A murit distinsul eseist, critic literar și poet BARBU CIOCULESCU (n. Paris, 1927), fiul criticului literar Şerban şi al Mariei Cioculescu.
A debutat cu versuri în anul 1943. A lucrat la Editura Ştiinţifică şi la ESPLA, la Revista de istorie şi teorie literară, apoi a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”.
După 1989 a fost redactor-şef al ziarului Dreptatea. A colaborat la cele mai importante publicaţii culturale de la noi. A fost membru al PEN Clubului. A publicat volume de poezie, traduceri literare, volume de critică şi a alcătuit ediţii din operele lui I.L. Caragiale, Tudor Arghezi, Mateiu I. Caragiale, Radu Gyr şi Constant Tonegaru.
A publicat volume de poezie, proză, eseuri şi critică literară, memorialistică: Amintirile unui uituc (2014), Mateiu I. Caragiale. Receptarea operei (2004), Grădini în podul palmei (2000), Palatul de toamnă (1976), Cerc deschis (1968). A tradus din Anatole France, A.E. van Vogt, Eugen Ionescu, Alain Finkielkraut. A debutat cu volumul de poezii Steaua păstorului.
???????????????
E si el un mare poet si scriitor?
@Gogu: nu mai mare decat Cristoiu, dar nu s-au măsurat!Eu daca scriu despre tine ca esti un mare scriitor,si mai găsim vreo trei in carciuma care sa ateste,asa ramane,doar e scris!
Unchiu’, Radu Cioculescu, „„om de club, mason convins, deci înclinat către prieteniile bărbătești, s-a însurat cu o cântăreață de operă, frumoasă, cu temperament furtunos, rusoaică evreică, fugită în adolescență din raiul sovietic. Se numea Eugenia Babad, născută Safir. O curtase și Ion Marin Sadoveanu, care-i scrisese un maldăr de scrisori, aflate acum în portofoliul Bibliotecii Academiei”.
După nas și nume, Cioculeștii, par a fi fenicieni.
Sadoveanu din citat este de fapt, după numele lui adevărat, Iancu-Leonte Marinescu. Același nas. Cine-și schimbă numele?
Constat ca niciun om de valoare nu scapa de mizeria varsata de diversi ” gogu „. Dumnezeu sa-l ierte!
In Romanika post ’89 au ajuns mari artisti precum Denisa, sau mari actori precum Arsinel. Vezi exemple din acestea in permanenta.
Hai sa fim seriosi.
Dupa 1989 orice mediocritate a devenit ,,mare”: marele cantaret X, marele actor Y, marele sculptor Z, marele pictor N…..
Ca n-a auzit nici dracu de respectivul, este alta treaba.
Ai dreptate, nici un p.rost n-a auzitmihai
Apare pe liste cu masoni că ar fi avut gradul 33. Nu a fost fieșcine! Iar, unchiu’, Radu, a scris:
„Duminică 2 noiembrie, am văzut cel mai oribil şi sângeros spectacol din câte mi-a fost dat să trăiesc. În satul Ianovka unde eram în repaus cu transportul de muniţii, am văzut şiruri de convoaie de evrei evacuaţi din Odessa sub paza baionetelor româneşti. Fiecare convoi de câte 800 – 2.000 de suflete. Erau de 6 zile pe drum, fără hrană. Îşi vindeau hainele de pe ei pentru o bucată de pâine. Când treceau prin satele germane, locuitorii i-au despuiat de haine. Cine nu mai era în stare să se ţie de convoi era ucis pe loc. Am văzut numeroase asemenea scene, cu toate că fugeam de ele în timp ce inspectam coloana. Bătrâni, copii, femei care rămaseră pe drum şi nu mai erau în stare să se ţie de convoi, erau împuşcaţi pe loc. Am trăit să văd următoarea scenă: unul din soldaţii care însoţeau convoiul nu mai avea cartuşe. Atunci s-a împrumutat cu cartuşe de la un alt soldat, şi a tras în văzul meu asupra unei fetiţe de 3-4 ani. Când am intervenit, a sosit un locotenent şi, cu toate protestele mele, mi s-a administrat o lecţie de patriotism şi românism. Am retrăit momente din revoluţia legionară, numai că de data asta ororile nu erau patronate şi executate de bestia verde, ci de oficialitate şi armată, care se întinează inutil cu sânge nevinovat, care mă tem că se va răzbuna odată şi poate chiar curând pe noi, cei nevinovaţi, la rândul nostru.”
Vă rog să vă-nchipuiți scena descrisă de masonul Radu „înclinat către prieteniile bărbătești” și să judecați dacă așa ceva-i cu putință.
Sînt curios cînd a apărut făcătura de scrisoare. Pare că-i clocită după 1990.
Cîtă vreme îi mai lăsăsm să ni se arahațească-n cap!
Curiozitate: filmele eliberării lagărelor de muncă germane au fost alese și puse cap la cap și comentate de Alfred Hitchcok! Da, cel cu filmele de groază. Filmul, „pentru scopuri educaționale”, a fost lansat doar la 1985. Se află pe net.