A dispărut cel mai adulat şi cel mai controversat compozitor al secolului al XX-lea: Pierre Boulez

Compozitorul-simbol al secolului al XX-lea, Pierre Boulez, a plecat dintre noi, cu două zile în urmă, la vârsta de 90 de ani, la Baden-Baden.

Muzicianul, născut la Montbrison (Loire), în 1925, afost un desăvârşit reprezentant al avangardei muzicale a secolului trecut, alături de alţi compozitori născuţi în anii ’20, ca italienii Bruno Maderna (1920-1973), Luigi Nono (1924-1990) şi Luciano Berio (1925-2003), germanul Karlheinz Stockhausen (1928-2007), austriacul György Ligeti (1923-2006) şi belgianul Henri Pousseur (1929-2009).

Este unul dintre compozitorii contemporani cei mai celebri şi cei mai controversaţi.

Boulez şi-a scris primele partituri cu aroganţa celui care era sigur că va intra în istorie: “Orice muzician care n-a simţit nevoia unui limbaj dodecafonic este inutil. Pentru că întreaga lui operă se plasează în afara epocii sale”, scria el în 1952.

Pierre Boulez şi Olivier Messiaen

Boulez experimentează, compune o muzică radicală şi nouă. După părerea lui Messiaen, împărtăşită de altfel de mulţi comentatori, Boulez a fost singurul “mare compozitor al muzicii seriale”. Dar oricât de interesante sunt, primele sale compoziţii, caracterizate prin complexitate şi austeritate, nu atrag auditorii.

Dintre contmporanii săi, Boulez a fost cel mai ascultat şi cel mai de temut. Influenţa lui era cu atât mai mare cu cât a fost şi un eminent dirijor, teoretician şi polemist.

Cariera lui este jalonată, încă de la început, de un angajament total şi luări de poziţie violente.

Pierre Boulez a ascultat prima dată muzică simfonică la radio la 5 ani. În anul următor a început studiul pianului şi după trei ani cânta piese de Frédéric Chopin.

În 1943, s-a stabilit la Paris şi, după ce a ratat intrarea la clasa de pian a Conservatoruui, a fost admis la clasa de armonie a lui Olivier Messiaen, care i-a deschis orizonturi nebănuite. În 1945, l-a frecventat pe compozitorul şi teoreticianul René Leibowitz, care l-a iniţiat în muzica şcolii vieneze – Arnold Schoenberg şi discipolii acestuia, Alban Berg şi Anton Webern.

Dirijând Orchestra din Paris în 2011 sub piramida Luvrului

În anul următor compune prima sa Sonată pentru pian, o operă radicală, în timp ce îşi câştiga existenţa la Folies Bergère. Devine curând “şeful” muzicii la Teatrul Renaud-Barrault, unde este şi interpret, dar, mai ales, realizează aranjamente ale partiturilor, dirijează micile ansambluri instrumentale şi compune pentru trupă o partitură, Orestia, în1955. A fost o experienţă importantă pentru compozitor pentru care i-a fost întotdeauna recunoscător lui Jean-Louis Barrault.

În 1957 dirijează pentru prima dată o orchestră simfonică, trebuind să-l înlocuiască pe Hermann Scherchen la interpretarea propriei sale compoziţii, Visage nuptial (1951-1952).

În 1963, adirijat Wozzeck, de Alban Berg, pus în scenă de Jean-Louis Barrault la Opera din Paris, iar în 1965 este invitat să dirijeze Parsifal, de Wagner, la Festivalul de la Bayreuth. Interpretarea lui, analitică şi antiromanică, a povocat un val de articole în presa de specialitate.

Reputaţia lui creşte. Este invitat regulat la pupitrul Orchestrei Simfonice a BBC, al cărei dirijor principal devine, este dirijor invitat principal al Orchestrei din Cleveland, dirijează Orchestra Südwestfunk din Baden-Baden…

Împreună cu Frank Gehry

În anii ’60, relaţiile lui Pierre Boulez cu puterea politică din Franţa au fost furtunoase şi ca urmare, în 1966, s-a exilat la Baden-Baden. Dar instituţiile cele mai prestigioase l-au adulat. În 1971, afost numit director muzical al Orchestrei Filarmonice din New York.

A revenit în Franţa în 1976, unde a fondat Ensemble intercontemporain (EIC), primul grup francez permanent de muzică contemporană, urmat de l’Institut de recherche et de coordination acoustique/musique (Ircam), asociat Centrului Pompidou. Aici se desfăşoară cercetări ştiinţifice. Boulez compune Répons (1981), o piesă fascinantă şi senzuală pentru ansamblu şi “live electronics”, considerată o capodoperă.

În 1979 revine la Opera din Paris, pe care încercase s-o modernizeze înainte cu 12 ani, pentru creaţia mondială a operei Lulu de Alban Berg, în regia lui Patrice Chéreau. Lulu a provocat unul dintre cele mai mari scandaluri, astăzi fiind considerată însă una dintre cele mai importante lecturi din punct de vedere muzical şi teatral ale carierei sale.

În această perioadă devenise un personaj oficial şi de neocolit al vieţii muzicale franceze. Este consultat pentru construcţia Operei Bastille, de care s-a desolidarizat când proiectul lui pentru o sală modulară a fost abandonat şi al cărei director muzical a devenit în 1989, prietenul său, Daniel Barenboim. Cité de la musique din Paris a fost construită la recomandarea lui Boulez, care a susţinut şi construcţia unei săli la La Villette, proiect ce nu s-a realizat.

Pierre Boulez a fost şi un teoretician al muzicii

De la primele înregistări pentru casa Adès, i-a fost lăudată precizia. În anii ’70, discurile lui, înregistrate de CBS în Statele Unite, au instaurat noi criterii în interpretarea muzicii secolului al XX-lea, cea compusă de Debussy, Bartok, Stravinsky, Berg sau Webern.

Repertoriul mai vechi l-a abordat cu precauţie, impunându-se totuşi ca un interpret ideal al muzicii lui Ravel, un paradox fascinant, dacă ne gândim la diferenţa dintre această muzică şi compoziţiile sale.

Începând din 1989, aînregistrat cele mai mari succese ale sale la Deutsche Grammophon, cu compoziţii de Mahler şi Bruckner, şi a continuat să ignore o parte importantă a creaţiei muzicale a secolului al XX-lea, de la Rahmaninov la Britten, de la Sibelius la Şostakovici.

Autoritar, a fost numit “Hitler al Europei muzicale” de către compozitorul american Ned Rorem şi un “stalinist al muzicii” de către Pierre Schaeffer.

Alţii vedeau în el un zid împotriva mediocrităţii gândirii şi a culturii populare, pe care o dezavua regulat: “Cultura pop este ca o hârtie pictată”.

Desigur Pierre Boulez a fost toate aceste reproşuri şi aprecieri la un loc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 6
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.