Criticul de teatru George Banu a murit, la vârsta de 79 de ani. Anunţul a fost făcut sâmbătă de directorul Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, Constantin Chiriac, pe pagina sa de Facebook.
„Dragii mei, domnul George Banu a plecat la Cel Senin! Cale albă şi lumină, prieten drag! Nu pot vorbi mai mult!”, a scris Constantin Chiriac.
George Banu a avut o activitate impresionantă şi se situează în panoplia marilor personalităţi ale acestui popor, care prin toată munca lor au onorat cultura română – este mesajul ministrului Culturii, Lucian Romaşcanu, la moartea marelui om de teatru.
”Cu adâncă tristeţe am primit vestea că marele om de teatru George Banu a murit astăzi, 21 ianuarie. A fost o onoare să îl cunosc pe cel a cărui voce a fost, în teatrul românesc şi european, printre cele mai respectate şi apreciate, un exemplu profesional demn de urmat pentru noi. George Banu a avut o activitate impresionantă şi se situează în panoplia marilor personalităţi ale acestui popor, care prin toată munca lor au onorat cultura română, iar nouă ne rămâne datoria de a-i cinsti memoria aşa cum se cuvine! Condoleanţe familiei şi tuturor celor apropiaţi! Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a transmis ministrul Culturii.
Reputatul teatrolog, George Banu, stabilit la Paris din 1973, s-a născut la 22 iunie 1943, la Buzău.
A absolvit secţia de Teatrologie-Filmologie din cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, avându-l drept coleg pe regizorul Andrei Şerban. În 1972 şi-a obţinut doctoratul şi a semnat, alături de Michaela Tonitza-Iordache, antologia ”Arta Teatrului”.
A debutat la începutul anilor ’60 în revista ”Secolul 20” şi a continuat prin asigurarea rubricii de teatru, succesiv, la revistele ”România literară” şi ”Contemporanul”.
S-a stabilit la Paris, în 1973, unde a fost de trei ori laureat pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa: ”Bertolt Brecht ou le petit contre le grand” (1981), ”Le theatre, sorties de secours” (1989), ”Le rouge et l’or” (1989).
A fost ales de trei ori preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1994-2001). A fost director al Academiei Experimentale de Teatru (1991-2000), profesor la Universitatea Sorbona din Paris şi la Universitatea Louvain la Neuve (Belgia).
Pentru activitatea sa a primit numeroase distincţii: Les Palmes Academiques şi L’Ordre des Arts et des Lettres, L’Ordre du Merite National (Franţa), Premiul Oraşului San Paolo şi Premiul oraşului Bologna. Este Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene, printre care şi al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti (2006). În aprilie 2006 a fost distins cu Premiul de Onoare din partea Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) – secţia română (în cadrul Galei UNITER de la Teatrul Naţional din Bucureşti). George Banu a primit acest premiu pentru ”activitatea excepţională în domeniul criticii şi cercetării teatrale internaţionale şi pentru impunerea valorilor teatrului românesc în circuitul cultural european”.
În ultimii ani a publicat ”Shakespeare, le Monde est une scene. Métaphores et pratiques théâtrales” (2009), ”Le Repos” (2009), ”Des murs… au Mur” (2009), ”Miniatures théoriques” (2008), ”Les Voyages du comédien” (2012). În 2012, a primit Premiul Special al Festivalului Shakespeare 2012, oferit de Rotary Craiova Probitas şi Rotary Craiova.
A fost membru UNITER şi membru de onoare din străinătate al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române (28 martie 2013).
George Banu a avut o îndelungată colaborare și cu Cotidianul.
Sa critici munca altora, exact cum fac chibitii la fotbal cand critica tot ce misca pe teren.
Astfel de indivizi imi provoaca scarba.
Daca esti critic poti sa critici si ,,Luceafarul”. E usor sa-l critici. Dar sa-l scrii tu e mai complicat…..[Rumburak]
IN SOCIALISMUL COMUNIST,CARE A EDUCAT GENERATIA 1930-1980=50 ANI,MOCA,TREI CRITICI DE TEATRU SAU AFIRMAT DE NOTA 10….,VALENTIN SILVESTRU,BITA BANU SI OLTEANUL DINU SARARU. MULTUMIM. !!! DIN 1990 NUMAI AVEM DRAMATURGIE ROMANEASCA SI,DE AZI,NUMAI AVEM SI CRITICI DE NOTA 10. ASTA ESTE,IN CAPITALISMUL CRIMINAL,GAUNOS SI DESANTAT=
=ZERO,LA ZERO,SAU.NULA LA NULA. NE BALACARIM CU TIK SI TAC CU ACTORASI SI REGHIORI DE 2 BANI. ALELUIA SI IN VIITORUL SOCIALISM AL SARACILOR
Toata lumea moare ,numai cine ar trebuii ,nu moare !
Ce facultate de talie mondială a fost Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti și câți regizori, actori și oameni de teatru a lansat. Ce mișcare teatrală deosebită a avut Bucureștiul în anii 60, 70 recunoscut fiind ca al doilea oraș al teatrului după Paris. Îl vedeam prin oraș pe George Banu la Festivalul de teatru de la Sibiu. Se plimba prin zona veche de oraș, ședea singur la o masă de la o terasă, simțea că era privit, și răspundea la privire. Toată ființa exprima firesc și modestie. Erau oameni pe care-i știai de la TV, Radio, reviste și care îi simțeai făcând parte din cunoștințe, din cunoștințe cărora le erai recunoscător. Încet, încet una după alta generații de cultură, armonie și pace cu care ai avut privilegiul să fii contemporan dispar, fiind înlocuită de o lume agresivă, promovând dictatura unor idei despre trecut și prezent, un fixism în gândire, enormități în sexualitate, conflict în conviețuire, zgomotul, grotescul, agresiune cu lumini, segregarea. Greu.
Un roman exceptional, care se naste o data la 100 de ani! In teatrologie nu a avut egal
Dumnezeu să-l odihnească!
dadea cu banu si sttabilea rezultatu’.
Tot Buzaul saracul da oamenii mari ai tarii! Asteptam sa dea si viitorul presedinte. Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia sa pe George Banu!
Dintr-un interviu cu George Banu:
„Ca să speri că reuşeşti aveai nevoie să fii foarte bun, atunci când proveneai dintr-o familie burgheză. Tatăl meu era doctor, iar mama avusese o proprietate importantă, era considerată fostă moşierită….
La Buzău, înainte de a ne muta pe strada Democraţiei, stăteam în centru, la o încrucişare de drumuri…
Mulţi colegi de-ai lui tata îmi spuneau să dau la medicină, colegi care trăiau cu iluzia unei lumi vechi care se va întoarce. Şi-mi spuneau: „Fă-te doctor, asta o să treacă [nm comunismul]!”…
Intrasem la facultate, bunicii mei aveau o casă aici, un apartament împărţit cu nişte chiriaşi…Eu aveam sus o cameră de servitori, în care mi-am făcut toate studiile…
Şi când m-am întors la Bucureşti [nm din permisie] m-am dat bolnav. O lună şi jumătate am făcut ńm armată], atât, pe urmă am scăpat”
Păreri? Român?
Nu a reprezentat ROMANIA un las.Oare trebuie omagiat?