia artistului, sau „Iarnă în Cişmigiu” cu cele două personaje pierdute pe aleile parcurilor, în care cei care i-au cunoscut ghicesc, după veşminte, portretele pictorului şi al soţiei sale, prind, în colecţia Pompilia Dumitrescu, esenţa unui artist cunoscut mai puţin decât s-ar cuveni.

Nume de prim-plan ale picturii româneşti opresc vizitatorul. Două lucrări semnate de artişti din secolul al XIX-lea Henri Trenk (colecţia Radu şi Codrin Ştefănescu) şi Arthur Garguromin Verona ne spun povestea iernilor de odinioară, cu poştalioanele sale pierdute în întinderea nesfârşită de alb sau cu dramatica înaintare pe drumul pustiu a unei femei ce-şi poartă copilul în braţe, basmaua ei galbenă constituind centrul de cald popas al ochiului în albul rece al peisajului. Şi tot din aceeaşi colecţie atrage albul strălucitor din „Iarna pe uliţă” exaltat de albastruri şi punctat în zonele centrale de roşul specific petraşchian, sau silueta masivă, palpabilă a „Culei de Vâlcea” de Gheorghe Petraşcu. Cunoscut de public în primul rând pentru florile sale în vase smălţuite de pământ, cu străluciri de culoare şi delicateţi surprinzătoare, Dumitru Ghiaţă ni se descoperă acum cu o „Iarnă la munte”, ce n-a renunţat încă la culorile toamnei, din colecţia Dorin Mihalache, în care ne întâmpină şi peisajul de factură clasică al lui Ion Vlasiu.

Dumitru Ghiaţă, Joacă de copii iarna

Patru lucrări din colecţia Florica şi Vasile Petrovici reţin atenţia prin numele artiştilor, dar şi prin calitatea lucrărilor. Două îi aparţin lui Vasile Popa. „Iarnă la mahala”, unul din relativ puţinele piesaje citadine din expoziţie, se remarcă prin construcţia riguroasă a compoziţiei, prin dubla fereastră, creată de copacii din prim-plan şi de clădirile masive printre care se ghiceşte profunzimea peisajului, iar „Iarna pe strada I.L. Caragiale” poartă privitorul într-un univers familiar. Celelalte două, semnate de Ion Grigore, sunt dominate de lirismul cu care ne-a obişnuit pictorul, de tuşa sa fragmentată, mai puţin punctiformă decât în ultimii ani. Cu tentaţia către geometrizarea formelor, prilejuită de acoperişurile caselor, într-unul din peisaje, sau cu deschiderile către spiritualitate atât de dese la Ion Grigore, ca în „Biserica din Corni”, cele două creaţii sunt dominate de linişte, de calm, de invitaţia la contemplare.

Oraşele iernii

Tentaţiile sunt multe. Pe un panou, formele temeinic construite ale „Peisajului citadin” semnat de Vasile Popescu (col. Elena Zdrobiş), în altă parte, griurile exaltate de roşuri şi brunuri contruiesc un colţ industrial în lucrarea lui Petre Iorgulescu-Yor (col. Damian Floarea), neliniştea se instalează cu copacii frânţi şi albastrurile lui Florin Niculiu (col. Irina şi Liviu Gavrilescu) sau cu liniile oblice dominând compoziţia cu clădiri şi copaci înclinaţi a lui Brăduţ Covaliu, din colecţia Irina şi Liviu Gavrilescu. Şi sentimentele prilejuite de iarnă îşi dezvăluie diversitatea, de la peisajul cuceritor al lui Sorin Ilfoveanu, plasat la începutul expoziţiei, la nostalgicele ierni pariziene ale lui Dimitrie Berea sau Constantin Isachie (col. Ovidiu Popescu), de la delicateţea albastrurilor încălzite de brun şi roşu ale „Căpiţelor” lui Iosif Steurer (col. Patzeld) sau a rafinatelor treceri de la alb la violet din imaginea lui Nicolae Blei la calda intimitate desprinsă din fereastra lumina luminată de roşuri din „Rufe iarna” a lui Ioan Oratie sau la cea stârnind un zâmbet amuzat şi tandru din interiorul cu pisică la fereastră pictat de Hans Eder.

Gheorghe Petraşcu, Cula de la Vâlcea

Un frumos Ciucurencu, din perioada folosirii liniei negre ca pauză pentru privire între suprafeţele cromatice, roşuri, alburi, griuri, face parte din colecţia Luciei Anghel, un „Peisaj” cu un cer frumos valorat şi o linişte atotstăpânioare, de Paul Gherasim, oferă colecţia Dan Zlatanovici. O veselă iarnă caldă imaginată de Viorel Mărginean se alătură „Începutului de iarnă” semnat de Constantin Piliuţă, în care regăsim câteva dintre motivele dragi artistului, cum ar fi calul şi siluetele-accente de oameni. Bucureştiul are partea lui de „glorie”. Din „Strada Lizeanu” a lui Ion Ţuculescu (col. Damian Floarea), cel din perioada, să-i zicem, realistă, vizitatorul poate ajunge în „Curtea bisericii Stavropoleos” surprinsă de Vitalie Butescu, şi, mai departe, cu acelaşi pictor, la „Vila Minovici”, prinsă sub strălucirea alburilor consistente, sau, pe sub „Cerul de plumb în Bucureşti” al lui Florin Bârză, compoziţie sesizantă cu contrastele sale de griuri şi roşuri sau galben roz, din colecţie Cristina şi Marius Tiţa, poate face o scurtă călătorie la „Mogoşoaia” pictată de Lucian Grigorescu într-o gamă foarte diferită de solaritatea pe care suntem obişnuiţi s-o descoperim la acest artist. Ar mai fi de amintit calmele compoziţii ale lui Teodor Răducan („Străuleşti” şi „Cumpătul 82″), două „Ierni la Bran”, exultând de bucuria de a trăi, semnate de Mihai Potcoavă, pitorescul Iaşi din compoziţiile lui Octav Băncilă („Sacagiu” şi „Evreu cu talmud”) sau ale lui Aurel Băieşu („Casă de mahala”).

N-am epuizat, desigur, nici lucrările expuse, nici lista artiştilor, nici numele colecţionarilor. Alegerea s-a datorat mai curând unor criterii afective. Intrând în expoziţie, vizitatorul va descoperi, fără îndoială, un univers care atrage prin bucuria ochiului, prin diversitatea stărilor exprimate şi provocate. Selecţia de la Palatul Şuţu are meritul de a dezvălui privitorului existenţa unui număr neînchipuit de mare de trăiri pe care un subiect, banal din punctul de vedere al preocupările artistice strict contemporane, îl poate declanşa. Amintirile copilăriei, bucuria albului zăpezii, dezolanta culoare a omătului pe străzile oraşului, neliniştile nesfârşitelor întinderi sau căldura intimă a căminului sunt captate, toate, de artiştii ce au creat timp de peste un secol. Şi ele îşi păstrează nealterată actualitatea, cel puţin atunci când omul modern îşi găseşte răgazul contemplării şi calmul meditaţiei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.